Cazul ENEL

Ciprian Rus
Pe mâna cui rămânem?

Decizia de retragere din România a grupului Enel, investitorul italian care controlează o treime din piața de distri­buție și furnizare a energiei electrice din țara noastră, a stârnit reacții intense în lu­mea economică. Guvernul a avansat, imediat, explicația, că nu e surprins de mișcarea investitorului străin, ba chiar ar fi dispus să preia, la o adică, pachetul majoritar al firmei. Retragerea unei fir­me ca Enel, cu o profitabilitate de circa 25% pe an (conform unor cifre din lu­mea economică), nu e chiar cea mai proas­tă veste care putea pica pe capul Ro­mâniei. S-ar mai găsi unii-alții care să "riște" ceva bani de dragul unor pro­fi­turi mult peste media pieței.
De fapt, situația Enel e mult mai com­plicată. Decizia de retragere din Ro­mâ­nia vine la doar o lună după izbuc­nirea scandalului ANRE - Enel, legat de umflarea facturilor la consumatori. DNA i-a reținut pe Claudiu Dumbrăvanu, vi­ce­președinte al reglementatorului în energie (ANRE), Florin Gugu, director ENEL, și Gheorghe Ciubotaru, director Electroalfa. Cei trei sunt acuzați că ar fi distorsionat meca­nismul de formare a prețului final al facturilor plătite de con­sumatori. În urma înțelegerilor dintre cei trei, ANRE a ajutat Enel să înșele clien­ții la factură.
Vorbim, de fapt, de unul dintre rarele ca­zuri în care o mare companie interna­țională are de-a face cu justiția din România. Ne-am obișnuit ca toți marii actori de top 10 din mediul de afaceri românesc să-și facă drum pe la Direcția Națională Anticorupție. Unul nu a scă­pat, iar opinia publică a salutat, cu un en­tu­­ziasm nedisimulat, soluțiile defini­tive ale justiției. Numai că acum asistăm la o situație extrem de ciudată. În vreme ce vârful mediului de afaceri din Ro­mâ­nia e pe la ușile DNA sau în spatele gra­tiilor, marile companii multinaționale fac, bine mersi, afaceri pe la noi. Să fie doar ai noștri corupți? Asta e întrebarea pe care o ridică dezvoltarea cazului Enel...
Firma italiană caută deja un cum­pă­rător pentru acțiunile sale. Nu avem nici o emoție că va găsi. Dar problema ră­mâ­ne: darea României pe mâna unor mari investitori străini, unii impredictibili, alții, pur și simplu, nocivi, precum cei cu interese în industria metalelor pre­țioa­se sau a lemnului. Din păcate, capi­talul românesc nu e competitiv. O idee care reiese și din cea mai recentă ediție a anuarului "Cele mai valoroase 100 de companii din România", întocmit de "Ziarul Financiar", împreună cu com­pa­nia de consultanță "Capital Partners". Clasamentul, condus de OMV Petrom, conține 70 de multinaționale și 30 de so­cietăți cu capital românesc: 18 contro­late de stat, cele cinci SIF-uri, și doar șap­te companii fondate de an­tre­prenori locali. E vorba de Zoltan Teszari (ac­ționar principal al operatorului telecom RCS&RDS), Ioan Niculae (grupul de agricultură și chimie Interagro), frații Dragoș și Adrian Pavăl (rețeaua de bri­colaj Dedeman), Culiță Tărâță (hol­dingul agricol TCE 3 Brazi), Dan Ada­mescu (Societatea de asigurări Astra), Puiu Popoviciu (grupul imobiliar Bă­neasa Developments) și Dan Ostahie (retailerul de electro-IT Altex).
Și un alt "din păcate": 90% dintre pu­­ținii mari investitori români au pro­bleme cu legea. Lecțiile Nokia sau Enel ne spun că investitorii străini sunt tot mai puțin controlabili, iar retragerile de capital din România, tot mai importante. Întrebarea e: pe mâna cui rămânem?