Lucrurile stau exact invers atunci când totul îi merge strună. Victoriile sunt doar ale lui, nu recunoaşte ajutorul nimănui, nu împarte cu nimeni nimic. În cazul meu, dumneavoastră, doamnă Sânziana Pop, sunteţi vinovată de toate lucrurile bune ce mi se întâmplă de vreo câţiva ani încoace, când întâmplarea a făcut să-mi cadă sub ochi un articol de-al dumneavoastră, în care pledaţi pentru conservarea caselor tradiţionale, cu precădere cele din zona Maramureşului. Mi-au rămas în minte câteva fraze, care m-au pus pe gânduri, iar mai târziu pe treabă, şi puteţi fi mândră că exerciţiul dumneavoastră de imaginaţie la mine chiar a dat roade. Ziceaţi: "Se poate trăi într-o casă ţărănească făcută din materiale tradiţionale şi, în acelaşi timp, să te bucuri de un confort occidental". Pentru mine a fost o scânteie atunci, dar provocarea a venit mai târziu şi aş putea spune că printr-o conjunctură existenţială dură. După Revoluţie, având şi o vârstă propice "planurilor măreţe", ne-a furat şi pe noi "valul schimbărilor". Ne-am lăsat cuprinşi de marea privatizare şi ne-am aruncat cu ochii închişi în apă, fără să ştim înota. Credit la bancă, concurenţă acerbă, dobânzi înrobitoare, vilă cât de mare... Toate acestea s-au terminat printr-un accident groaznic, din care eu am ieşit cea mai afectată. Am trecut printr-o operaţie grea, am stat două luni la terapie intensivă şi numai Dumnezeu m-a salvat. Se pare că avea un plan cu mine. Acest accident mi-a schimbat radical VIAŢA! Mi-a dat şansa unui nou drum. Schimbarea aceasta mi-a prevestit-o un vis. Citesc şi urmăresc documentare cu muribunzi pe mesele de operaţie, cu revelaţiile ce le au, şi tot aud pomenindu-se de un tunel la capătul căruia îi aştepta o lumină. Eu pot să jur că am trecut prin acel tunel de gheaţă şi întuneric (pierdusem 3 litri de sânge, inima mi s-a oprit de două ori pe masa de operaţie) şi, la capătul acelui tunel, într-o mare de lumină şi verdeaţă nepământeană, mi s-a arătat o CASĂ. O casă ţărănească, de pe la noi, din Maramureş, într-o grădină de vis, din care ieşeau femei în straie tradiţionale (fuste negre şi cămăşi albe). Se zice că femeile în vis simbolizează zile. După trezire, în creierul meu s-a produs ca un fel de iluminare şi parcă tot ceea ce trăisem până atunci s-a şters. Nu mai aveam ambiţii "deşarte", într-un cuvânt, în mine s-a produs o schimbare. Scânteia cu căsuţa din lemn a început să se transforme într-un foc lăuntric şi am început să o caut în realitate. Am găsit-o. Era o ruină. Proprietarii voiau să scape de ea cu orice preţ, deoarece lângă ea se ridica ditamai colosul de beton, cu mai multe nivele şi le strica peisajul. Între timp, am primit şi o bucată de grădină de vis, sub un deal (cadou de la mama) şi am transportat căsuţa acolo.
Soţul meu, care are cu totul altă meserie decât aceea de constructor, cu mâinile lui, secondat de mine şi de mama (la aproape 80 de ani), am reconstituit-o în întregime. Am folosit numai materiale naturale pentru completare şi propria imaginaţie. Ne-am orientat în jur la ce ne poate oferi pământul, evitând pe cât posibil magazinele de profil. Lemnul, piatra, lutul, varul au fost pe primul loc la construcţie. Designul interior l-am creat eu. Nu am aproape nimic cumpărat din comerţ. Totul e personalizat după sufletul meu. Perdele făcute manual, covoare, tablouri, tapiserii, perne, cuverturi, toate concepute de mine, folosind numai materiale naturale; lână, pânză de casă, culorile obţinute din plante. Mobilierul colecţionat de prin poduri, mese, blidare, toate aduse în stare de utilitate şi pictate tot de mine.
Bineînţeles că am ascultat de sfaturile dumneavoastră, de a avea condiţii civilizate, care n-au nici o legătură cu structura şi aspectul casei. Se poate comunica pe net şi dintr-o casă mai mică, din lemn, poţi să ai apă curentă, să ai condiţii de igienă. Ce dacă casa are aproape 100 de ani? Dar vă mărturisesc cu mâna pe inimă că, pe lângă alte binefaceri, în această căsuţă am găsit TIHNA. Această noţiune pe care, din păcate, acum, omul modern n-o prea cunoaşte. Cu trecerea timpului, mi se confirmă o bănuială, că şi prin experienţa dură ce am trăit-o, Dumnezeu mi-a dat o lecţie şi mi-a dat o şansă să preţuiesc mai mult bucuriile simple: florile din grădina ce se prelungeşte cu casa, sau casa ce se prelungeşte cu grădina, îţi dau mai mare satisfacţie decât orice job bine plătit, dar care presupune o mare risipă de VIAŢĂ.
Vă mulţumesc pentru bucuria mea!
ILEANA PISUC
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
