Lucrurile stau exact invers atunci când totul îi merge strună. Victoriile sunt doar ale lui, nu recunoaște ajutorul nimănui, nu împarte cu nimeni nimic. În cazul meu, dumneavoastră, doamnă Sânziana Pop, sunteți vinovată de toate lucrurile bune ce mi se întâmplă de vreo câțiva ani încoace, când întâmplarea a făcut să-mi cadă sub ochi un articol de-al dumneavoastră, în care pledați pentru conservarea caselor tradiționale, cu precădere cele din zona Maramureșului. Mi-au rămas în minte câteva fraze, care m-au pus pe gânduri, iar mai târziu pe treabă, și puteți fi mândră că exercițiul dumneavoastră de imaginație la mine chiar a dat roade. Ziceați: "Se poate trăi într-o casă țărănească făcută din materiale tradiționale și, în același timp, să te bucuri de un confort occidental". Pentru mine a fost o scânteie atunci, dar provocarea a venit mai târziu și aș putea spune că printr-o conjunctură existențială dură. După Revoluție, având și o vârstă propice "planurilor mărețe", ne-a furat și pe noi "valul schimbărilor". Ne-am lăsat cuprinși de marea privatizare și ne-am aruncat cu ochii închiși în apă, fără să știm înota. Credit la bancă, concurență acerbă, dobânzi înrobitoare, vilă cât de mare... Toate acestea s-au terminat printr-un accident groaznic, din care eu am ieșit cea mai afectată. Am trecut printr-o operație grea, am stat două luni la terapie intensivă și numai Dumnezeu m-a salvat. Se pare că avea un plan cu mine. Acest accident mi-a schimbat radical VIAȚA! Mi-a dat șansa unui nou drum. Schimbarea aceasta mi-a prevestit-o un vis. Citesc și urmăresc documentare cu muribunzi pe mesele de operație, cu revelațiile ce le au, și tot aud pomenindu-se de un tunel la capătul căruia îi aștepta o lumină. Eu pot să jur că am trecut prin acel tunel de gheață și întuneric (pierdusem 3 litri de sânge, inima mi s-a oprit de două ori pe masa de operație) și, la capătul acelui tunel, într-o mare de lumină și verdeață nepământeană, mi s-a arătat o CASĂ. O casă țărănească, de pe la noi, din Maramureș, într-o grădină de vis, din care ieșeau femei în straie tradiționale (fuste negre și cămăși albe). Se zice că femeile în vis simbolizează zile. După trezire, în creierul meu s-a produs ca un fel de iluminare și parcă tot ceea ce trăisem până atunci s-a șters. Nu mai aveam ambiții "deșarte", într-un cuvânt, în mine s-a produs o schimbare. Scânteia cu căsuța din lemn a început să se transforme într-un foc lăuntric și am început să o caut în realitate. Am găsit-o. Era o ruină. Proprietarii voiau să scape de ea cu orice preț, deoarece lângă ea se ridica ditamai colosul de beton, cu mai multe nivele și le strica peisajul. Între timp, am primit și o bucată de grădină de vis, sub un deal (cadou de la mama) și am transportat căsuța acolo.
Soțul meu, care are cu totul altă meserie decât aceea de constructor, cu mâinile lui, secondat de mine și de mama (la aproape 80 de ani), am reconstituit-o în întregime. Am folosit numai materiale naturale pentru completare și propria imaginație. Ne-am orientat în jur la ce ne poate oferi pământul, evitând pe cât posibil magazinele de profil. Lemnul, piatra, lutul, varul au fost pe primul loc la construcție. Designul interior l-am creat eu. Nu am aproape nimic cumpărat din comerț. Totul e personalizat după sufletul meu. Perdele făcute manual, covoare, tablouri, tapiserii, perne, cuverturi, toate concepute de mine, folosind numai materiale naturale; lână, pânză de casă, culorile obținute din plante. Mobilierul colecționat de prin poduri, mese, blidare, toate aduse în stare de utilitate și pictate tot de mine.
Bineînțeles că am ascultat de sfaturile dumneavoastră, de a avea condiții civilizate, care n-au nici o legătură cu structura și aspectul casei. Se poate comunica pe net și dintr-o casă mai mică, din lemn, poți să ai apă curentă, să ai condiții de igienă. Ce dacă casa are aproape 100 de ani? Dar vă mărturisesc cu mâna pe inimă că, pe lângă alte binefaceri, în această căsuță am găsit TIHNA. Această noțiune pe care, din păcate, acum, omul modern n-o prea cunoaște. Cu trecerea timpului, mi se confirmă o bănuială, că și prin experiența dură ce am trăit-o, Dumnezeu mi-a dat o lecție și mi-a dat o șansă să prețuiesc mai mult bucuriile simple: florile din grădina ce se prelungește cu casa, sau casa ce se prelungește cu grădina, îți dau mai mare satisfacție decât orice job bine plătit, dar care presupune o mare risipă de VIAȚĂ.
Vă mulțumesc pentru bucuria mea!
ILEANA PISUC