Pe fondul crizei economice generalizate, România va trebui să tragă din greu pentru a se menţine în plutonul UE. În 2013, vor trebui restituite sume foarte mari din împrumuturile FMI şi găsite cele mai bune modalităţi de accesare a fondurilor europene de dezvoltare. Fără preluarea corectă a acestora, România se va regăsi pe buza unei prăpăstii sociale şi economice fără precedent. S-ar putea atunci ca mulţi dintre cei care au stat deoparte sau au participat afectiv la conflictul politic din 2012 să-şi regrete opţiunile. În ciuda iernii dificile, 2012 părea - totuşi - un an promiţător pentru ţară. Şocul vârfului de criză fusese, oarecum, depăşit, statul de drept (caracterizat prin separaţia internă a puterilor) părea stabil, accesul românilor în "spaţiul Schengen” era mai aproape ca niciodată. E drept, puterea executivă a fost uzată de măsurile dure anticriză (amputări de salarii, pensii îngheţate, TVA ridicat etc.). Guvernul Boc, "vinovat” de aceste acte, a fost obligat să se retragă. Decizia a fost una corectă, dar târzie. Multe gafe ale cabinetului au fost percepute disproporţionat, aşa cum se întâmplă în vremuri de austeritate. Măsurile sale însă puteau da noului cabinet, condus de Mihai Răzvan Ungureanu, şansa relansării. N-a fost să fie aşa.
Observatorii mai puţin înfierbântaţi au sesizat că opoziţia USL-istă era mai puţin împotriva guvernării PDL şi mai mult împotriva preşedintelui Traian Băsescu. D-l Băsescu îşi asumase sarcina neplăcută de a anunţa amputările de venituri şi se implicase direct în prea multe din activităţile administrative ale guvernului. Principala lui culpă - mai puţin atacată public - a fost însă potenţarea instituţiilor juridice independente (DNA, ANI, CSM) în amendarea actelor de corupţie ale clasei politice, indiferent de partidele în care ea s-a regrupat. Arestările şi trimiterile în judecată ale unor politicieni "de top” au alertat, transpartinic, întreaga clasă a politicienilor, au solidarizat-o subteran. Guvernul MRU a căzut în urma unei migraţii masive de parlamentari PDL-işti şi din partidele asociate, spre braţele primitoare ale USL-ului. Traian Băsescu a fost obligat să încredinţeze formarea cabinetului de miniştri, pe fondul unui succes electoral incontestabil, liderului USL, Victor Ponta.
Tabăra USL-ului a obţinut o majoritate de aproximativ 60% din voturile exprimate, putând - de acum - să-şi urmeze planurile "în legalitate”. Dominaţia USL, sprijinită şi de UDMR, se va traduce, mai mult ca sigur, în amendarea Constituţiei, politizarea Justiţiei, asigurarea imunităţii "baronilor politici”. Pentru politicieni va fi bine, pentru electorat nu. Deja "reîntregirile” salariale s-au evaporat prin inflaţie, taxele şi impozitele locale au crescut, preţurile la energie şi alimente au luat-o razna. Poziţia şubredă în UE va face ca fondurile oferite de aceasta să nu curgă, iar FMI va trata foarte dur acordarea de noi împrumuturi. Dacă investitorii străini îşi vor limita intenţiile de a susţine economia românească, blocaţi de birocraţie şi corupţie, atunci primăvara viitoare ar putea aduce, mai degrabă, un îngheţ. Anul 2013 nu pare a începe sub cele mai bune auspicii. Ca întotdeauna, românilor le rămâne speranţa. Poate se vor trezi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
