Pe fondul crizei economice generalizate, România va trebui să tragă din greu pentru a se menține în plutonul UE. În 2013, vor trebui restituite sume foarte mari din împrumuturile FMI și găsite cele mai bune modalități de accesare a fondurilor europene de dezvoltare. Fără preluarea corectă a acestora, România se va regăsi pe buza unei prăpăstii sociale și economice fără precedent. S-ar putea atunci ca mulți dintre cei care au stat deoparte sau au participat afectiv la conflictul politic din 2012 să-și regrete opțiunile. În ciuda iernii dificile, 2012 părea - totuși - un an promițător pentru țară. Șocul vârfului de criză fusese, oarecum, depășit, statul de drept (caracterizat prin separația internă a puterilor) părea stabil, accesul românilor în "spațiul Schengen” era mai aproape ca niciodată. E drept, puterea executivă a fost uzată de măsurile dure anticriză (amputări de salarii, pensii înghețate, TVA ridicat etc.). Guvernul Boc, "vinovat” de aceste acte, a fost obligat să se retragă. Decizia a fost una corectă, dar târzie. Multe gafe ale cabinetului au fost percepute disproporționat, așa cum se întâmplă în vremuri de austeritate. Măsurile sale însă puteau da noului cabinet, condus de Mihai Răzvan Ungureanu, șansa relansării. N-a fost să fie așa.
Observatorii mai puțin înfierbântați au sesizat că opoziția USL-istă era mai puțin împotriva guvernării PDL și mai mult împotriva președintelui Traian Băsescu. D-l Băsescu își asumase sarcina neplăcută de a anunța amputările de venituri și se implicase direct în prea multe din activitățile administrative ale guvernului. Principala lui culpă - mai puțin atacată public - a fost însă potențarea instituțiilor juridice independente (DNA, ANI, CSM) în amendarea actelor de corupție ale clasei politice, indiferent de partidele în care ea s-a regrupat. Arestările și trimiterile în judecată ale unor politicieni "de top” au alertat, transpartinic, întreaga clasă a politicienilor, au solidarizat-o subteran. Guvernul MRU a căzut în urma unei migrații masive de parlamentari PDL-iști și din partidele asociate, spre brațele primitoare ale USL-ului. Traian Băsescu a fost obligat să încredințeze formarea cabinetului de miniștri, pe fondul unui succes electoral incontestabil, liderului USL, Victor Ponta.
Tabăra USL-ului a obținut o majoritate de aproximativ 60% din voturile exprimate, putând - de acum - să-și urmeze planurile "în legalitate”. Dominația USL, sprijinită și de UDMR, se va traduce, mai mult ca sigur, în amendarea Constituției, politizarea Justiției, asigurarea imunității "baronilor politici”. Pentru politicieni va fi bine, pentru electorat nu. Deja "reîntregirile” salariale s-au evaporat prin inflație, taxele și impozitele locale au crescut, prețurile la energie și alimente au luat-o razna. Poziția șubredă în UE va face ca fondurile oferite de aceasta să nu curgă, iar FMI va trata foarte dur acordarea de noi împrumuturi. Dacă investitorii străini își vor limita intențiile de a susține economia românească, blocați de birocrație și corupție, atunci primăvara viitoare ar putea aduce, mai degrabă, un îngheț. Anul 2013 nu pare a începe sub cele mai bune auspicii. Ca întotdeauna, românilor le rămâne speranța. Poate se vor trezi.