Pe lângă compoziţia naturală a aerului, alcătuit din azot (circa 80%) şi oxigen (aproape 20%), gazului vital i se mai adaugă o serie de "E”-uri urbane, greu de monitorizat. Nicolae Rădulescu Dobrogea, un luptător redutabil al societăţii civile din România, preşedinte al "Eco Civica” - o asociaţie din topul celor care incomodează autorităţile iresponsabile din capitala României - face o necruţătoare analiză a situaţiei din "parohia” realesului primar general, Sorin Oprescu. În loc să îndepărteze gazele otrăvitoare produse de traficul auto, prin construirea de autostrăzi inelare (ring roads), la fel ca în celelalte capitale europene, domnul Oprescu are neinspirata idee de a construi "străpungeri” prin Ciurel, Buzeşti şi Berzei, aducând sute de mii de automobile în centrul oraşului, şi odată cu ele, o veritabilă ameninţare cu moartea prin poluare.
"Praful depăşeşte în Bucureşti şi de peste trei ori concentraţia maximă admisibilă”
- Care sunt "E-urile” care otrăvesc viaţa bucureştenilor, domnule Rădulescu Dobrogea?
- Există foarte multe adaosuri toxice la reţeta naturală a aerului, dată de Dumnezeu. În Bucureşti zburdă pe străzi şi carosabil, prin parcuri şi imobilele de locuit, pe spaţiile verzi oxizii de azot, monoxidul de carbon, hidrocarburile nearse de motoarele defecte ale autovehiculelor - acestea din urmă coagulate sub numele de benzen. Vom lua ca exemplu praful, măsurat de staţiile Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Bucureşti. Acesta depăşeşte şi de peste trei ori concentraţia maximă admisibilă. Nu intrăm în amănunte privind dimensiunile particulelor de praf şi efectele lor asupra sănătăţii bucureştenilor. La aceste aporturi nefaste, cuantificate de Institutul de Sănătate Publică şi, în ultimul timp, de un laborator al Primăriei Capitalei, există şi efecte distructive ale unor metale grele, ale unor firicele de azbest, ale unor chimicale colportate de tot soiul de intemperii. Fiecare gospodină poate compara, din păcate doar cantitativ, praful strâns din aspiratorul electric de astăzi, cu cel de acum câţiva ani.
- Aţi amintit de benzen - un "monstru” care ne ameninţă viaţa. Vă rog să vorbiţi despre el pe înţelesul tuturor.
- Acest parametru de calitate a aerului, benzenul, a cărui concentraţie depăşeşte de 6-10 ori maximele admisibile ale normelor de sănătate acceptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, este, practic, o necunoscută pentru panourile de afişaj ale Agenţiei de Protecţie a Mediului - Bucureşti, instituţie subordonată Ministerului Mediului şi Pădurilor. Rubrica "benzen”, ultima de pe afişajul panourilor amplasate în Piaţa Universităţii şi în Piaţa Obor, nu a fost alimentată niciodată cu date, de la înfiinţarea acestui sistem de informare publică, adică de acum vreo zece ani! În fiecare an, autorităţile dau din colţ în colţ la întrebările puse de Eco Civica. Şi nici rezultatele analizelor făcute de Laboratorul Mobil al Primăriei nu ne-au lămurit, pentru că nu au fost aduse la cunoştinţa bucureştenilor, probabil din cauză că s-au temut de panică.
"În Bucureşti lipsesc, doar de pe aliniamentele stradale, circa un milion de arbori!”
- Există vreo soluţie de îndreptare a dezastrului? Pe mine, ca bucureştean conştient, m-aţi speriat foarte tare...
- Situaţia ar putea fi ameliorată. Chiar foarte mult! E nevoie doar să apelăm la cel mai bun prieten al omului - arborele. Trebuie să-l cultivăm şi să-l întreţinem. Este cel mai eficient şi mai ieftin sistem de aspirare a prafului. Un arbore matur poate reţine până la 50 de kilograme de praf, pe care îl eliberează la fiecare ploaie. După care îşi reia ciclul. Un copac generează oxigenul vital şi depozitează în lemnul său bioxidul de carbon responsabil al efectului de seră şi al schimbărilor climatice. Arborii sunt adevărate fântâni arteziene, ce drenează şi aruncă apa din sol în atmosfera pe care o reîmprospătează; generează umbra pe care o căutăm; sunt adevărate termostate; atenuează viteza vântului şi zgomotul; contribuie la menţinerea biodiversităţii. În Bucureşti, lipsesc, doar de pe aliniamentele stradale, circa un milion de arbori!
- Orice bucureştean simte şi vede această catastrofă ecologică. Ce spune Primăria Generală?
- Acum un an, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a refuzat cheltuirea banilor pentru plantarea arborilor lipsă de pe trotuarele pietonale! Asta spune! Dacă mai adăugăm dispariţia a peste 1,5 milioane de arbori, în ultimii 20 de ani, cuplată cu dispariţia a peste 2000 de hectare de spaţii verzi, obţinem o parte din crochiul dezastrului ecologic al Bucureştiului. Această distrugere a surselor de oxigen este direct proporţională cu creşterea numărului de autovehicule înmatriculate în capitală, număr ce depăşeşte acum 1,2 milioane. Adică, mai mult de un automobil pentru fiecare locuitor aflat la vârsta şoferiei. Se ştie că, în Bucureşti, mai trăiesc acum doar vreo 1,8 milioane de "beneficiari” ai aerului unei metropole neglijate de toţi edilii ultimilor 23 de ani. În fiecare an au dispărut, în medie, câte 100 de hectare de spaţii verzi. Deşi, teoretic, acest lucru nu este posibil, presiunea asupra zonelor verzi creşte. Dacă acum vreo 2 ani, aveam circa 9,5 metri pătraţi de spaţiu verde pe locuitor, acum avem, paradoxal, peste 23 de metri pătraţi pe locuitor! Aproape de media europeană, de 26 de metri pătraţi...
- Senzaţional! Cum s-a întâmplat minunea?
- Simplu. Printr-un fals de proporţii istorice, al tandemului Oprescu-Pătraşcu (Primar-Arhitect şef) şi, aş zice, inclusiv al şefului Comisiei de Urbanism a Bucureştiului, arhitect Sorin Gabrea, care au reuşit să transfere Pădurea Băneasa în "intravilanul” Bucureştiului! Astfel, circa 1500 de hectare de pădure aflate în Administraţia Ocolului Silvic Bucureşti au fost trecute pe hârtie în statistica de zonă verde a Capitalei! Am ajuns la cifre apropiate de recomandările OMS şi UE, ce mai doriţi, domnilor? Asta, scriptic. În fapt, suprafaţa Bucureştiului nu a crescut. În schimb, măsurătorile noxelor din respiraţiile noastre se încăpăţânează să fie catastrofale. Şi ţinute sub obroc.
- Dar operaţiunea "Băneasa” a fost prezentată la anumite televiziuni drept "Cadastrul Verde”. Ce vă nemulţumeşte?
- Care este verdictul "Eco Civica”, în toate aceste atentate la sănătatea noastră?
- Există o camarilă a intereselor pentru ridicarea unor construcţii pe zone verzi. Un conglomerat format din arhitecţi, mulţi dintre ei componenţi ai forului decizional din Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului a Municipiului Bucureşti. Membrii acestui for, condus de arh. Sorin Gabrea, îşi votează unii altora proiectele lor, într-o totală lipsă de deontologie şi un vădit conflict de interese - ei fiind în acelaşi timp şi cadre universitare. Nu contează aspectul echilibrării ecologice, calitatea aerului, efectele asfaltărilor şi betonărilor excesive, creşterea infernală a traficului, tăierea a mii de arbori pe altarul fluidizării circulaţiei. Contează doar finanţarea unor proiecte gen blocul din Barbu Văcărescu, ridicat, spre veşnica sa ruşine profesională, de arhitectul Dorin Ştefan, construcţie ce a afectat definitiv alimentarea Lacului Circului (fost Tonola) - singurul loc din această zonă a ţării unde mai cresc lotuşi. Contează raderea Pieţii Matache şi a unor clădiri de patrimoniu, care vor deveni afaceri imobiliare ale unora dintre cei pomeniţi, mai toţi formatori de viitori arhitecţi şi urbanişti ai Institutului de Arhitectură "Ion Mincu”.
- Cum dispar arborii oraşului, ţinând seama că există reglementări legale care-i protejează?
- Vă dau doar un exemplu pe care eu îl consider o mare crimă. La intersecţia bulevardului Ferdinand cu strada Horei 21, există un stejar roşu, tricentenar, supravieţuitor al Codrilor Vlăsiei, aflat pe lista Arborilor Protejaţi ai Academiei Române. Sub coroana sa monumentală, Direcţia de Urbanism din Primăria Capitalei şi-a dat acordul de amplasare a unei benzinării. Fără avizul obligatoriu al Direcţiei de Protecţie a Mediului, al Comisiei de Ecologie din Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fără acordul Agenţiei de Protecţie a Mediului, cu încălcarea articolelor 59 şi 61 din Legea Mediului, care spune clar că este interzisă intervenţia în apropierea unor asemenea obiective de interes naţional, care vor trebui transmise şi generaţiilor următoare. Plângerile însoţite de fotografii realizate la faţa locului de Eco Civica, adresate Gărzii de Mediu şi Inspectoratului de Stat în Construcţii, au primit răspunsuri aberante. La fel a fost şi răspunsul dat de Primăria Sectorului 2, semnat de Neculai Onţanu, pe teritoriul căreia se află această minune unicat de Quercus Robur. Vă daţi seama că acest arbore, deja afectat de o experienţă similară, pe care am reuşit s-o stopez acum vreo trei ani, nu are mari şanse de supravieţuire... Contează pentru alde Oprescu & Co salvarea lui? Nici pomeneală!
- Chiar nu avem nici o şansă, noi, bucureştenii, de revenire la calitatea aerului de altădată?
- Avem una singură: înverzirea oraşului. Stoparea aducerii fluxului de automobile prin centrul oraşului. Extinderea zonei pietonale. Îmbunătăţirea transportului în comun şi a circulaţiei bicicliştilor. Stoparea fumatului şoferilor în mijloacele de transport ale RATB-ului. Interzicerea accesului prin centru a vehiculelor care n-au cel puţin doi pasageri la bord, ca pe autostrăzile din SUA; în acest fel, traficul s-ar reduce cu peste 40%. Plantarea de arbori autohtoni, şi nu de arbori importaţi în hârdaie, care rezistă în cel mai bun caz un an. Resposabilizarea prin voluntariat a unor persoane juridice sau particulare cu întreţinerea vegetaţiei din vecinătatea locuinţei sau locului lor de muncă. Utilizarea voluntarilor care vor să-şi dedice timpul salvării şi întreţinerii zonelor verzi. În acest fel, am putea reduce cu mult cantitatea de "E”-uri din aerul "metropolitizat”, iar Bucureştiul nu va mai fi un loc din care să fugi de câte ori ai ocazia...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
