GIANNI MORANDI - O legendă italiană la Bucureşti

"Pune suflet în tot ce faci şi fă doar ce-ţi place cu adevărat"

Dacă sunteţi nostalgici şi vă e dor de lumea muzicală plină de farmec a anilor '60 - '80, pe 27 octombrie, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, vă aşteaptă un adevărat regal muzical, oferit de o mare legendă italiană - Gianni Morandi. Trecut de 60 de ani, dar veşnic tânăr şi înamorat, el îşi va răsfăţa publicul cu marile hituri care l-au consacrat: "In Ginocchio da Te”,”Belinda” sau "Loredana”.
Câştigător al festivalului San Remo, deţinător a numeroase discuri de aur, a înregistrat peste 500 de me­lodii, iar cele 38 de albume i-au fost vândute în peste 49 de milioane de exemplare. Este un adevărat răsfăţat al publicului italian, un public capricios, care l-a adorat, dar l-a şi huiduit în egală măsură. În lunga şi bogata lui carieră, a susţinut peste 4000 de concerte în întreaga lume, a jucat în 20 de filme şi a fost pre­zen­tatorul a numeroase emisiuni de televiziune. Deşi pe 11 decembrie Gianni Morandi va împlini 68 de ani, el rămâne un artist de valoare peste care timpul a trecut fără a lăsa prea multe urme.
"Dacă e să mă uit în urmă, pot să vă spun că am avut parte de o viaţă frumoasă, extraordinară chiar. Am avut norocul să cunosc o mulţime de oameni deo­sebiţi, care m-au ajutat să mă dezvolt ca artist. Tatăl meu a fost piatra mea de temelie, apoi întâlnirea şi colaborarea cu mari artişti ca Franco Migliacci, Do­menico Modugno, Ennio Morricone, Luis Bacalov, Giorgio Gaber, Monica Vitti, sau regizori colosali cum ar fi Luchino Visconti, Pier Paolo Pasolini, Vittorio De Sica au dus la cel care este Gianni Morandi de azi. Fără ei şi fără publicul meu fidel nu aş fi existat”, declara într-un interviu acordat anul acesta postului de televiziune italian Rai Uno.

Băiatul cu chitara

Gian Luigi Morandi s-a născut într-o familie mo­destă, în sătucul Monghi­doro din Apeninii Tos­cani. Tatăl, un cizmar în­drăgostit de învăţă­tu­rile staliniste, a fost primul lui model în viaţă. A cântat de mic şi s-a ală­turat adolescent fiind grupului "I Cadetti di Scaglioni”. Pe 16 aprilie 1962, în timpul unui fes­tival din orăşelul Bella­ria, a fost remarcat de unul din producătorii casei de discuri italiene RCA Italiana, şi i s-a oferit un contract. Avea numai 18 ani şi uşa către glorie i se deschisese.
În 1963 îşi face de­butul actoricesc în "Totò sexy”, în regia lui Mario Amendola. Un rol minor, în care tânărul Gianni apare cântând melodia "Penelope”, dar sufici­ent pentru a fi remarcat. Cucereşte uşor publicul italian, care se îndrăgos­teşte de muzica lui sim­plă, dar atât de melodi­oasă, şi obţine o mulţime de premii naţionale, printre care cel de la Festivalul Canzonissima, în 1969. Norocul îi surâde şi pe plan sentimental, căci în 1966 se căsătoreşte cu prima lui mare iubire, Laura Efrikian.

Fortuna cea schimbătoare

În 1970, reprezintă Italia la Eurovision, cu melodia "Occhi di ragazza”. Nimic nu pare să-i stea în cale, dar tânărul Morandi nu va şti să păstreze multă vreme succesul obţinut cu atâta lejeritate.
"Aveam numai 25 de ani când am cunoscut decli­nul. Am ajuns să fiu huiduit pe sce­nă, de propriii mei compatrioţi. Dar lovitura cea mai mare a fost moartea tatălui meu, care s-a stins din viaţă într-o cameră de hotel din Caracas, la numai 49 de ani, în ur­ma unui infarct. Era prima dată când îl convinsesem să mă înso­ţeas­că în afara ţării, într-un turneu. Apoi am început să joc jocuri de no­roc. Am pierdut sume uriaşe...”, povesteşte artistul, în cartea lui au­to­biografică "Diario di un ragazzo italiano”.
Pasiunile pentru jocurile de no­roc şi alcoolul în exces aveau s-o în­depărteze şi pe soţia lui, Laura, care în 1979 divorţează, luându-i pe cei doi copii, Marianna (născută în 1969, acum actriţă) şi pe Mark (năs­­cut în 1974, acum cântăreţ şi el). După plecarea ei, Gianni începe să se dezmeticească şi să realizeze că a luat-o pe căi gre­şite. În anii '80, revine în topuri, iar în 1987 va câştiga festivalul din Sanremo, ală­turi de Umberto Tozzi şi Enrico Ruggeri, cântând me­lo­dia "Si può dare di più”. Un an mai târziu, lansează alături de Lucio Dalla un album istoric "Dalla/Mo­randi” şi gustă iar din cupa succesului. "Este mult mai dificil as­tăzi să devii cântăreţ, de­cât pe vre­mea mea. Com­petiţia este acerbă, iar noile mij­loace de comu­nicare au făcut ca pu­blicul tânăr să fie mult mai pretenţios, pentru că a auzit aproape totul. Ai acces la cântăreţi din întreaga lume, în câ­teva secunde. Când m-am lan­sat eu, dacă un cântă­reţ străin voia să cuce­reas­că publicul italian tre­buia să cânte în italia­nă. Acum tinerii se tem de etichete ca «naţionalist» sau «popu­lar». Noi toc­mai asta ne doream să fim, populari şi cât mai na­ţionalişti”, spunea el în acelaşi interviu, acordat în august televiziunii Rai Uno.
În 1995, tot la Sanre­mo, se va clasa pe locul doi, cu melodia "In amo­re”, cântată în duet cu Bar­bara Cola, iar în anul 2000 va ocupa locul trei la ace­laşi renu­mit festi­val, cu melodia "Inna­mo­rato”, com­pusă pentru el de Eros Ra­mazzotti. Soarta îi surâde din nou şi întâlneşte o nouă iu­bire, alături de Anna Dan.
În 2002, acceptă să prezinte emisiunea "Uno di noi”. Este anul în care se înfiinţează, după 40 de ani de carieră, primul lui fan club oficial - "MorandiMania Fan Club”. Lucrurile încep să mear­gă iarăşi bine, şi de data aceasta Gianni nu se mai joacă cu succesul. În 2004, se căsătoreşte pentru a doua oară. Noua lui so­ţie, Anna, îi dă­ruise deja un fiu, Pietro (născut în 1997). "Am fost un tată foarte strict pen­tru copiii mei mai mari. L-am imitat pe tatăl meu şi am aplicat acelaşi tip de disci­plină exagerată pe care mi-o oferise şi el. Când fiicei mele, Marianna, i s-a pro­pus să joace într-un film, la 14 ani, am zis clar: «Nu. Trebuie să termini întâi şcoa­la şi apoi să te gân­deşti la actorie»... şi azi este actri­ţă... Cu Pietro, însă, sunt mult mai blând şi îngăduitor. Poate e de vină şi vârsta mea...”, dezvăluia într-un in­terviu.

Tinereţe fără bătrâneţe

La maturitate, Gianni a descoperit cumpătarea şi echilibrul între celebritate şi viaţa personală. A devenit vegetarian, a renunţat la alcoolul în exces şi la jocurile de noroc. A început să-şi selecteze mai atent apariţiile pe scenă, iar imaginea de "băiat bun”, pe care o susţine deja de peste 20 de ani, l-a adus din nou în topurile favoriţilor publicului italian. Anul trecut şi anul acesta, a fost prezentator al festivalului Sanremo. Pentru pres­taţia de la ediţia din 2011, a fost recompensat cu 1.3 mi­lioane euro şi a fost atât de apreciat de publicul spec­tator, încât a fost invitat să repete performanţa şi anul acesta.
Conaţionalii lui afirmă că ar fi descoperit secretul tinereţii fără bătrâneţe şi îl alintă cu titulaturi gen "Gianni cel veşnic tânăr”. Artistul nu este total de acord cu ei "«Veşnic tânăr» e o etichetă la care aş renunţa cu plăcere. M-am maturizat, am îmbătrânit şi eu, dar e important cum îmbătrâneşti. Eu zic că nu trebuie să-ţi pierzi entuziasmul. Trebuie să pui suflet în tot ce faci, iar ce faci să-ţi placă cu adevărat. Viaţa e fru­moa­să la orice vârstă, dacă ştii cum s-o priveşti, căci există şi curcubee”. O reţetă simplă şi demnă de urmat.

(Pentru concertul din Bucureşti, preţul biletelor variază între 150 - 500 lei, şi le puteţi procura de la EVENTIM sau VREAUBILET.ro)