NICOLAE RĂDULESCU DOBROGEA - "Bucureștenii inspiră cel mai îmbâcsit gaz municipal din Europa”

De departe, aerul este cel mai important "ali­ment” al omului. Bucureștenii au un regim dramatic în acest sens: inspiră, potrivit ecologistului Nicolae Rădulescu Dobrogea, "cel mai îmbâcsit gaz municipal din Europa”, care, prin inter­mediul plămânilor, ajunge să se insinueze în toate or­ganele.

Pe lângă compoziția naturală a aerului, alcă­tuit din azot (circa 80%) și oxigen (aproape 20%), ga­zului vital i se mai adaugă o serie de "E”-uri urbane, greu de monitorizat. Nicolae Rădulescu Dobrogea, un luptător redutabil al societății civile din România, pre­șe­dinte al "Eco Civica” - o asociație din topul celor care incomodează autoritățile iresponsabile din capita­la României - face o necruțătoare analiză a situației din "parohia” realesului primar general, Sorin Opres­cu. În loc să îndepărteze gazele otrăvitoare produse de traficul auto, prin construirea de autostrăzi inelare (ring roads), la fel ca în celelalte capitale europene, dom­­nul Oprescu are neinspirata idee de a construi "străpungeri” prin Ciurel, Buzești și Berzei, aducând sute de mii de automobile în centrul orașului, și odată cu ele, o veritabilă amenințare cu moartea prin poluare.

"Praful depășește în București și de peste trei ori concentrația maximă admisibilă”

- Care sunt "E-urile” care otrăvesc viața bucu­reștenilor, domnule Rădulescu Dobrogea?

- Există foarte multe adaosuri toxice la rețeta naturală a aerului, dată de Dumnezeu. În București zburdă pe străzi și carosabil, prin parcuri și imobilele de locuit, pe spațiile verzi oxizii de azot, monoxidul de carbon, hidrocarburile nearse de motoarele defecte ale autovehiculelor - acestea din urmă coagulate sub nu­mele de benzen. Vom lua ca exemplu praful, măsu­rat de stațiile Agenției pentru Protecția Mediului din Bu­curești. Acesta depășește și de peste trei ori concen­trația maximă admisibilă. Nu intrăm în amănunte privind dimensiunile particulelor de praf și efec­te­le lor asupra sănătății bucureștenilor. La aceste apor­turi nefaste, cuantificate de Institutul de Sănătate Pu­blică și, în ultimul timp, de un laborator al Primăriei Capi­talei, există și efecte distructive ale unor metale grele, ale unor firicele de azbest, ale unor chimicale col­portate de tot soiul de intemperii. Fiecare gospodină poate compara, din păcate doar cantitativ, praful strâns din aspiratorul electric de astăzi, cu cel de acum câțiva ani.

- Ați amintit de benzen - un "monstru” care ne amenință viața. Vă rog să vorbiți despre el pe înțe­lesul tuturor.

- Acest parametru de calitate a aerului, benzenul, a cărui concentrație depășește de 6-10 ori maximele ad­misibile ale normelor de sănătate acceptate de Orga­nizația Mondială a Sănătății, este, practic, o necunos­cută pentru panourile de afișaj ale Agenției de Protec­ție a Mediului - București, instituție subordo­nată Ministerului Mediului și Pădurilor. Rubrica "ben­zen”, ultima de pe afișajul panourilor amplasate în Piața Universității și în Piața Obor, nu a fost alimentată nicio­dată cu date, de la înființarea acestui sistem de in­for­mare publică, adică de acum vreo zece ani! În fie­care an, autoritățile dau din colț în colț la întrebările puse de Eco Civica. Și nici rezultatele analizelor făcu­te de Laboratorul Mobil al Primăriei nu ne-au lămurit, pentru că nu au fost aduse la cunoștința bucureș­te­nilor, probabil din cauză că s-au temut de panică.

"În București lipsesc, doar de pe aliniamentele stradale, circa un milion de arbori!”

- Există vreo soluție de îndreptare a dezastrului? Pe mine, ca bucureștean conștient, m-ați speriat foar­te tare...

- Situația ar putea fi ameliorată. Chiar foarte mult! E nevoie doar să apelăm la cel mai bun prieten al omu­lui - arborele. Trebuie să-l cultivăm și să-l întreținem. Este cel mai eficient și mai ieftin sistem de aspirare a pra­fului. Un arbore matur poate reține până la 50 de kilograme de praf, pe care îl eliberează la fiecare ploa­ie. După care își reia ciclul. Un copac generează oxi­genul vital și depozitează în lemnul său bioxidul de carbon responsabil al efectului de seră și al schim­bărilor climatice. Arborii sunt adevărate fântâni arte­ziene, ce drenează și aruncă apa din sol în atmosfera pe care o reîmprospătează; generează umbra pe care o căutăm; sunt adevărate termostate; atenuează viteza vântului și zgomotul; contribuie la menținerea biodi­ver­sității. În București, lipsesc, doar de pe alinia­men­tele stradale, circa un milion de arbori!

"Un fals de proporții istorice: primarul general a transferat Pădurea Băneasa în «intravilanul» Bucureștiului, pentru a obține spațiul verde recomandat de UE”

- Orice bucureștean simte și vede această catastrofă ecologică. Ce spune Primăria Generală?

- Acum un an, Consiliul General al Municipiului București a refuzat cheltuirea banilor pentru plantarea arborilor lipsă de pe trotuarele pietonale! Asta spune! Dacă mai adăugăm dispariția a peste 1,5 milioane de arbori, în ultimii 20 de ani, cuplată cu dispariția a peste 2000 de hectare de spații verzi, obținem o parte din crochiul dezastrului ecologic al Bucureștiului. Această distrugere a surselor de oxigen este direct proporțio­nală cu creșterea numărului de autovehicule înmatri­cu­late în capitală, număr ce depășește acum 1,2 milioane. Adică, mai mult de un automobil pentru fiecare lo­cuitor aflat la vârsta șoferiei. Se știe că, în București, mai trăiesc acum doar vreo 1,8 milioane de "bene­fi­ciari” ai aerului unei metropole neglijate de toți edilii ultimilor 23 de ani. În fiecare an au dispărut, în medie, câte 100 de hectare de spații verzi. Deși, teoretic, acest lu­cru nu este posibil, presiunea asupra zonelor verzi crește. Dacă acum vreo 2 ani, aveam circa 9,5 metri pătrați de spa­țiu verde pe locuitor, acum avem, paradoxal, peste 23 de metri pătrați pe locuitor! A­proape de media europeană, de 26 de metri pătrați...

- Senzațional! Cum s-a întâmplat minunea?

- Simplu. Printr-un fals de proporții istorice, al tande­mu­lui Oprescu-Pătrașcu (Primar-Arhitect șef) și, aș zice, in­clusiv al șefului Comisiei de Urbanism a Bucureștiului, arhitect Sorin Gabrea, care au reușit să transfere Pădurea Băneasa în "intravilanul” Bucureș­tiului! Astfel, circa 1500 de hectare de pădure aflate în Administrația Ocolului Silvic București au fost trecute pe hârtie în statistica de zonă verde a Capi­talei! Am ajuns la cifre apropiate de recomandările OMS și UE, ce mai doriți, domnilor? Asta, scriptic. În fapt, suprafața Bucureștiului nu a crescut. În schimb, măsu­rătorile noxelor din respirațiile noastre se încăpă­țânează să fie catastrofale. Și ținute sub obroc.

- Dar operațiunea "Băneasa” a fost prezentată la anumite televiziuni drept "Cadastrul Verde”. Ce vă nemulțumește?

- Cadastrul Verde, care a costat peste 2 milioane de euro din buzunarele noastre, a adăugat, la spațiile verzi existente, și oglinzile lacurilor, cimitirele și pro­iecția "din avion” a coroanelor arborilor înverziți. Asta, ca să dea bine la cerințele UE. La cei peste 23 de me­tri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, "sca­matorizați” și pretinși de Primăria Generală, ar fi trebuit să ne încadrăm la toți parametrii de calitate a aerului sub pragurile de nesănătate, adică la pragurile de bună sănătate! Se pare că doctorul Oprescu a uitat să ajusteze și aceste cifre.

­ - Care este verdictul "Eco Civica”, în toate aceste atentate la sănătatea noastră?

- Există o camarilă a intereselor pentru ridicarea unor construcții pe zone verzi. Un conglomerat format din arhitecți, mulți dintre ei componenți ai forului decizional din Comisia Tehnică de Urbanism și Ame­najarea Teritoriului a Municipiului București. Membrii acestui for, condus de arh. Sorin Gabrea, își votează unii altora proiectele lor, într-o totală lipsă de deon­to­logie și un vădit conflict de interese - ei fiind în același timp și cadre universitare. Nu contează aspec­tul echili­brării ecologice, calitatea aerului, efectele asfaltărilor și betonărilor excesive, creșterea infernală a traficului, tăierea a mii de arbori pe altarul fluidizării circulației. Contează doar finanțarea unor proiecte gen blocul din Barbu Văcărescu, ridicat, spre veșnica sa rușine profe­sio­nală, de arhitectul Dorin Ștefan, con­strucție ce a afectat definitiv alimentarea Lacului Cir­cului (fost Tonola) - singurul loc din această zonă a țării unde mai cresc lotuși. Contează raderea Pieții Matache și a unor clădiri de patrimoniu, care vor deveni afaceri imo­biliare ale unora dintre cei pomeniți, mai toți for­matori de viitori arhitecți și urbaniști ai Institutului de Arhitectură "Ion Mincu”.

- Cum dispar arborii orașului, ținând seama că există reglementări legale care-i protejează?

- Vă dau doar un exemplu pe care eu îl consider o mare crimă. La intersecția bulevardului Ferdinand cu strada Horei 21, există un stejar roșu, tricentenar, su­pra­viețuitor al Codrilor Vlăsiei, aflat pe lista Arborilor Protejați ai Academiei Române. Sub coroana sa monu­mentală, Direcția de Urbanism din Primăria Capitalei și-a dat acordul de amplasare a unei benzinării. Fără avizul obligatoriu al Direcției de Protecție a Mediului, al Comisiei de Ecologie din Consiliul General al Mu­nicipiului București, fără acordul Agenției de Protecție a Mediului, cu încălcarea articolelor 59 și 61 din Legea Mediului, care spune clar că este interzisă intervenția în apropierea unor asemenea obiective de interes național, care vor trebui trans­mise și generațiilor următoare. Plângerile însoțite de foto­grafii realizate la fața locului de Eco Civica, adresate Gărzii de Mediu și Inspectoratului de Stat în Construcții, au primit răspunsuri aberante. La fel a fost și răspunsul dat de Pri­măria Sectorului 2, semnat de Neculai Onțanu, pe teritoriul căreia se află această minune unicat de Quercus Robur. Vă dați seama că acest arbore, deja afectat de o experiență similară, pe care am reușit s-o stopez acum vreo trei ani, nu are mari șanse de supra­viețui­re... Contează pentru alde Oprescu & Co salvarea lui? Nici pomeneală!

- Chiar nu avem nici o șansă, noi, bucureștenii, de revenire la calitatea aerului de altădată?

- Avem una singură: înverzirea orașului. Stoparea aducerii fluxului de automobile prin centrul orașului. Extinderea zonei pietonale. Îmbunătățirea transpor­tului în comun și a circulației bicicliștilor. Stoparea fumatului șoferilor în mijloacele de transport ale RATB-ului. Interzicerea accesului prin centru a vehi­culelor care n-au cel puțin doi pasageri la bord, ca pe autostrăzile din SUA; în acest fel, traficul s-ar reduce cu peste 40%. Plantarea de arbori autohtoni, și nu de arbori importați în hârdaie, care rezistă în cel mai bun caz un an. Resposabilizarea prin voluntariat a unor persoane juridice sau particulare cu întreținerea vege­tației din vecinătatea locuinței sau locului lor de mun­că. Utili­zarea voluntarilor care vor să-și dedice timpul salvării și întreținerii zonelor verzi. În acest fel, am putea reduce cu mult cantitatea de "E”-uri din aerul "me­­tro­politizat”, iar Bucureștiul nu va mai fi un loc din care să fugi de câte ori ai ocazia...