Oana N

Comentarii scrise de Oana N

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

18.08.2008, 16:31

Sa incep prin a spune ca,inteleg perfect(din pacate) prin ce trec atat Maria Maria cat si Raluca.Sentimentul de singuratate e coplesitor,cu rasunatoare"ecouri"si la nivel fizic,instaurarea depresiei pare sa-si fi atins toate simptomele(insomnii,modificari ale greutatii corporale,eruptii cutanate,dureri de cap,teama puternica nemotivata,deznadejde,lipsa concentrarii,neancredere in propria persoana...dorinta netarmuita de renuntare la tot,toate),prin urmare,doar persoanele care trec/au trecut prin asa ceva STIU cat de dificil este sa"traiesti"cu o noua si deloc placuta persoana in TINE.Eu asta simt:neregasire.Nu stiu cum,nu am puterea(simtamintele acestea dureaza de aproape 2 ani)sa fiu EU.Consider ca sunt 2 tipuri de persoane singure:
1.cele care au fost mai singuratice dintotdeauna,iar acest sentiment nu le dauneaza f.mult(in sensul ca-si pot vedea de cele zilnice-activitati domestice,sociale,profesionale)impacandu-se/neresimtind siguratatea pana la extrema.
2.cele care "au ramas"singure iar sentimentul este scapat de sub control ,in sensul in care el influenteaza negativ toate aspectele vietii cotidiene. Aici situatia este delicata si zic asta pentru ca ma incadrez si eu..si din nefericire,observ ca "suntem"mai multe.(traiesc-ptr ca permit eu-aceeasi situatie cu tine Nn Nn.. orice pot trezi ,mai putin dragoste...)
Nu pot spune ca subscriu la mentalitatea romanului"sa moara si capra vecinului"dar, imi da..liniste si putere sa vreau sa fac ceva,cand "vad"ca nu sunt singura sfasiata de "ciuma singuratatii" .Nu pot zice decat ca,aproape in fiecare zi imi gasesc puterea si dorinta de viata...si-n aceeasi zi mi le pierd..cazand prada disperarii,ptr ca-mi lipseste MARTORUL vietii mele.Un partener.Un partener care sa imparta cina cu mine, dupa program,care sa ma sarute dimineta,inainte de program,care sa-si doreasca maxim sa iasa la "un fotbal cu baietii"..iar eu sa-mi fac intre timp programare la coafor...nerabdatoare,in schimb de-al intalni din nou,ACASA..seara,..dupa program.Pur si simplu,un martor al vietii mele...el,eu-martorul vietii lui.Daca de asta avem nevoie(testand celelalte "tratamente"impotriva singuratatii-miscare,iesiri cu prietenii-multumesc lui D-zeu-putini, dar sunt),celelalte aspecte ale vietii sunt .."neamplinitoare",dureroase,fara sare,frustrante.. pentru ca,la sfarsit de zi,..cand suntem tot singuri si n-avem cui povesti ce zi minunata sau stresanta am avut ... sentimentul reapare,ca si cum ar fi stat la panda toata ziua,in timp ce tu incercai sa-l"astupi".Eu stiu,sunt oameni care nu se bucura de multe in viata asta,dar atata timp cat ceea ce resimtim datorita singuratatii ne duce pana in pragul de-a renunta la viata,inseamna ca si problema noastra ,a celor siguri ,e de trecut pe lista de rezolvat ca"maladie mortala".
Multumita voua,si astazi am reusit sa zambesc.
Imi pare rau ca scriu pentru prima data unei publicatii,voua,despre durerea mea,slabiciunea mea..si, dupa atata timp n-am gasit leacul,macar de-a-o mai pondera,pentru a vi-l impartasi.
Succes noua!Cu siguranta e vorba de actiune,multa vointa...si D-zeu.
Cu respect,
Oana.

LIPSA IUBIRII

• 1