...S-a constituit, ca in fiecare an, intr-o fastuoasa sarbatoare a Culturii. Amfitrion a fost, ca de obicei, Ion Caramitru, aceasta personalitate cu stralucite fatete - intelectual de elita, actor de rang european, interpret fara egal al versului lui Shakespeare ori Eminescu, care si-a rostit comentariile fara a urmari, cu sarg, vreun text "elaborat" dinainte, cum fac multi altii Caramitru a condus serbarea - lunga de 4 ore - cu voiosie, cu haz, cu emotie controlata.
La ora la care apare revista noastra, lista castigatorilor acestor mult ravnite premii este bine cunoscuta. Voi consemna aici doar cateva observatii, nu neaparat in ordinea importantei faptelor petrecute. Asadar:
* Poate ca mai sugestiv, mai inspirat, mai frumos si mai elegant ca niciodata a fost fundalul sarbatorii, decorul spectacolului - mereu altul, in functie de premiat ori de premianti - semnat de Andu Dumitrescu.
* Muzica, mai exact formatia muzicala ce a insotit fiecare "numar" l-a avut in frunte pe mult iubitul, atat de "personalul" Nicu Alifantis, care a dat, si el, culoare si tandrete evenimentului.
* Un merit al juriului, al juriilor - merit poate contestat de unii - a fost numarul relativ mare de premii acordate unor artisti maghiari (de unde se vede ca nici pe acest taram, cel al Artei, in Romania nu se pune problema unor... discriminari etnice).
* In schimb, de multe "bombaneli" au avut parte aceste doua jurii (de selectie si, respectiv, asa-numitul juriu final), pentru faptul ca l-au vaduvit pe marele regizor Silviu Purcarete (personalitate teatrala de nivel mondial) de Premiul de regie. Nici macar nu a fost nominalizat, desi a realizat, la Sibiu, in vara trecuta, un spectacol de rasunet cu al sau Faust, dupa Goethe.
Noroc ca juriile au rasplatit-o, totusi, cu un atat de binemeritat Premiu pentru cea mai buna actrita in rol principal, pe tanara si frumoasa Ofelia Popii, care sub indrumarea magicianului Silviu Purcarete a creat un naucitor si neasteptat Mefisto. Ca si pe Helmut Sturmer, laureat cu Premiul pentru cea mai buna scenografie pentru impresionantul decor creat pentru acelasi "Faust".
In schimb, pluri-rasplatit cu acest prilej a fost Andrei Serban, cel care, pentru spectacolul cu "Unchiul Vanea" creat la Teatrul Maghiar de Stat din Cuj-Napoca, a luat Premiul pentru cea mai buna regie, iar interpretul Unchiului Vanea, actorul Andrs Hathazi, a fost onorat cu Premiul pentru cel mai bun actor in rol principal.
M-au bucurat nespus premiile obtinute de mari actrite precum Dana Dogaru ori Dorina Lazar (tocmai venita de la Madrid, unde, in spectacolul cu "Sefele", a cucerit, impreuna cu colegele ei de distributie - Coca Bloos si Emilia Dobrin - pretentiosul public al "Teatro Arenal"...). M-a bucurat premiul acordat pentru intreaga activitate Sandei Toma. Cuvantul tineresc si emotionant al acelui mare regizor numit Radu Penciulescu. Ca si Premiul de excelenta luat de acel "vesnic tanar si ferice", mare actor, Radu Beligan, cel care ne da noua, tuturor, lectii de adevarata noblete si preaplin de har. Impresionanta prezenta pe scena - ca laureati ai unor mari premii pe deplin meritate - a unor artisti de seama ai teatrului romanesc: Ion Besoiu, Marian Ralea si Mihai Malaimare. Superba si premiata pe deplin merit - legendara scenografa Florica Malureanu!
M-a mai bucurat - nespus! - Premiul special pentru Muzica de teatru acordat acelei atat de modeste, mari artiste - actrita si compozitoare - Ada Milea.
Pe scurt, o sarbatoare desfasurata in prezenta Altetelor lor Regale, principesa Margareta si principele Radu, ca si in prezenta Ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, si a Primarului General al Capitalei, Adriean Videanu, in regia atat de talentatului Cornel Todea.
O sarbatoare care m-a emotionat cu atat mai mult, cu cat, sub privirea stravezie a mamei mele, aflata de multa vreme pe o stea care-i spune povesti, mi-a fost dat sa primesc si eu, chiar din partea Presedintelui Uniunii Teatrale din Romania, adica din partea lui Ion Caramitru, un premiu ce se acorda foarte rar (cam odata la 15 ani!), si anume - Premiul special al Presedintelui UNITER, pentru cartea mea, Amintirea ca un parfum, aparuta anul trecut, la Editura "Carminis" din Pitesti.
02.05.2008, 17:22Veronica Lerner
Multzamim noi, cei de departe, pentru savuroasele si bine alese amanunte (esentziale de altfel!) de la sarbatoarea la care nu am asisitat. Stiam din ziare lista premiatilor, cum bine spune si Silvia Kerim, aceasta neobosita, talentata si sensibila cronicara, dar e cu totul altceva sa ti se "povesteasca" simplu, dar cat de veridic, ceremonia.
Veronica Pavel Lerner
Toronto