Cimpeanu Ileana
| Nume | Ileana |
| Prenume | Cimpeanu |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Cimpeanu Ileana
Afisare: 1 - 7 din 7 comentarii
Prin adevar08.09.2009, 01:03
Asa ii puteti explica fetei minciuna din acesti ani. Are dreptul sa stie adevarul.Poate ca va va judeca intr-un prim moment.Dar trebuie sa va asumati absolut tot si sa ii spuneti. Ginditi doar ca miine puteti pleca din aceasta lume si luati si adevarul acesta . Nu va fie teama. Va intelege mai mult decit credeti.Alegeti un moment si vorbiti mai intii de acei ani, de tinerete, de temeri, de vise.Si de dragoste. Toti facem greseli.Si noi parintii am fost tineri, am avut vise .Nimic nu s-a schimbat.E un drept fundamental sa stie, sa va puteti explica, chiar sa il cunoasca pe EL.Dati dovada ca va respectati fata.Dragostea de mama inseamna si respect.Fiti curajoasa. Va tin pumnii si va doresc sa va dea Dumnezeu puterea sa faceti ce este corect cit inca mai aveti o sansa.
09.08.2009, 19:22
Am citit cu atentie ce ati scris si as vrea sa va spun ca atunci cind vrem cu adevarat putem trece peste cicatricile copilariei.Parintii fac ce cred dinsii ca este bine. Vin si ei la rindul lor cu un bagaj din copilaria lor.Poate ar trebui sa intelegeti motivele tatalui in comportamrntul dinsului.Apoi sa ii iertati partile neplacute din copilarie si sa propuneti sa fiti altfel decit a fost dinsul. Si eu am copii si mi-am propus sa fac in asa fel incit sa evit ceea ce mie personal nu mi-a placut in copilaria mea.Ascultati-va copiii. Indiferent ce virste au, au personalitati diferite de ale noastre, au alte dorinte si traiesc intr-o alta generatie. Aveti incredere in ei. Evitati sa ii criticati tot timpul. Eu am o metoda care a dat raode. Ii provoc la discutii si memorez ce ma deranjeaza in gindirea lor fara sa fac o discutie pe loc. Apoi peste o saptamina , doua, intr-un alt context aduc in discutie situatia respectiva spunindu-le parerea mea cu avantaje /dezavantaje /consecinte. Le explic mult de ce gindec sau ma port intr-un anume fel/imi recunosc greselile spunind ca si noi parintii suntem oameni si incercam sa facem ce este bine chiar cind dam gres. Le cer mult sa imi spuna cum le-ar place sa ma port, ce ar trebui sa fac sa nu ii jignesc sau umilesc. Imi cer si scuze pentru unele greseli care le fac. Repet mereu ca am incredere in ei , ca orice greseala se poate repara atunci cind comunicam si mai ales ca nimeni n-o sa-i iubeasca mai mult decit mine si ca voi fi mereu prezenta sa reparam impreuna . Comunicare. Acest cuvint este cheia succesului. Recunosc ca am momente in care parca mi-as dori sa nu imi spuna chiar tot. Din frica , presupun. Tremur zi si noapte de fica sa nu apuce drumuri gresite. Insa imi spun mereu ca frica mea nu trebuie sa ii impiedice sa incerce sa traiasca viata lor. E greu sa fii parinte, suntem educati sa consideram copilul ca pe o persoana care trebuie sa ne asculte. 100%. Lucru imposibil. Incercati sa faceti o lista cu ce v-a deranjat cind erati copil si sa faceti exact contrariul cu copiii dvs.La 13 ani incepe si virsta critica a copiilor. La 17-18 isi revin.Poate ca incercind sa stabiliti unde va doriti reciproc sa ajungeti, un tel comun, v-ar ajuta sa ii implicati in acest parcurs al vietii. Si nu uitati ca dragostea dezinteresata a parintelui ajuta enorm. Sunt convinsa ca va iubiti copiii. Eu le spun,, te iubesc,, si cind pleaca la piine. Fac asta de cind o cunostinta si-a pierdut baiatul de 17 ani intr-un accident stupid pe trotuar. Regreta ca nu i-a spus mai des ca il iubeste. Din acel moment ma comport ca si cum ar putea fi ultima oara ca imi vad copilul. Dragostea face minuni. Incet, incet au ajuns sa faca si ei acelasi lucru.Au inteles ca grija mea este exagerata si ca sa evite sa ma faca sa sufar ma suna si imi spun unde sunte, cind se intorc.Nu e o relatie perfecta. Exista certuri, diferente de opinie..dar de fiecare data le spun ca am depasit limita si imi cer scuze. Cind e cazul.Asta ii face sa faca exact la fel.Faptul ca ii iubim asa cum sunt ei ajuta mult. Stiu ca suntem stinca de care se pot agata in caz de naufragiu.Incercati sa treceti singura peste urmele copilariei. Iertati si incercati sa faceti mai bine, oare nu e normal sa incercam sa ne depasim parintii...cred ca da. Va doresc putere in meseria asta de parinte, e grea, stiu, dar putem sa schimbam macazul si sa devenim mai buni decit au fost parintii nostri. Dumnezeu ne da putere, apoi dinsul ne da si obstacole, cred ca stie ca le putem trece. Ca avem forta necesara. Daruiti. Daruiti dragoste si intelegere copiilor dvs si veti fi rasplatita la fel. Mult curaj. Daca nu incercati sa schimbati dvs ceva nimeni nu va face asta in locul dvs.Fiti atenta la semnele pe care Domnul vi le da. Sigur veti constata ca dinsul incearca sa va ghideze dar ca sunteti prea ocupata sa explicati comportamentul si slabiciunea dvs prin ce ati trait dvs in copilarie si nu vedeti aceste semne. Intotdeauna ne putem lega de etape din viata sa explicam frica de schimbare sau comportament. Vedeti un psiholog, va va spune probabil sa iertati si sa continuati mai puternica decit pina acum.
Domnul sa va ajute.
Epistole care asteapta raspuns
03.06.2009, 01:50
In asemenea cazuri este bine sa fii optimist. Din pacate,insa, la un moment dat 96% din cei ce au inselat o data vor repeta experienta. Si mai este si acel semn de intrebare care va ramine acolo undeva cu toata iertarea. Merita sau nu sa traiesti cu un mare semn de intrebare, pentru ca daca nu ar exista nu v-ar fi deranjat atit de mult telefonul, asta numai cel inselat stie. Din experienta proprie si experiente ale prietenilor mei, fie barbati fie femei, suferinta si nelinistea nu se termina aici. Ierti dar nu uiti si vei tresari la fiecare telefon. Nu ea e vinovata, poate nici el. Dar, sincer, el are chef sa nu termine complet, nu poate, nu vrea, numai el stie.Va doresc multa putere. Veti avea nevoie.
30.08.2008, 02:45
Domnule Brates,
Cu sigurantza la cei 36 de ani ai dvs nu ati trait o dragoste adevarata. E trist. Daca ati fi trait-o nu cred ca ati mai crede ca dragostea nu rezista mirosului de ceapa sau ciorapilor aruncati.Am ceva mai multzi ani si viatza m-a facut sa pot face diferentza intre o dragoste pe care o credeam mai presus de orice si Dragostea. Cea pe care nimic nu o distruge. Se vede din ce spuneti ca suferiti. Spuneti ca cel ce inseala sufera si el. Va cred.Motivul suferintzei nu este , insa, acelasi. Cu foarte mult timp in urma am fost si eu inselata. Imi petreceam timpul intre copiii mei si mirosul de ceapa, fuga la doua joburi sa reusim sa o scoatem la capat etc. Sotul meu m ca si dvs, inota in minciuni si ducea ca si dvs o viatza de barbat infidel. Dind timpul inapoi imi dau seama ce greu i-a fost. Slabise, era trist, absent, iar mirosul de ceapa nu ii mai trezea nici-o emotie. Cind suna telefonul si raspundeam eu se trezea si emotia . Dar nu cea asteptata de mine. O buna prietena se ocupa intens de trezitul acestei emotii. Asa credeam cind am aflat. Ranile infidelitatii te fac sa gindesti la frustarea ta nu si la motivul pentru care s-a ajuns la acea infidelitate. Dupa 19 ani cu acel barbat am inteles ca indiferent ce as fi facut eu se ajungea exact acolo. Pentru ca nimeni nu inseala cind iubeste. Infidelitatea apare o data ce dragostea a murit. Este parerea mea, o parere formata dupa ani de tristete, de disperare ,de colera, de intrebari. Ceea ce traisem timp de 19 ani nu era dragoste, din partea mea fusese o pasiune nebuna si nu o dragoste ,din partea lui slabiciune. La acest cuvint am dorit sa ajung..SLABICIUNE. Slabiciunea de a nu rupe o relatie sau casatorie atunci cind mirosul de ceapa e mai puternic decit orice. Multi ramin agatzati in aceasta relatie de dragul copiilor, cum a fost cazul fostului meu sot, altii din comoditate. Altii imbina mirosul de ceapa si masina de spalat cu citeva ore in care simte doar parfumul unei alte relatii. Tot slabiciune ramine. Nu cred ca iubeati niciuna din femeile de care vorbiti, veti intilni dragostea adevarata si veti deduce singur. Cu ani in urma, daca cineva mi-ar fi spus ca ceea ce aveam eu cu sotul meu nu este dragoste as fi negat cu o convingere de nedescris. Il consideram pe sotul meu slab, nu se descurca niciodata, ascundea abil neputintza in fatza altora ...daca era dragoste ce aveam eu cu el l-as fi sustinut si ajutat, as fi facut ceva ca sa nu simta nevoia sa caute la prietena mea cea mai buna ceea ce eu nu-i ofeream.Lipseste ceva cind apare infidelitatea. Lipseste dragostea. Cind dragostea adevarata va bate la portile sufletului dvs nici America nu va fi departe. Vorbiti de modelul zilelor noastre, modelul exista, noi nu vrem sa-l vedem. Cind iubim nu ne pasa de nimic, poate sa treaca pe linga noi cele mai minunate fapturi, nu le observam.De 5 ani traiesc Dragostea aceea care nici nu mi-am imaginat ca ar exista. Aceea in care iubitul iti este si sot si prieten si amant si tot. Aceea in care te asezi si discuti si despre mirosul de ceapa si despre parfum. Aceea unde te trezesti dimineazta si primul gind este sa multzumesti Domnului ca ti-a mai oferit inca o zi sau o noapte cu cel ce sforaie alaturi de tine. Cu sigurantza sunt si infidelitazi stupide, dragostea trece , cred eu, peste ele. Din tot ce ati spus eu am vazut doar tristete. Tristetea pe care o cunosc din cealalta parte . Spuneti ca erati iubit. Oare este suficient...nu cred.. Ar fi trebuit mai mult. Nu va invinovatiti, nu sunteti vinovat de nimic, sufletul dvs era dornic sa iubeasca si el si cauta. Facea un ,, tot,, din miros de ceapa si parfum. Ascultati-l, va va arata drumul daca ii oferiti sansa sa o faca .
16.07.2008, 02:43
Citesc cu mare placere articolele acestei reviste. Este adevarat ca strainii nu-ti pot oferi un sprijin real. O poveste ca a dvs, insa, poate fi declansatorul unor semne de intrebare pentru cineva. Cu virsta vedem altfel lucrurile, ne cunoastem mai bine pe noi insine .Povestea dvs.este foarte frumoasa. Citind intoarcerea cu florile mi-a fost teama pentru o cilpa ca se va sfirsi prin a indeparta de dvs omul minunat si rabdator care va urmase pe drumul vietii. Am rasuflat usurata cind am vazut ca venise si rindul dumnealui de a primi ceva. Poate ca nu astepta nimic dar sigur ii va face bine .De cele mai multe ori consideram ca ni se cuvine totul si nu daruim mare lucru celor din jur. Ma bucur pentru dinsul fara sa-l cunosc. Si ma bucur pentru dvs , bineinteles. Aveti dreptate, castelul de nisip se darima daca nisipul nu este bine amestecat cu apa si nu este facut sa reziste intemperiilor. Va doresc numai bine stimata doamna. Foarte frumos scris si foarte profund. Cu siguranta va folosi cuiva .
25.06.2008, 03:25
Domnule Manole,
Citind povestea dvs . m-am revazut cu ani in urma cind sotul celei pe care o credeam atunci prietena mea cea mai buna mi-a adus la cunostinta ca sotul meu calca strimb cu sotia lui. Lucrurile mergeau prost intre noi de o bucata de vreme. Prima reactie a fost ca si a dumneavoastra , nu am crezut. Nu vroiam sa accept acest crud adevar, aceasta dubla tradare. Am panicat, am incercat sa ma conving ca e vina mea ,am plins,am luat totul asupra mea,etc.Am vrut sa innod ce nu mai era demult, aveam doi copilasi si mi-am zis sa mai stau pina vor creste . O parte din mine il vroia ,din gura ii ziceam sa ramina dar in fapt ii ziceam sa plece. Acum stiu ca doar teama de a creste singura doi copii ma facea sa ma comport asa. In final a plecat . A revenit dupa citeva saptamini. Fusese intr-o vizita scurta la ea, ea plecase si ea de la sotul ei. El ma punea sa ii confirm ca nu cred ca ar avea ceva cu ea, o simpla prietenie. Si , o sa rideti, o faceam. Ca dupa o zi doua sa-l intreb cind pleaca. Umilinta si frustarea erau mai tari decit orice. Asa credeam atunci. Nu spun ca mi-a fost usor dupa, va asigur, insa, ca a fost cea mai buna solutie . Viata merge inainte si merita traita cu capul sus. Teama de a iesi dintr-un scenariu in care suntem prinsi de niste ani si ani ne face sa reactionam intr-un fel pe care mai tirziu il regretam si de care ne vine sa ridem. Dupa ceva ani buni de la intimplarea de care va spun am cunoscut un om extraordinar, cind ma gindesc ce ar fi insemnat viata mea daca ramineam cu acel om va asigur ca mi se face pielea gainii . Tradarea nu se uita , domnul meu, indiferent ce rol avem in acea desfasurare a lucrurilor, faptul ca omul de linga noi nu are sira spinarii sa ne priveasca in fata si sa recunoasca adevarul asumindu-si consecintele ne demonstreaza ca nu mai este nimic. Nu e vina nimanui , exista o legatura care ne unea si nu mai este. Credeti ca merita sa va torturati cu intrebari dar gresiti. Veti fi chinuit si cu sabia deasupra capului in orice clipa a vietii dvs. Nu cred ca va mai iubiti sotia iar ea nici atit. Daca analizati ce va tine linga ea o sa vedeti ca nu mai este dragoste, daca respect nu este nu mai re de unde sa fie dragoste. Dragostea va asteapta undeva, nimic nu se intimpla fara rost in viata , domnule Manole. Eu sunt convinsa ca povestea mea nu este unica, Fiecrae om mai are o sansa in viata, incercati sa va imaginati luatul de la capat cu altcineva. Cu siguranta nu veti mai face aceleasi greseli, cu siguranta veti simti imediat cind ceva nu este in regula. E un sfat prietenesc, cred ca nu este zi sa nu-i multumesc Domnului ca m-a scos din situatia aceea de tradare , ipocrizie. Ma bucur ca din tot am iesit fara ranchiuna si fara parere de rau. Daca veti lasa poarta sufletului deschisa si nu veti gindi ca toate femeile sunt la fel veti avea sansa de a lua viata de la capat. Daca va hotriti sa ramineti veti suferi ca un martir. Nimeni si nimic nu merita asta. Nu va blamati prietenul ca v-a spus, inversul este si mai dureros. La mine toti prietenii stiau si fosta soacra stia si ea. Am simtit atunci ca sunt tradata de toti. Si a fost cumplit. Finalul este ca sunt fericita si omul acela este si el fericit. Fiecare isi traieste viata exact cum si-a dorit. Sesizati sansa si traiti, domnule Olteanu. Va doresc fericire. Peste citiva ani veti ride de reactia de acum. Mult noroc.
18.06.2008, 02:47
Inteleg ca salariul este mic, inteleg ca nu trebuie nici generalizam .....ce nu inteleg este cum de in clasa nu se reuseste a se da elevilor necesarul ca sa treaca un examen de BAC, cum se face ca profesorul il cheama acasa pe bani buni ca sa-i dea ce ar trebui sa-i dea in clasa,cum se face ca se fac liste cu cine si ce primeste in dar ...si ar mai fi multe de inteles. Ce inteleg este ca la final copilul sirguincios ajunge in acelasi loc cu cel ce a luat un amarit de 5 la BAC si aceasta este demotivant pentru elevi si face ca nimeni sa nu mai aiba incredere in el.
Scoala noastra cea de toate zilele
Recomandari
