A existat o luna din viata mea cand am trait cu doua femei. Una imi era prietena oficiala si intentionam sa o iau de nevasta. Eram de trei ani cu ea. Cealalta, tainuita si interzisa ca un caz grav de evaziune fiscala, era o fosta colega de scoala, pe care o reintalnisem intamplator. Prima mea iubire din anii adolescentei. Doua tinere seducatoare, abia trecute de 20 de ani, pline de gratie si de farmec, inteligente si sensibile la umorul meu, ceea ce se intalneste destul de rar. Una, dispusa sa imparta masa si patul cu mine si sa adoarma in toate serile cu trupul lipit de al meu. Cealalta, dispusa sa-mi fie alaturi in umbra, din cand in cand, in afara oricaror obligatii. Eram iubit. Eram dorit de doua ori. Ar fi putut sa fie superb, dar a fost oribil. O situatie cu care nu izbuteam s-o scot la capat nicicum. De nimic nu ma puteam bucura: nici de entuziasmul noului inceput de iubire, nici de tentatia fructului interzis. Acasa, visam neincetat, cu ochii deschisi, la frumoasa pe care o iubisem atat de mult in ultima clasa de liceu. Ar fi devenit cu siguranta marea iubire a vietii mele, daca parintii ei n-ar fi emigrat in America. Un vis intrerupt brutal, pe care incercam acum sa-l peticesc, intr-un amestec bizar de trecut si prezent. Dar cand eram impreuna, nu-mi iesea nici o clipa din minte draguta mea de acasa, care ma astepta cu masa pusa, gata sa-mi sara de gat, inca de la usa. A trebuit sa inventez intalniri inexistente, sa-mi folosesc cu nerusinare prietenii pe post de alibi, sa-mi camuflez absentele cu planificari fara fisura ale ceasurilor zilei, invatate pe de rost. A fost o misiune grea, pentru un mincinos nepriceput ca mine. Cele patru saptamani si jumatate, cat am dus viata de barbat infidel, au fost, cu siguranta, cele mai obositoare din existenta mea.
Insa asta era numai jumatate de adevar. Cealalta era compusa din acel inger straniu, de pe umarul meu drept, care-mi soptea necontenit la ureche despre minciuna, tradare si inimi zdrobite, facandu-ma sa simt din plin toata nelinistea unei constiinte incarcate. Reprosurile lui erau indreptatite. Aventura secreta era o mare greseala, comiteam un fault in relatia mea prezenta. Prelungeam, printr-un epilog fortat, o legatura de mult intrerupta, punand in joc ceva infinit mai important.
Dar, pentru oamenii ca mine, nu numai escapadele sunt obositoare. Fidelitatea e si ea un alt fel de truda, fireste, intr-un mod mai putin spectaculos. Fiindca o relatie are neaparata nevoie de entuziasm, de forta de a se reinventa in permanenta, pentru a ramane mereu vie si plina de erotism. Cand dispar fiorul si bataia inimii, incepem sa lancezim. Ne gasim greu emotia in mirosul de ceapa prajita care vine de la bucatarie, in ligheanele cu scutece puse la inmuiat, in munca in ture si ratele neachitate la casa si la lumina. Intre seara intima, repartizata duminica, si ciorapii azvarliti peste tot. Merita, totusi, sa perseverezi?
Eu afirm ca da. Tocmai acolo trebuie sa cautam dragostea, in maruntisurile de zi cu zi, acolo se cuvine sa ne punem la lucru imaginatia, amintirile, si sa ambalam motorul iubirii noastre. Asta ne cere iubirea: sa ne dam osteneala de a pastra ceea ce avem. Sa respectam aceasta lege nescrisa si sa credem in acest liant valoros chiar daca e deseori ridiculizat intre doi oameni: iubirea vrea ca indragostitii sa-si pastreze credinta vesnica.
Cine inseala alege calea minimei rezistente. E o solutie ieftina ca, la primele semne de monotonie, la primele pete de rugina ce intuneca stralucirea unei relatii, sa te uiti imprejur dupa cineva care sa-ti faca inima sa bata din nou. E pueril, fata de ceea ce ar trebui sa fie atitudinea unui om matur. Sigur, exista si posibilitatea sa te indragostesti, iar dragostea sa fie uriasa, profunda si adevarata, incat nu-ti ramane altceva de facut decat sa-ti dai viata peste cap, sa dezertezi si sa o iei de la inceput. Admit ca asa ceva se intampla si nimeni, dar absolut nimeni nu poate jura, cu mana pe inima, ca el nu va trai niciodata o asemenea experienta. Din pacate, lumea in care traim nu ne ofera deloc modele de fidelitate pe termen lung. Dimpotriva. Majoritatea celor pe care-i cunoastem si milioane de oameni la fel ca ei duc existente duble, impartite intre casnicii si escapade, petrecute in spatele unor usi inchise. Adeseori, doar cu mici defulari sexuale, nici macar foarte reusite, in moteluri dubioase si in dupa-amieze de libertate improvizata, obtinuta cu pretul unei minciuni. Cine inseala depreciaza valoarea aliantei incheiate in numele iubirii. Tradarea doare, distruge sentimentele si, uneori, chiar temeliile unei vieti. Nimic nu va mai fi ca inainte. Nici pentru cel care inseala, nici pentru cel inselat. Cateodata, e mai bine ca se intampla asa si ca poti pune capat unei relatii moarte de mult. Insa adesea pui in pericol ceva pentru care ar merita sa lupti.
Din pacate, ispitele erotice pandesc sub milioane de infatisari in lumea noastra. La birou, la sala de fitness, in supermarket sexul e omniprezent. Au trecut vremurile mamelor si bunicilor noastre, cand femeia era scoasa din casa doar la sarbatorile de familie. Un lucru e sigur: daca esti slab si accepti micile flirturi care flateaza orgoliul si accelereaza un pic pulsul, in nici un caz nu trebuie sa te pretezi la mai mult. Iubirea este exclusivista. O halta doar pentru doi. Liantul sufletesc si trupesc care ne motiveaza viata. De cum o pastram, suntem fericiti sau nefericiti. Unii n-o traiesc niciodata, altii o au din belsug. Dar nici in cazul lor, pericolele nu sunt excluse. O simpla tradare spulbera fericirea, ca si cand n-ar fi existat niciodata. De ce? Nu se stie prea bine. Poate pentru ca asa ne-a facut Dumnezeu. Sa avem acces la fericirea iubirii doar prin fidelitatea absoluta si sa pierdem printr-o tradare tot ce-am avut. Nu exista cale de mijloc. O zona interzisa pentru compromis.
Nu e usor, dar cine accepta provocarea fidelitatii si nu se da inapoi de la stradania de a pastra prospetimea iubirii va fi rasplatit. Cu o relatie ce functioneaza fara cuvinte. Cu o infiorare, cand dupa atatia ani inca mai gasesti seductie pe trupul stiut al partenerului. Si cu sentimentul ca ti-ai intalnit sufletul-pereche. Daca doi oameni care au tinut piept multor furtuni ale vietii pot comunica deschis, cu deplina incredere, fara subterfugii, daca stiu sa se indragosteasca din nou unul de celalalt, in fiecare zi, atunci ei au ceva care le va oferi sprijin toata viata, chiar si in cele mai grele momente. Dar pentru asta e nevoie sa vrei si sa te straduiesti toata viata.
STEFAN BARTES, 36 ani, profesor
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
29.08.2008, 20:46Bratu Monica
Daca ceia ce scrii vine din inima,daca ai renuntat la relatia pe care o aveai deoarece ti-ai dat seama ca greseai si nu pentru ca te obosea sa te imparti intre cele doua femei din viata ta,meriti sa fii felicitat.
asa ca te aplaud pt hotararea luata,chiar pot sa spun ca putini sunt cei care ar face ceia ce tu ai facut
mi-ar place totusi sa cred ca a fost constiinta ta cea care te-a facut sa iei aceasta decizie si nu faptul ca sotia ta incepuse sa miroase ceva.
eu stiu cat de greu este sa te imparti intre doua persoane,deasemeni stiu cat doare sa minti cu nerusinare pt a putea petrece cateva ore alaturi de persoana care te readuce la viata,insa stiu deasemeni ca dupa ce descoperi ceva ce niciodata n-ai stiut ca poate exista,e mai greu sa iei decizia pe care tu ai luat-o
eu am avut norocul sa aflu ce inseamna cu adevarat sa iubesti,la o varsta nu tocmai frageda,si asta mi-a dat toata viata peste cap,eu am facut o alta alegere ,nu cea pe care ai facut-o tu
eu traiesc in strainatate si aici se pune mult accent pe dragoste si respect si tu meriti tot respectul,insa nu uita un lucru:
unele femei suntem mult mai sensibile decat lasam sa se vada si avem nevoie de multa afectiune,asta ne da forta sa luptam cu tot greul,cu copiii si cu ciorapii aruncati peste tot.
daca ai alunecat pe panta infidelitatii ceva in relatia ta mergea prost ,asa ca ma bucur daca ai aflat ce si ai hotarat sa remediezi
asa ca iti doresc numai bine si te felicit
si nu uita :cred ca nimeni nu cauta afara ceva ce are acasa decat daca este nefericit sau mosteneste genetic infidelitatea
un salut
monica
30.08.2008, 02:45Cimpeanu Ileana
Domnule Brates,
Cu sigurantza la cei 36 de ani ai dvs nu ati trait o dragoste adevarata. E trist. Daca ati fi trait-o nu cred ca ati mai crede ca dragostea nu rezista mirosului de ceapa sau ciorapilor aruncati.Am ceva mai multzi ani si viatza m-a facut sa pot face diferentza intre o dragoste pe care o credeam mai presus de orice si Dragostea. Cea pe care nimic nu o distruge. Se vede din ce spuneti ca suferiti. Spuneti ca cel ce inseala sufera si el. Va cred.Motivul suferintzei nu este , insa, acelasi. Cu foarte mult timp in urma am fost si eu inselata. Imi petreceam timpul intre copiii mei si mirosul de ceapa, fuga la doua joburi sa reusim sa o scoatem la capat etc. Sotul meu m ca si dvs, inota in minciuni si ducea ca si dvs o viatza de barbat infidel. Dind timpul inapoi imi dau seama ce greu i-a fost. Slabise, era trist, absent, iar mirosul de ceapa nu ii mai trezea nici-o emotie. Cind suna telefonul si raspundeam eu se trezea si emotia . Dar nu cea asteptata de mine. O buna prietena se ocupa intens de trezitul acestei emotii. Asa credeam cind am aflat. Ranile infidelitatii te fac sa gindesti la frustarea ta nu si la motivul pentru care s-a ajuns la acea infidelitate. Dupa 19 ani cu acel barbat am inteles ca indiferent ce as fi facut eu se ajungea exact acolo. Pentru ca nimeni nu inseala cind iubeste. Infidelitatea apare o data ce dragostea a murit. Este parerea mea, o parere formata dupa ani de tristete, de disperare ,de colera, de intrebari. Ceea ce traisem timp de 19 ani nu era dragoste, din partea mea fusese o pasiune nebuna si nu o dragoste ,din partea lui slabiciune. La acest cuvint am dorit sa ajung..SLABICIUNE. Slabiciunea de a nu rupe o relatie sau casatorie atunci cind mirosul de ceapa e mai puternic decit orice. Multi ramin agatzati in aceasta relatie de dragul copiilor, cum a fost cazul fostului meu sot, altii din comoditate. Altii imbina mirosul de ceapa si masina de spalat cu citeva ore in care simte doar parfumul unei alte relatii. Tot slabiciune ramine. Nu cred ca iubeati niciuna din femeile de care vorbiti, veti intilni dragostea adevarata si veti deduce singur. Cu ani in urma, daca cineva mi-ar fi spus ca ceea ce aveam eu cu sotul meu nu este dragoste as fi negat cu o convingere de nedescris. Il consideram pe sotul meu slab, nu se descurca niciodata, ascundea abil neputintza in fatza altora ...daca era dragoste ce aveam eu cu el l-as fi sustinut si ajutat, as fi facut ceva ca sa nu simta nevoia sa caute la prietena mea cea mai buna ceea ce eu nu-i ofeream.Lipseste ceva cind apare infidelitatea. Lipseste dragostea. Cind dragostea adevarata va bate la portile sufletului dvs nici America nu va fi departe. Vorbiti de modelul zilelor noastre, modelul exista, noi nu vrem sa-l vedem. Cind iubim nu ne pasa de nimic, poate sa treaca pe linga noi cele mai minunate fapturi, nu le observam.De 5 ani traiesc Dragostea aceea care nici nu mi-am imaginat ca ar exista. Aceea in care iubitul iti este si sot si prieten si amant si tot. Aceea in care te asezi si discuti si despre mirosul de ceapa si despre parfum. Aceea unde te trezesti dimineazta si primul gind este sa multzumesti Domnului ca ti-a mai oferit inca o zi sau o noapte cu cel ce sforaie alaturi de tine. Cu sigurantza sunt si infidelitazi stupide, dragostea trece , cred eu, peste ele. Din tot ce ati spus eu am vazut doar tristete. Tristetea pe care o cunosc din cealalta parte . Spuneti ca erati iubit. Oare este suficient...nu cred.. Ar fi trebuit mai mult. Nu va invinovatiti, nu sunteti vinovat de nimic, sufletul dvs era dornic sa iubeasca si el si cauta. Facea un ,, tot,, din miros de ceapa si parfum. Ascultati-l, va va arata drumul daca ii oferiti sansa sa o faca .
02.09.2008, 12:29Teodora Sas
Stimate domnule Bartes,
In primul rand, va felicit pentru curajul de a va deschide sufletul intr-un ziar de mare circulatie.
Este, totusi, bine ca aceasta escapada a avut loc inainte de casatorie, cand toata lumea are dreptul sa aleaga si sa puna in balanta avantajele si dezavantajele unei relatii. Sunteti un om foarte responsabil, chibzuit si intelept. Cred ca ati gasit "calea", de aceea doriti sa ne-o impartasiti si noua.
Toata viata ne confruntam cu incertitudini si suntem obligati sa facem alegeri cat mai chibzuite (care oricum ne costa).
Articolul dvs. in mod sigur va avea un impact asupra tinerilor care doresc sa se "arunce" intr-o casatorie.
Eu, una, subscriu la parerea dvs. ca DRAGOSTEA ESTE EXCLUSIVISTA. Ca sa mearga o casnicie, cred eu (nu sunt casatorita), e nevoie de "doi boi la acelasi car" (scuzati-mi, va rog, limbajul mai plastic :)).
Si da, Dumnezeu a impus un pret pentru fericirea in doi: FIDELITATEA. Pentru Adam a facut o Eva, nu doua sau n.., si invers. Cata vreme nu se respecta acest principiu de catre ambii parteneri, acestia nu vor fi fericiti pana la "adanci batraneti".....
E foarte simplu! Mai trebuie sa si doresti acest lucru :)
Cu respect,
Teodora, 27 ani
04.09.2008, 09:43Sipos Ada
O tenta de misoginism si tot articolul a devenit ingrozitor.
"din pacate ....au trecut vremurile cand femeia era scoasa afara din casa doar de sarbatori!!!!!"
Sarmanii domni,ce trebuie sa indure ,cat sunt ei de slabi in fata ispitelor. Inca putin si va plangeam de mila,dar e bine ca pana la sfarsitul articolului ati gasit si scuza!
06.09.2008, 23:58Nicolau Rares
Oare chiar exista cititorul care a scris articolul?eu cred ca l-a inventat redactia ca prea seamana cu cel precedent;nimic nou sub soare,se reiau temele vechi de cand lumea: infidelitate,pasiune,iubire...bla,bla.
Citind articolele astea complicate si bizare am ras cu lacrimi.De ce pana acum nu v-au scris si oameni de conditie simpla,folosind cuvinte lipsite de fast si punand intrebari simple?nu v-ati gandit sa inventati si scrisori care sa para plauzibile?
Sa va spun ce cred eu despre fidelitate: sa iubesti cu adevarat inseamna sa-l lasi pe celalalt liber,liber sa se intalneasca si cu alti barbati/femei,liber sa mai iubeasca si alte persoane.De ce?Pt ca ,citez"In realitate,fiecare suflet omenesc,este,in mod potential,deplin si perfect.Deplinatatea se trezeste treptat,prin intermediul intalnirilor cu alte suflete,de aceea la alta persoana ne atrag intotdeauna acele insusiri care,in noi,asteapta sa fie trezite.Si pt ca aceste insusiri nu se regasesc intotdeauna,toate intr-o singura persoana,un suflet poate avea mai multe perechi care sa-l intregeasca.De aceea ne putem indragosti de mai multe ori in decursul unei vieti si ne putem indragosti in acelasi timp de mai multe persoane."K.Pura
05.12.2008, 20:14Andreea M
Cred ca motivul pt. care aici apar articole care folosesc cuvinte 'cu fast' este faptul ca de obicei oamenii mai modesti nu prea au timp sa insele.:)