DIANA SAR - "Mă trezesc cu o foame de lup!"

- La 15 ani, a abandonat atletismul, ca să se poată ocupa de modeling. La 24 de ani, a coborât de pe afişele de modă direct pe platoul de filmare. "Vlad", serialul thriller în care a debutat pe PRO TV, a bătut anul acesta toate recordurile de audienţă. De vorbă, la cafeaua de dimineaţă, cu o actriţă care râde mult şi visează să facă film în America -

- Bună dimineaţa, Diana! Te-ai trezit de mult?

- Bună dimineaţa, Dia! Sunt trează de la 8, chiar dacă e duminică. Când nu filmez, îmi place să merg dimineaţa la sală sau la pilates.

- Eşti disciplinată!

- M-a disciplinat sportul. Am făcut atletism până la 15 ani. La vârsta la care nu prea îţi vine să-ţi asculţi părinţii, ţi-e mai uşor să asculţi de antrenor. Lecţiile învăţate în sport mi-au prins bine şi-n modeling.

- Mai ales că ai început şi modelingul foarte de­vreme.

- La 15 ani am plecat singură la New York. În primele zile m-a ajutat cineva, apoi plecam sin­gură cu harta în mână şi-a trebuit să mă descurc. Mergeam zilnic la teste foto, să-mi fac portofoliul. După o lună, m-am întors şi am plecat în Ger­ma­nia, apoi în Tokyo şi tot aşa.

- Nu ţi-a fost greu singură?

- Am fost crescută mai independentă de mică, eram obişnuită să nu fiu tot timpul cu părinţii. Ştiam să am grijă de mine din canto­na­mente. Am mai făcut şi gre­şeli de una singură, de ali­mentaţie sau cheltuieli aiurea, dar aşa m-am maturizat. Nu cred că a fost un lucru rău.

- Cum se trezesc femeile frumoase dimineaţa, Dia­na?

- Nu ştiu, eu mă trezesc cu o foame de lup. Dimineaţa e singurul moment al zilei când mi se face foarte foame, pentru că seara, nu mănânc după ora 7. Dar înainte de toa­te, beau un pahar cu apă pe stomacul gol, am auzit că e sănătos. Apoi mănânc pe să­turate, nu înainte de-a mă spă­la pe ochi.

- Mai du-te puţin la oglindă. Ce vezi în ea?

- O fată fericită, care şi-a savurat cafeaua. Şi nişte pantaloni suflecaţi, azi-noapte mi-a fost frig, iar acum mi s-a făcut cald.

- Eşti machiată?

- Nu mă machiez aproape niciodată. Doar la castinguri şi la evenimente. Nici unghiile nu mi le fac. Diana de peste 20 de ani o să-i mulţu­meas­că celei de acum, că a lăsat corpul să respire.

- De sportul de performanţă de ce te-ai lăsat?

- Am făcut mononucleoză, la un moment dat. După ce scapi de virusul ăsta, timp de şase luni, splina rămâne mărită şi nu poţi face efort. Am zis să nu pierd timpul degeaba şi m-am apucat de mo­de­ling. Dar apoi, fiindcă tot călătoream, a trebuit să las atletismul. Când faci sport de performanţă, orice zi de antrenament pierdută se simte.

- Am auzit că ai lucrat ca model pentru case celebre.

- Am avut norocul să încep în forţă la New York, iar când am împlinit 16 ani, am lucrat la Paris, pentru Kenzo. L-am cunoscut şi pe Jean Paul Gaultier personal, iar la Milano, Armani a vrut să vadă pentru castingul lui doar două mo­dele din agenţia noastră. Eu eram unul din­tre ele. Am făcut campanii şi pentru Eleven, era plin Parisul de afişe cu mine. Şi acum mai lucrez ca model, când am timp.

- Şi cum e lumea asta a modelingului, Diana?

- E frumos, cunoşti fete de peste tot din lume. Dar poate fi şi dur. Eşti la o vârstă fragedă, mă­surile sunt foarte stricte şi, dacă ţi se tot spune că eşti plinuţă, că ai doi centimetri în plus, poţi ajun­ge să crezi asta. Îţi afectează ima­gi­nea de sine şi felul în care îţi percepi corpul, de ajungi să recurgi la tot felul de măsuri radicale.

- Tu cum ai scăpat de pericolul ăsta?

- Păi, n-am scăpat nici eu, vor­besc în cunoştinţă de cauză. Am avut perioade când îmi ascundeam şol­durile sub fuste clopot, că mi se părea că sunt grasă. Am avut pe­rioade când mâncam prea mult pe fond emoţional. Apoi am avut perioade când mâncam prea puţin sau mâncam şi mă simţeam vinovată. Mi-a luat nişte ani să mă echilibrez.

- Ai fraţi, Dia­na?

- Nu, sunt sin­gură la părinţi, dar în apartamentele prin care am stat în stră­inătate am avut mul­te surori de meserie. Stăteam câte 7, 10, chiar şi 15 modele într-un apar­ta­ment.

- Şi cum e cu atâtea fete la un loc?

- Ai putea filma un serial acolo! Unele sunt geloase, altele se bat pe cine intră prima la baie, altele se ceartă că nu şi-au spălat vasele sau îşi mănâncă una alteia mâncarea din frigider şi nu recunosc. Mai dispar haine şi trebuie să descoperi cine ţi le-a luat. Dar se leagă şi prietenii frumoase, sincere, sunt şi fete care se ajută între ele.

- De la modeling la teatru cum ai ajuns?

- Teatru mi-am dorit dintotdeauna, de la grădiniţă cred. La liceu, jucam în trupa de teatru a secţiei de engleză, iar apoi am intrat în teatrul stu­denţesc Podul. Am jucat-o pe Nina, din Pescă­ruşul lui Cehov, şi am ştiut că asta trebuie să fac. M-am dus la UNATC şi am intrat din prima.

- I-ai vrăjit cu dezinvoltura ta...

- Personalitatea mea a fost un avantaj şi când lucram ca model. Am luat preselecţii unde di­men­siunile mele nu corespundeau exact. La Kenzo, mi-au adus o rochie mai mare, făcută spe­cial pentru mine, numai pen­tru că le-a plăcut cum arăt.

- Anul ăsta, ai fost pe val. Ai debutat şi în film, în se­ria­lul "Vlad", care poate fi vă­zut pe Pro TV. Te-a cucerit ex­pe­rienţa platoului?

- Până la "Vlad", nu prea ştiam multe despre filmări. Nu mi-a fost frică, dar am avut emoţii. În anul ăsta, de când filmăm la "Vlad", simt că am crescut enorm. Am prins în­credere în mine, ca actriţă. Poate de aici şi dorinţa mea de a face mai mult film. Dar cum în România nu se fac chiar atât de multe filme, planul meu e să plec la Los Angeles şi să particip la cât mai multe castinguri. Mai ales că am fă­cut un film care va avea pre­miera acolo, peste şase luni, despre care nu pot încă vorbi.

- Şi ce te împiedică să pleci?

- Momentan, doar şcoala. Mai am de terminat un an de facultate aici. Şi filmările pen­tru "Vlad".

- Ai apucat să deschizi fereastra în dimineaţa asta, Diana ?

- Da, am dat perdeaua la o parte, să intre lumina. Dar nu mă inspiră nimic din ce văd pe geam. Eu stau în Floreasca, locuiesc cu tatăl meu.

- Deci, cine te curtează trebuie să treacă întâi de el...

- Tata nu se bagă. (râde) Important e să-mi placă mie, să aibă simţul umorului, să fie un pic nebun şi foarte pasionat de ce face. Altfel, îmi pierd admiraţia uşor.

- Şi-acum eşti îndrăgostită?

- Nu. Aş putea spune exact ca personajul meu din "Vlad": "Mai am multe de făcut în via­ţa asta, cum ar fi să mă în­dră­gos­tesc!". Pentru dis­tracţie e timp, dar pen­tru o relaţie nu-s deloc pregătită.