Cât de des înseamnă normal?
Netratate, pierderile involuntare de urină devin un real pericol. De teama lor, persoanele afectate adoptă de-a lungul anilor un comportament total greşit, care le duce cu timpul la pierderea completă a controlului asupra vezicii. De aceea, cu toţii ar trebui să ştim câte micţiuni pe zi sunt normale? Regula practică, formulată simplu, sună astfel: cine bea doi litri de lichide în cursul zilei şi nu urmează un tratament cu diuretice n-ar trebui să meargă la toaletă mai des de şase ori pe zi.
O multitudine de factori declanşatori
Tulburările funcţionale ale vezicii urinare reprezintă o problemă de sănătate larg răspândită, care se întâlneşte de cinci ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi. În prezent, aproximativ 200 de milioane de oameni din toate ţările lumii suferă de atonie a vezicii urinare. Înaintarea în vârstă constituie un factor favorizant, deşi nu joacă rolul-cheie în apariţia acestui disconfort. Printre suferinzi se regăsesc şi mulţi maturi încă tineri, de pildă numeroase femei în jur de 40 de ani, cărora sarcinile şi naşterile le-au produs modificări în abdomenul inferior. Principala cauză a incontinenţei este slăbirea musculaturii planşeului pelvin care susţine vezica, precum şi a celor două sfinctere ce reglează fluxul urinar, relaxându-se şi contractându-se în urma semnalelor nervoase primite. Când muşchii îşi pierd fermitatea, vezica se poate deforma ori deplasa, iar poziţia ei anormală determină deschiderea uretrei în momente nepotrivite. Acelaşi efect îl au şi unele accidente survenite în zona pelvină, cum sunt rupturile de perineu sau prolapsul vaginal, ca şi intervenţiile chirurgicale - histerectomia, la femei şi operaţia de adenom de prostată, la bărbaţi. O altă cauză importantă a disfuncţiilor vezicii este deteriorarea nervilor care comandă închiderea şi deschiderea sfincterelor sau insensibilizarea lor în urma anumitor tratamente medicamentoase. Nu în ultimul rând, expunerea la umezeală sau frig, surplusul de greutate corporală, modificările hormonale, infecţiile urinare cronicizate, precum şi traumele psihice sau situaţiile deosebit de stresante pot contribui de asemenea la declanşarea afecţiunii.
Formele de incontinenţă
* Incontinenţa de efort sau de stres - Orice efort (cum ar fi ridicarea unor obiecte grele, urcarea treptelor, dar şi râsul, strănutul şi în special tusea puternică, aşa cum este cea provocată de bronşită) face muşchii abdominali să se contracte. O musculatură pelvină slăbită nu poate opune rezistenţa necesară acestei presiuni bruşte, şi astfel permite eliminarea involuntară a urinei.
* Incontinenţa imperioasă sau de urgenţă - Persoana în cauză simte nevoia stringentă de a urina. Iniţial reuşeşte s-o reprime, dar apoi urina începe să iasă din vezică sub forma unor picături ce nu mai pot fi reţinute. Creierului i s-a transmis semnalul fals: "Vezica e plină".
* Incontinenţa prin prea-plin - Acest tip de incontinenţă se caracterizează prin pierderea continuă a unor mici cantităţi de urină, în condiţiile în care vezica nu se goleşte niciodată complet. Se regăseşte adesea la bărbaţii în vârstă, care au prostata mărită şi un tonus muscular nesatisfăcător. Dar poate apărea şi ca o consecinţă a constipaţiei, a abuzului de alcool, a unor suferinţe psihice, sau asociată cu anumite boli, de exemplu cu diabetul.
* Incontinenţa neurogenă sau de reflex - Este o formă întâlnită mai rar, care provine din incapacitatea suferindului de a-şi controla vezica. Ea se goleşte spontan, printr-o contracţie bruscă a muşchilor, chiar dacă este departe de a se fi umplut - şi de multe ori, fără ca omul să perceapă măcar vreo nevoie de a urina. Incontinenţa de reflex se regăseşte la pacienţii cu leziuni grave la nivelul sistemului nervos central sau periferic, cum este paraplegia sau accidentul vascular cerebral, dar şi în boli precum Parkinson, Alzheimer sau scleroza în plăci.
* Enurezisul nocturn - Urinarea în pat, în timpul somnului, este o problemă a copilăriei, care se poate prelungi însă până în adolescenţă sau chiar în prima perioadă a maturităţii. Cauzele propriu-zise nu se cunosc, dar s-au identificat anumiţi factori declanşatori: volumul prea mic al vezicii, predispoziţia genetică, infecţiile tractului urinar, constipaţia, şocurile afective, alimentaţia (ex. citricele, lactatele, ciocolata, dulciurile concentrate sunt iritante), întârzierea de creştere a copilului (sistemul nervos nu este încă suficient de dezvoltat pentru a reacţiona corect la comenzile de golire a vezicii). Acest ultim factor este hotărâtor în forma primară a enurezisului, când copilul nu s-a menţinut încă niciodată uscat pe timpul nopţii mai mult de şase luni, de la naştere până în prezent. În forma secundară a afecţiunii, el începe din nou să ude patul, după o pauză mai lungă de jumătate de an. În acest caz, impulsul porneşte de obicei de la tulburările de ordin afectiv.
S-a constatat că enurezisul nocturn răspunde foarte bine la tratamentele homeopate. Şi pentru celelalte tipuri de incontinenţă există terapii eficiente, care pot aduce o ameliorare semnificativă sau chiar vindecarea. Pentru aceasta este nevoie să apelaţi la un medic urolog - cu cât mai curând, cu atât mai bine.
În vederea stabilirii cu exactitate a unui diagnostic, simpla consultaţie nu va fi de ajuns. Vi se vor cere, în plus, câteva investigaţii - şi anume: sumar de urină, urocultură (pentru depistarea unei eventuale infecţii a căilor urinare), o ecografie abdominală, poate şi RMN, dar neapărat o electromiogramă (examen prin care se măsoară activitatea musculară la nivelul planşeului pelvin şi al uretrei).
Măsuri la îndemână pentru combaterea incontinenţei
Un remediu tradiţional: seminţele de dovleac
Mestecaţi regulat seminţe de dovleac, fiindcă ele întăresc vezica. Specialiştii sunt de părere că dereglările hormonale (mai precis, raportul dezechilibrat între hormonii estrogeni şi androgeni) ar putea fi una dintre cauzele incontinenţei de efort, întrucât ele conduc la slăbirea tipică a muşchilor şi sfincterelor. Experimentele au demonstrat că administrarea unui extract din seminţele de dovleac ridică nivelul testosteronului, refăcând tonusul musculaturii pelvine şi al pereţilor vezicii urinare. În farmacii se găsesc, printre altele: Feminost (de la Natur Produkt), Pumpkin Extract (Rotta Natura) sau Extract uleios de dovleac (Manicos).
Antrenament - reprimaţi nevoia de micţiune
Este important ca suferindul să-şi controleze mai bine vezica, deprinzând-o din nou cu intervale mai lungi între drumurile la toaletă, astfel încât ea să se umple şi să se golească normal. Când vă apare nevoia de urinare, nu alergaţi la cel mai apropiat WC. Veţi obţine exact efectul contrar, căci mersul solicită muşchii, iar sfincterele nu vor rezista presiunii. Senzaţia va dura numai câteva minute, aşa că este mai bine să rămâneţi calmi şi să vă aşezaţi undeva. Aplecaţi trunchiul în faţă, respirând profund. După ce nevoia imperioasă de micţiune a dispărut, ridicaţi-vă şi mergeţi liniştiţi la toaletă.
Renunţaţi la obiceiul de a vă goli preventiv vezica, de fiecare dată când urmează să ieşiţi în oraş, şi nu-i învăţaţi nici pe copii să procedeze în acest mod. Este o greşeală, deoarece slăbeşte muşchii vezicii. Pe de altă parte, nici nu reţineţi urina prea mult timp, căci ea trebuie eliminată regulat.
Protocolul micţiunilor
Notaţi-vă într-un caiet ce şi cât beţi în cursul zilei şi momentele când mergeţi la WC. Măsuraţi cu ajutorul unei căni gradate cantitatea de urină ieşită din vezică. 300-400 de mililitri la fiecare micţiune se încadrează în limitele normale, în schimb 100 de mililitri înseamnă că aţi primit prea devreme semnalul de golire a vezicii. Un asemenea protocol îl va ajuta pe medicul dvs. să pună un diagnostic corect.
Mâncaţi şi beţi ce vă face bine
Lucrul cel mai important este ca alimentaţia dvs. să fie cât mai puţin acidă. Reduceţi drastic dulciurile, evitaţi produsele din făină albă, alcoolul, cafeaua şi apa minerală carbogazoasă. De câteva ori pe an, faceţi câte o cură de trei săptămâni cu o pulbere alcalină, procurată de la farmacie sau dintr-un magazin naturist.
Consumaţi multe lichide
Numeroşi pacienţi cu incontinenţă nu mai au curajul să bea atât cât ar trebui. Aceasta dăunează sistemului circulator şi metabolismului. Totodată, din pricina aportului scăzut de lichide, urina devine prea concentrată şi se îngroaşă, ceea ce irită suplimentar vezica. Aşadar, beţi zilnic ceaiuri de plante, sucuri de fructe diluate sau apă plată. Renunţaţi la cafea, la băuturile puternic acidulate şi la ceaiul negru. Cofeina şi alcoolul stimulează diureza.
Alte sfaturi
* Asiguraţi-vă că aveţi scaune regulate, pentru ca musculatura pelvină să nu fie solicitată inutil.
* Goliţi vezica înainte şi imediat după un contact sexual. Este de asemenea important să faceţi acest lucru după un program de înot şi o şedinţă de saună.
* Aveţi grijă să vă protejaţi abdomenul inferior contra frigului, deoarece temperaturile scăzute irită vezica urinară.
* Nici picioarele nu trebuie să fie reci - aceasta perturbă funcţionarea vezicii.
* Supravegheaţi-vă permanent greutatea corporală. Kilogramele în plus sunt dăunătoare pentru planşeul pelvin.
* Unele persoane întrerup jetul urinar în timpul micţiunii. Acesta nu este un antrenament folositor pentru vezică, ci dimpotrivă.
Metode de antrenament sub control medical
Antrenamentul planşeului pelvin
Acest tip de antrenament are şanse bune de succes la persoanele mai tinere, cu o incontinenţă de efort sau imperioasă uşoară, până la moderată. Se recomandă şi persoanelor supraponderale, celor cu o slăbiciune ereditară a ţesutului conjunctiv, ca şi femeilor care au născut de curând. Cel mai des practicate sunt exerciţiile Kegel: cu vezica golită în prealabil, se contractă muşchii pelvini. Contracţia se menţine timp de 10 secunde, iar apoi, pentru următoarele 15 secunde, muşchii se destind. Contracţia urmată de relaxare se va repeta de 10 ori. După ce pacientul şi-a însuşit tehnica, o va executa de trei ori în cursul zilei. Puţin mai complicată este procedura care foloseşte aşa-numitele conuri vaginale, nişte obiecte mici, de formă conică. Acestea se introduc în vagin, fiind ţinute acolo prin încordarea muşchilor. Pe măsură ce musculatura devine mai puternică, se întrebuinţează conuri ceva mai grele, pentru a creşte gradat efortul. În aceeaşi direcţie acţionează şi metoda electrostimulării: în interiorul vaginului se plasează un dispozitiv, prin intermediul căruia se transmite muşchilor un curent electric de mică intensitate, care îi determină să se contracte involuntar.
Antrenamentul vezicii urinare
Metoda ajută mai ales în incontinenţa neurogenă, urmărind îmbunătăţirea controlului asupra vezicii şi mărirea treptată a cantităţii de urină pe care ea o poate păstra, fără a se resimţi nevoia de micţiune. Neteziţi sau bateţi uşor cu mâna abdomenul inferior, la intervale regulate de câte trei ore. Se creează astfel un reflex care va declanşa golirea vezicii. În acest mod pot fi evitate pierderile involuntare de urină, iar drumurile la toaletă se vor rări.
Antrenamentul vezicii trebuie făcut sub îndrumarea unui medic. Numai el este în măsură să stabilească gradul de intensitate al exerciţiului şi să recunoască la momentul oportun o infecţie urinară. Tot medicul va decide dacă aveţi sau nu nevoie şi de un tratament medicamentos. De reţinut că metoda nu este aplicabilă în toate formele de incontinenţă urinară.
Antrenamentul de toaletă
Se utilizează în special la cei ce suferă fie de incontinenţă imperioasă, fie de una neurogenă, provocată de o deficienţă funcţională gravă la nivelul creierului. Antrenamentul trebuie recomandat şi ţinut sub observaţie de un medic urolog. Cu ajutorul unui plan riguros ce prevede atât consumul de lichide, cât şi micţiunile, se poate realiza o ameliorare substanţială a incontinenţei. Pacientul învaţă să-şi golească vezica la timp, înainte ca senzaţia de urinare să devină prea puternică. Planul trebuie respectat cu stricteţe, căci în caz contrar, incontinenţa se poate agrava.
Este necesar ca, pe întreaga durată a antrenamentului de toaletă, să se poarte un slip special pentru incontinenţă severă: MoliCare Mobile (de la Hartmann), care poate absorbi şi cantităţi mai mari de urină ieşită involuntar din vezică.
Incontinenţa nu-i ocoleşte nici pe bărbaţi
Se crede în mod eronat că incontinenţa ar fi o afecţiune de care suferă numai femeile şi bărbaţii vârstnici. Factorii de risc ai bărbaţilor de orice vârstă sunt surplusul de greutate corporală, fumatul şi consumul abuziv de alcool. Există în prezent destui bărbaţi tineri, în jur de 30 de ani, deja diagnosticaţi cu o formă uşoară de incontinenţă, manifestată prin eliminarea urinei în picături la sfârşitul micţiunii, în general, ca urmare a inflamării prostatei. În acest caz, incontinenţa este de fapt un semnal de alarmă care indică prezenţa unei alte boli.
Prostata mărită apasă deseori asupra uretrei, îngustând-o şi incomodând fluxul urinar, astfel încât se îngreunează golirea completă a vezicii. Persoana respectivă va simţi mereu nevoia de urinare. Problema se agravează pe măsura înaintării în vârstă: dintre bărbaţii trecuţi de 55 de ani, o treime au dificultăţi la micţiune. Când prostata presează vezica, aceasta se poate contracta involuntar, declanşând o incontinenţă imperioasă, care trebuie neapărat tratată. O formă uşoară de incontinenţă poate apărea şi în urma unei operaţii de prostată.
Repede la medic!
Terapia va da rezultate cu atât mai bune, cu cât vă prezentaţi mai devreme la un cabinet de urologie. Primele semne ale incontinenţei sunt: diminuarea fluxului urinar, eliminarea urinei în picături şi fără senzaţia care ar trebui să anunţe micţiunea, frecventarea toaletei de mai multe ori în cursul nopţii.
Cura de borş
Beţi un litru de borş pe zi, timp de câteva luni. Dacă vi se pare prea acru, diluaţi-l cu apă. Bacteriile lactice pe care el le conţine influenţează pozitiv prostata şi combat microorganismele dăunătoare aflate în vezică.
MoliCare Premium M
Mai înainte, farmaciile ofereau absorbante identice pentru bărbaţi şi femei. Astăzi se găsesc în comerţ aceste tampoane speciale destinate bărbaţilor, adaptate anatomiei lor şi prevăzute cu o perniţă superabsorbantă, ce are şi proprietatea de a neutraliza mirosurile neplăcute. Un grad maxim de confort (ce-i drept, la un preţ pe măsură) îl asigură condomul urinar (de la Hartmann), care poate colecta între 500 şi 1000 mililitri de urină.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
