Cât de des înseamnă normal?
Netratate, pierderile involuntare de urină devin un real pericol. De teama lor, persoanele afectate adoptă de-a lungul anilor un comportament total greșit, care le duce cu timpul la pierderea completă a controlului asupra vezicii. De aceea, cu toții ar trebui să știm câte micțiuni pe zi sunt normale? Regula practică, formulată simplu, sună astfel: cine bea doi litri de lichide în cursul zilei și nu urmează un tratament cu diuretice n-ar trebui să meargă la toaletă mai des de șase ori pe zi.
O multitudine de factori declanșatori
Tulburările funcționale ale vezicii urinare reprezintă o problemă de sănătate larg răspândită, care se întâlnește de cinci ori mai frecvent la femei decât la bărbați. În prezent, aproximativ 200 de milioane de oameni din toate țările lumii suferă de atonie a vezicii urinare. Înaintarea în vârstă constituie un factor favorizant, deși nu joacă rolul-cheie în apariția acestui disconfort. Printre suferinzi se regăsesc și mulți maturi încă tineri, de pildă numeroase femei în jur de 40 de ani, cărora sarcinile și nașterile le-au produs modificări în abdomenul inferior. Principala cauză a incontinenței este slăbirea musculaturii planșeului pelvin care susține vezica, precum și a celor două sfinctere ce reglează fluxul urinar, relaxându-se și contractându-se în urma semnalelor nervoase primite. Când mușchii își pierd fermitatea, vezica se poate deforma ori deplasa, iar poziția ei anormală determină deschiderea uretrei în momente nepotrivite. Același efect îl au și unele accidente survenite în zona pelvină, cum sunt rupturile de perineu sau prolapsul vaginal, ca și intervențiile chirurgicale - histerectomia, la femei și operația de adenom de prostată, la bărbați. O altă cauză importantă a disfuncțiilor vezicii este deteriorarea nervilor care comandă închiderea și deschiderea sfincterelor sau insensibilizarea lor în urma anumitor tratamente medicamentoase. Nu în ultimul rând, expunerea la umezeală sau frig, surplusul de greutate corporală, modificările hormonale, infecțiile urinare cronicizate, precum și traumele psihice sau situațiile deosebit de stresante pot contribui de asemenea la declanșarea afecțiunii.
Formele de incontinență
În funcție de natura tulburărilor, medicii deosebesc cinci tipuri de incontinență urinară.
* Incontinența de efort sau de stres - Orice efort (cum ar fi ridicarea unor obiecte grele, urcarea treptelor, dar și râsul, strănutul și în special tusea puternică, așa cum este cea provocată de bronșită) face mușchii abdominali să se contracte. O musculatură pelvină slăbită nu poate opune rezistența necesară acestei presiuni bruște, și astfel permite eliminarea involuntară a urinei.
* Incontinența imperioasă sau de urgență - Persoana în cauză simte nevoia stringentă de a urina. Inițial reușește s-o reprime, dar apoi urina începe să iasă din vezică sub forma unor picături ce nu mai pot fi reținute. Creierului i s-a transmis semnalul fals: "Vezica e plină".
* Incontinența prin prea-plin - Acest tip de incontinență se caracterizează prin pierderea continuă a unor mici cantități de urină, în condițiile în care vezica nu se golește niciodată complet. Se regăsește adesea la bărbații în vârstă, care au prostata mărită și un tonus muscular nesatisfăcător. Dar poate apărea și ca o consecință a constipației, a abuzului de alcool, a unor suferințe psihice, sau asociată cu anumite boli, de exemplu cu diabetul.
* Incontinența neurogenă sau de reflex - Este o formă întâlnită mai rar, care provine din incapacitatea suferindului de a-și controla vezica. Ea se golește spontan, printr-o contracție bruscă a mușchilor, chiar dacă este departe de a se fi umplut - și de multe ori, fără ca omul să perceapă măcar vreo nevoie de a urina. Incontinența de reflex se regăsește la pacienții cu leziuni grave la nivelul sistemului nervos central sau periferic, cum este paraplegia sau accidentul vascular cerebral, dar și în boli precum Parkinson, Alzheimer sau scleroza în plăci.
* Enurezisul nocturn - Urinarea în pat, în timpul somnului, este o problemă a copilăriei, care se poate prelungi însă până în adolescență sau chiar în prima perioadă a maturității. Cauzele propriu-zise nu se cunosc, dar s-au identificat anumiți factori declanșatori: volumul prea mic al vezicii, predispoziția genetică, infecțiile tractului urinar, constipația, șocurile afective, alimentația (ex. citricele, lactatele, ciocolata, dulciurile concentrate sunt iritante), întârzierea de creștere a copilului (sistemul nervos nu este încă suficient de dezvoltat pentru a reacționa corect la comenzile de golire a vezicii). Acest ultim factor este hotărâtor în forma primară a enurezisului, când copilul nu s-a menținut încă niciodată uscat pe timpul nopții mai mult de șase luni, de la naștere până în prezent. În forma secundară a afecțiunii, el începe din nou să ude patul, după o pauză mai lungă de jumătate de an. În acest caz, impulsul pornește de obicei de la tulburările de ordin afectiv.
S-a constatat că enurezisul nocturn răspunde foarte bine la tratamentele homeopate. Și pentru celelalte tipuri de incontinență există terapii eficiente, care pot aduce o ameliorare semnificativă sau chiar vindecarea. Pentru aceasta este nevoie să apelați la un medic urolog - cu cât mai curând, cu atât mai bine.
În vederea stabilirii cu exactitate a unui diagnostic, simpla consultație nu va fi de ajuns. Vi se vor cere, în plus, câteva investigații - și anume: sumar de urină, urocultură (pentru depistarea unei eventuale infecții a căilor urinare), o ecografie abdominală, poate și RMN, dar neapărat o electromiogramă (examen prin care se măsoară activitatea musculară la nivelul planșeului pelvin și al uretrei).
Măsuri la îndemână pentru combaterea incontinenței
Un remediu tradițional: semințele de dovleac
Mestecați regulat semințe de dovleac, fiindcă ele întăresc vezica. Specialiștii sunt de părere că dereglările hormonale (mai precis, raportul dezechilibrat între hormonii estrogeni și androgeni) ar putea fi una dintre cauzele incontinenței de efort, întrucât ele conduc la slăbirea tipică a mușchilor și sfincterelor. Experimentele au demonstrat că administrarea unui extract din semințele de dovleac ridică nivelul testosteronului, refăcând tonusul musculaturii pelvine și al pereților vezicii urinare. În farmacii se găsesc, printre altele: Feminost (de la Natur Produkt), Pumpkin Extract (Rotta Natura) sau Extract uleios de dovleac (Manicos).
Antrenament - reprimați nevoia de micțiune
Este important ca suferindul să-și controleze mai bine vezica, deprinzând-o din nou cu intervale mai lungi între drumurile la toaletă, astfel încât ea să se umple și să se golească normal. Când vă apare nevoia de urinare, nu alergați la cel mai apropiat WC. Veți obține exact efectul contrar, căci mersul solicită mușchii, iar sfincterele nu vor rezista presiunii. Senzația va dura numai câteva minute, așa că este mai bine să rămâneți calmi și să vă așezați undeva. Aplecați trunchiul în față, respirând profund. După ce nevoia imperioasă de micțiune a dispărut, ridicați-vă și mergeți liniștiți la toaletă.
Renunțați la obiceiul de a vă goli preventiv vezica, de fiecare dată când urmează să ieșiți în oraș, și nu-i învățați nici pe copii să procedeze în acest mod. Este o greșeală, deoarece slăbește mușchii vezicii. Pe de altă parte, nici nu rețineți urina prea mult timp, căci ea trebuie eliminată regulat.
Protocolul micțiunilor
Notați-vă într-un caiet ce și cât beți în cursul zilei și momentele când mergeți la WC. Măsurați cu ajutorul unei căni gradate cantitatea de urină ieșită din vezică. 300-400 de mililitri la fiecare micțiune se încadrează în limitele normale, în schimb 100 de mililitri înseamnă că ați primit prea devreme semnalul de golire a vezicii. Un asemenea protocol îl va ajuta pe medicul dvs. să pună un diagnostic corect.
Mâncați și beți ce vă face bine
Lucrul cel mai important este ca alimentația dvs. să fie cât mai puțin acidă. Reduceți drastic dulciurile, evitați produsele din făină albă, alcoolul, cafeaua și apa minerală carbogazoasă. De câteva ori pe an, faceți câte o cură de trei săptămâni cu o pulbere alcalină, procurată de la farmacie sau dintr-un magazin naturist.
Consumați multe lichide
Numeroși pacienți cu incontinență nu mai au curajul să bea atât cât ar trebui. Aceasta dăunează sistemului circulator și metabolismului. Totodată, din pricina aportului scăzut de lichide, urina devine prea concentrată și se îngroașă, ceea ce irită suplimentar vezica. Așadar, beți zilnic ceaiuri de plante, sucuri de fructe diluate sau apă plată. Renunțați la cafea, la băuturile puternic acidulate și la ceaiul negru. Cofeina și alcoolul stimulează diureza.
Alte sfaturi
* Asigurați-vă că aveți scaune regulate, pentru ca musculatura pelvină să nu fie solicitată inutil.
* Goliți vezica înainte și imediat după un contact sexual. Este de asemenea important să faceți acest lucru după un program de înot și o ședință de saună.
* Aveți grijă să vă protejați abdomenul inferior contra frigului, deoarece temperaturile scăzute irită vezica urinară.
* Nici picioarele nu trebuie să fie reci - aceasta perturbă funcționarea vezicii.
* Supravegheați-vă permanent greutatea corporală. Kilogramele în plus sunt dăunătoare pentru planșeul pelvin.
* Unele persoane întrerup jetul urinar în timpul micțiunii. Acesta nu este un antrenament folositor pentru vezică, ci dimpotrivă.
Metode de antrenament sub control medical
Antrenamentul planșeului pelvin
Acest tip de antrenament are șanse bune de succes la persoanele mai tinere, cu o incontinență de efort sau imperioasă ușoară, până la moderată. Se recomandă și persoanelor supraponderale, celor cu o slăbiciune ereditară a țesutului conjunctiv, ca și femeilor care au născut de curând. Cel mai des practicate sunt exercițiile Kegel: cu vezica golită în prealabil, se contractă mușchii pelvini. Contracția se menține timp de 10 secunde, iar apoi, pentru următoarele 15 secunde, mușchii se destind. Contracția urmată de relaxare se va repeta de 10 ori. După ce pacientul și-a însușit tehnica, o va executa de trei ori în cursul zilei. Puțin mai complicată este procedura care folosește așa-numitele conuri vaginale, niște obiecte mici, de formă conică. Acestea se introduc în vagin, fiind ținute acolo prin încordarea mușchilor. Pe măsură ce musculatura devine mai puternică, se întrebuințează conuri ceva mai grele, pentru a crește gradat efortul. În aceeași direcție acționează și metoda electrostimulării: în interiorul vaginului se plasează un dispozitiv, prin intermediul căruia se transmite mușchilor un curent electric de mică intensitate, care îi determină să se contracte involuntar.
Antrenamentul vezicii urinare
Metoda ajută mai ales în incontinența neurogenă, urmărind îmbunătățirea controlului asupra vezicii și mărirea treptată a cantității de urină pe care ea o poate păstra, fără a se resimți nevoia de micțiune. Neteziți sau bateți ușor cu mâna abdomenul inferior, la intervale regulate de câte trei ore. Se creează astfel un reflex care va declanșa golirea vezicii. În acest mod pot fi evitate pierderile involuntare de urină, iar drumurile la toaletă se vor rări.
Antrenamentul vezicii trebuie făcut sub îndrumarea unui medic. Numai el este în măsură să stabilească gradul de intensitate al exercițiului și să recunoască la momentul oportun o infecție urinară. Tot medicul va decide dacă aveți sau nu nevoie și de un tratament medicamentos. De reținut că metoda nu este aplicabilă în toate formele de incontinență urinară.
Antrenamentul de toaletă
Se utilizează în special la cei ce suferă fie de incontinență imperioasă, fie de una neurogenă, provocată de o deficiență funcțională gravă la nivelul creierului. Antrenamentul trebuie recomandat și ținut sub observație de un medic urolog. Cu ajutorul unui plan riguros ce prevede atât consumul de lichide, cât și micțiunile, se poate realiza o ameliorare substanțială a incontinenței. Pacientul învață să-și golească vezica la timp, înainte ca senzația de urinare să devină prea puternică. Planul trebuie respectat cu strictețe, căci în caz contrar, incontinența se poate agrava.
Este necesar ca, pe întreaga durată a antrenamentului de toaletă, să se poarte un slip special pentru incontinență severă: MoliCare Mobile (de la Hartmann), care poate absorbi și cantități mai mari de urină ieșită involuntar din vezică.
Incontinența nu-i ocolește nici pe bărbați
Se crede în mod eronat că incontinența ar fi o afecțiune de care suferă numai femeile și bărbații vârstnici. Factorii de risc ai bărbaților de orice vârstă sunt surplusul de greutate corporală, fumatul și consumul abuziv de alcool. Există în prezent destui bărbați tineri, în jur de 30 de ani, deja diagnosticați cu o formă ușoară de incontinență, manifestată prin eliminarea urinei în picături la sfârșitul micțiunii, în general, ca urmare a inflamării prostatei. În acest caz, incontinența este de fapt un semnal de alarmă care indică prezența unei alte boli.
Prostata mărită apasă deseori asupra uretrei, îngustând-o și incomodând fluxul urinar, astfel încât se îngreunează golirea completă a vezicii. Persoana respectivă va simți mereu nevoia de urinare. Problema se agravează pe măsura înaintării în vârstă: dintre bărbații trecuți de 55 de ani, o treime au dificultăți la micțiune. Când prostata presează vezica, aceasta se poate contracta involuntar, declanșând o incontinență imperioasă, care trebuie neapărat tratată. O formă ușoară de incontinență poate apărea și în urma unei operații de prostată.
Repede la medic!
Terapia va da rezultate cu atât mai bune, cu cât vă prezentați mai devreme la un cabinet de urologie. Primele semne ale incontinenței sunt: diminuarea fluxului urinar, eliminarea urinei în picături și fără senzația care ar trebui să anunțe micțiunea, frecventarea toaletei de mai multe ori în cursul nopții.
Cura de borș
Beți un litru de borș pe zi, timp de câteva luni. Dacă vi se pare prea acru, diluați-l cu apă. Bacteriile lactice pe care el le conține influențează pozitiv prostata și combat microorganismele dăunătoare aflate în vezică.
MoliCare Premium M
Mai înainte, farmaciile ofereau absorbante identice pentru bărbați și femei. Astăzi se găsesc în comerț aceste tampoane speciale destinate bărbaților, adaptate anatomiei lor și prevăzute cu o perniță superabsorbantă, ce are și proprietatea de a neutraliza mirosurile neplăcute. Un grad maxim de confort (ce-i drept, la un preț pe măsură) îl asigură condomul urinar (de la Hartmann), care poate colecta între 500 și 1000 mililitri de urină.