Incontinența urinară

Gilda Fildan
- În mod bizar, la vreme de vară, când afară e cald și frumos, suferințele vezicii urinare se înmulțesc. Sensibilitatea extremă a zonei face ca vacanțele petrecute pe malul umed al mării sau în răcoarea munților și pădurilor să întețească și mai rău suferința. Folosiți textul care urmează ca îndreptar -

Cât de des înseamnă normal?

Netratate, pierderile involuntare de urină de­vin un real pericol. De teama lor, persoanele afectate adoptă de-a lungul anilor un compor­tament total greșit, care le duce cu timpul la pierderea completă a controlului asupra vezicii. De aceea, cu toții ar trebui să știm câte micțiuni pe zi sunt normale? Regula practică, formulată simplu, sună astfel: cine bea doi litri de lichide în cursul zilei și nu urmează un trata­ment cu diuretice n-ar trebui să meargă la toaletă mai des de șase ori pe zi.

O multitudine de factori declanșatori

Tulburările funcționale ale vezicii urinare reprezintă o problemă de sănătate larg răspândită, care se întâlnește de cinci ori mai frecvent la femei decât la bărbați. În prezent, aproximativ 200 de milioane de oameni din toate țările lumii suferă de atonie a vezicii urinare. Înaintarea în vârstă constituie un factor favorizant, deși nu joacă rolul-cheie în apariția acestui disconfort. Printre suferinzi se regăsesc și mulți maturi încă tineri, de pildă numeroase femei în jur de 40 de ani, că­rora sarcinile și nașterile le-au produs modificări în abdomenul inferior. Principala cauză a incon­tinenței este slăbirea musculaturii planșeului pelvin care susține vezica, precum și a celor două sfinctere ce reglează fluxul urinar, relaxându-se și contractându-se în urma semnalelor nervoase primite. Când mușchii își pierd fermitatea, vezica se poate deforma ori deplasa, iar poziția ei anor­mală determină deschiderea uretrei în momente nepotrivite. Același efect îl au și unele accidente survenite în zona pelvină, cum sunt rupturile de perineu sau prolapsul vaginal, ca și intervențiile chirurgicale - histerectomia, la femei și operația de adenom de prostată, la bărbați. O altă cauză importantă a disfuncțiilor vezicii este deterio­rarea nervilor care comandă închiderea și deschi­derea sfincterelor sau insensibilizarea lor în urma anumitor tratamente medicamentoase. Nu în ultimul rând, expunerea la umezeală sau frig, surplusul de greutate corporală, modificările hormonale, infecțiile urinare cronicizate, precum și traumele psihice sau situațiile deosebit de stre­sante pot contribui de asemenea la declanșarea afecțiunii.

Formele de incontinență

În funcție de natura tulburărilor, medicii deo­sebesc cinci tipuri de incontinență urinară.
* Incontinența de efort sau de stres - Orice efort (cum ar fi ridicarea unor obiecte grele, urcarea treptelor, dar și râsul, strănutul și în special tusea puternică, așa cum este cea pro­vocată de bronșită) face mușchii abdominali să se contracte. O musculatură pelvină slăbită nu poate opune rezistența necesară acestei presiuni bruște, și astfel permite eliminarea involuntară a urinei.
* Incontinența impe­rioasă sau de ur­gen­ță - Persoana în cauză simte nevoia strin­gentă de a urina. Inițial reu­șește s-o reprime, dar apoi urina începe să iasă din ve­zică sub forma unor picături ce nu mai pot fi reținute. Cre­ierului i s-a transmis sem­nalul fals: "Vezica e plină".
* Incontinența prin prea-plin - Acest tip de incontinență se caracte­ri­zea­ză prin pierderea con­tinuă a unor mici cantități de urină, în condițiile în care vezica nu se golește niciodată com­plet. Se regăsește adesea la bărbații în vârstă, care au prostata mărită și un tonus muscular nesatisfăcător. Dar poate apărea și ca o consecință a constipației, a abuzului de alcool, a unor suferințe psihice, sau asociată cu anumite boli, de exemplu cu diabetul.
* Incontinența neurogenă sau de re­flex - Este o formă întâlnită mai rar, care provine din incapacitatea suferindului de a-și controla vezica. Ea se golește spontan, printr-o contracție bruscă a mușchilor, chiar dacă este departe de a se fi umplut - și de multe ori, fără ca omul să percea­pă măcar vreo nevoie de a urina. Incontinența de reflex se regăsește la pa­ci­enții cu leziuni grave la nivelul sistemului nervos central sau periferic, cum este para­plegia sau ac­cidentul vascular ce­rebral, dar și în boli precum Parkinson, Alz­heimer sau scle­roza în plăci.
* Enurezisul nocturn - Urinarea în pat, în timpul somnului, este o problemă a copi­lăriei, care se poate prelungi însă până în ado­lescență sau chiar în prima perioadă a ma­tu­rității. Cauzele propriu-zise nu se cunosc, dar s-au identificat anumiți factori declanșatori: volumul prea mic al vezicii, predispoziția genetică, infecțiile tractului urinar, constipația, șo­curile afective, alimentația (ex. citricele, lac­tatele, ciocolata, dulciurile concentrate sunt iri­tante), întârzierea de creștere a copilului (sis­te­mul nervos nu este încă suficient de dezvoltat pentru a reacționa corect la comenzile de golire a vezicii). Acest ultim factor este hotărâtor în forma primară a enurezisului, când copilul nu s-a menținut încă niciodată uscat pe timpul nopții mai mult de șase luni, de la naștere până în pre­zent. În forma secundară a afecțiunii, el începe din nou să ude patul, după o pauză mai lungă de jumătate de an. În acest caz, impulsul pornește de obicei de la tulburările de ordin afectiv.
S-a constatat că enurezisul nocturn răspunde foarte bine la tratamentele homeopate. Și pentru celelalte tipuri de incontinență există terapii efi­ciente, care pot aduce o ameliorare semnificativă sau chiar vindecarea. Pentru aceasta este nevoie să apelați la un medic urolog - cu cât mai curând, cu atât mai bine.
În vederea stabilirii cu exactitate a unui diag­nostic, simpla consultație nu va fi de ajuns. Vi se vor cere, în plus, câteva investigații - și anume: sumar de urină, urocultură (pentru depistarea unei eventuale infecții a căilor urinare), o eco­gra­fie abdominală, poate și RMN, dar neapărat o electromiogramă (examen prin care se măsoară activitatea musculară la nivelul planșeului pelvin și al uretrei).

Măsuri la îndemână pentru combaterea incontinenței

Un remediu tradițional: semințele de dovleac
Mestecați regulat semințe de dovleac, fiindcă ele întăresc vezica. Specialiștii sunt de părere că dereglările hormonale (mai precis, raportul dez­echi­librat între hormonii estrogeni și androgeni) ar putea fi una dintre cauzele incontinenței de efort, întrucât ele conduc la slăbirea tipică a muș­chilor și sfincterelor. Experimentele au demon­strat că administrarea unui extract din semințele de dovleac ridică nivelul testoste­ronului, refă­când tonusul musculaturii pelvine și al pereților vezicii urinare. În farmacii se găsesc, printre altele: Feminost (de la Natur Produkt), Pumpkin Extract (Rotta Natura) sau Extract uleios de dovleac (Manicos).

Antrenament - reprimați nevoia de micțiune
Este important ca suferindul să-și controleze mai bine vezica, deprinzând-o din nou cu inter­vale mai lungi între drumurile la toaletă, astfel încât ea să se umple și să se golească normal. Când vă apare nevoia de urinare, nu alergați la cel mai apropiat WC. Veți obține exact efectul contrar, căci mersul solicită mușchii, iar sfinc­terele nu vor rezista presiunii. Senzația va dura numai câteva minute, așa că este mai bine să rămâneți calmi și să vă așezați undeva. Aplecați trunchiul în față, respirând profund. După ce nevoia imperioasă de micțiune a dispărut, ridi­cați-vă și mergeți liniștiți la toaletă.
Renunțați la obiceiul de a vă goli preventiv vezica, de fiecare dată când urmează să ieșiți în oraș, și nu-i învățați nici pe copii să procedeze în acest mod. Este o greșeală, deoarece slăbește mușchii vezicii. Pe de altă parte, nici nu rețineți urina prea mult timp, căci ea trebuie eliminată regulat.

Protocolul micțiunilor
Notați-vă într-un caiet ce și cât beți în cursul zilei și momentele când mergeți la WC. Măsurați cu ajutorul unei căni gradate cantitatea de urină ieșită din vezică. 300-400 de mililitri la fiecare micțiune se încadrează în limitele normale, în schimb 100 de mililitri înseamnă că ați primit prea devreme semnalul de golire a vezicii. Un asemenea protocol îl va ajuta pe medicul dvs. să pună un diagnostic corect.

Mâncați și beți ce vă face bine
Lucrul cel mai important este ca alimentația dvs. să fie cât mai puțin acidă. Reduceți drastic dulciurile, evitați produsele din făină albă, alcoolul, cafeaua și apa minerală carbogazoasă. De câteva ori pe an, faceți câte o cură de trei săptămâni cu o pulbere alcalină, procurată de la farmacie sau dintr-un magazin naturist.

Consumați multe lichide
Numeroși pacienți cu incontinență nu mai au curajul să bea atât cât ar trebui. Aceasta dăunează sistemului circulator și metabolismului. Toto­da­tă, din pricina aportului scăzut de lichide, urina devine prea concentrată și se îngroașă, ceea ce irită suplimentar vezica. Așadar, beți zilnic cea­iuri de plante, sucuri de fructe diluate sau apă plată. Renunțați la cafea, la băuturile puternic acidulate și la ceaiul negru. Cofeina și alcoolul stimulează diureza.

Alte sfaturi
* Asigurați-vă că aveți scaune regulate, pen­tru ca musculatura pelvină să nu fie solicitată inutil.
* Goliți vezica înainte și imediat după un con­­tact sexual. Este de asemenea important să faceți acest lucru după un pro­gram de înot și o ședință de saună.
* Aveți grijă să vă protejați ab­do­menul infe­rior contra frigu­lui, deoa­rece temperaturile scă­zute irită vezica urinară.
* Nici picioarele nu trebuie să fie reci - aceasta perturbă funcționarea vezicii.
* Supravegheați-vă perma­nent greu­tatea cor­porală. Kilo­gramele în plus sunt dăună­toare pentru plan­șeul pel­vin.
* Unele persoane întrerup jetul urinar în tim­pul micțiunii. Acesta nu este un antrenament folositor pentru vezică, ci dimpotrivă.

Metode de antrenament sub control medical

Antrenamentul planșeului pelvin
Acest tip de antrenament are șanse bune de succes la persoanele mai tinere, cu o incontinență de efort sau imperioasă ușoară, până la moderată. Se recomandă și persoanelor supraponderale, celor cu o slăbiciune ereditară a țesutului con­junc­tiv, ca și femeilor care au născut de curând. Cel mai des practicate sunt exercițiile Kegel: cu vezica golită în prealabil, se contractă mușchii pelvini. Contracția se menține timp de 10 se­cun­de, iar apoi, pentru următoarele 15 secunde, mușchii se destind. Contracția urmată de relaxare se va repeta de 10 ori. După ce pacientul și-a în­sușit tehnica, o va executa de trei ori în cursul zilei. Puțin mai complicată este procedura care folosește așa-numitele conuri va­ginale, niște obiec­te mici, de formă conică. Acestea se introduc în vagin, fiind ținute acolo prin încor­da­rea mușchilor. Pe măsură ce musculatura devine mai puternică, se întrebuințea­ză conuri ceva mai grele, pentru a crește gradat efor­tul. În aceeași direcție ac­ționează și metoda electro­stimulării: în interiorul vaginului se plasează un dispozitiv, prin interme­diul căruia se transmite mușchilor un curent electric de mică intensitate, care îi determină să se contracte involuntar.

Antrenamentul vezicii urinare
Metoda ajută mai ales în incontinența neuro­genă, urmărind îmbunătățirea controlului asupra vezicii și mărirea treptată a cantității de urină pe care ea o poate păstra, fără a se resimți nevoia de micțiune. Neteziți sau bateți ușor cu mâna abdo­menul inferior, la intervale regulate de câte trei ore. Se creează astfel un reflex care va declanșa golirea vezicii. În acest mod pot fi evitate pier­derile involuntare de urină, iar drumurile la toaletă se vor rări.
Antrenamentul ve­zicii trebuie făcut sub în­dru­marea unui medic. Numai el este în măsură să stabilească gradul de intensitate al exerci­țiului și să recunoască la momentul oportun o infecție urinară. Tot medicul va decide dacă aveți sau nu nevoie și de un tratament medica­mentos. De reținut că metoda nu este apli­cabilă în toate formele de incontinență urinară.

Antrenamentul de toaletă
Se utilizează în special la cei ce suferă fie de incontinență imperioasă, fie de una neuro­genă, provocată de o deficiență funcțio­na­lă gravă la nivelul creierului. Antrena­mentul trebuie recomandat și ținut sub observație de un medic urolog. Cu ajutorul unui plan riguros ce prevede atât consumul de lichide, cât și micțiunile, se poate realiza o ameliorare substan­țială a incon­tinenței. Pacientul învață să-și go­lească vezica la timp, înainte ca senzația de uri­nare să devină prea puternică. Planul trebuie res­pectat cu stric­tețe, căci în caz contrar, inconti­nența se poate agrava.
Este necesar ca, pe întreaga du­rată a antrena­mentului de toaletă, să se poarte un slip special pentru in­con­tinență se­veră: MoliCare Mobile (de la Hart­mann), care poate absorbi și cantități mai mari de urină ieșită involuntar din vezică.

Incontinența nu-i ocolește nici pe bărbați
Se crede în mod eronat că incontinența ar fi o afecțiune de care suferă numai femeile și bărbații vârstnici. Factorii de risc ai băr­baților de orice vârstă sunt surplusul de greutate corporală, fu­matul și consumul abuziv de alcool. Există în prezent destui bărbați tineri, în jur de 30 de ani, deja diagnosticați cu o for­mă ușoară de incon­tinență, manifestată prin eli­minarea urinei în picături la sfârșitul micțiunii, în gene­ral, ca urmare a inflamării prostatei. În acest caz, in­continența este de fapt un semnal de alarmă care indică prezența unei alte boli.
Prostata mărită apasă de­seori asupra uretrei, îngus­tând-o și incomodând fluxul urinar, astfel încât se îngreu­nează golirea completă a vezicii. Persoana respectivă va simți mereu nevoia de uri­nare. Problema se agravează pe măsura înaintării în vârstă: dintre bărbații trecuți de 55 de ani, o treime au dificultăți la micțiune. Când prostata presează vezica, aceasta se poate contracta invo­luntar, declanșând o incontinență imperioasă, care trebuie neapărat tratată. O formă ușoară de incontinență poate apărea și în urma unei operații de prostată.

Repede la medic!
Terapia va da rezultate cu atât mai bune, cu cât vă prezentați mai devreme la un cabinet de uro­logie. Primele semne ale incontinenței sunt: diminua­rea fluxului urinar, elimi­narea urinei în picături și fără senzația care ar trebui să anunțe micțiunea, frecven­tarea toaletei de mai multe ori în cursul nopții.

Cura de borș
Beți un litru de borș pe zi, timp de câteva luni. Dacă vi se pare prea acru, diluați-l cu apă. Bac­teriile lactice pe care el le conține influențea­ză pozitiv prostata și combat microorganismele dăună­toare aflate în vezică.

MoliCare Premium M
Mai înainte, farmaciile ofereau absorbante identice pentru bărbați și femei. As­tăzi se găsesc în comerț aceste tampoane speciale destinate bărbaților, adaptate anatomiei lor și pre­văzute cu o perniță super­absor­bantă, ce are și proprietatea de a neu­traliza mirosurile neplăcute. Un grad maxim de confort (ce-i drept, la un preț pe măsură) îl asigură con­domul urinar (de la Hartmann), care poate co­lecta între 500 și 1000 mililitri de urină.