O clădire în stil Art Nouveau, o sală ce pare miniatura Ateneului Român şi o scenă pe care se joacă teatru de mai bine de o sută de ani - acesta este Teatrul de Artă din Deva. Dacă mai adăugăm şi faptul că aici s-a discutat pentru prima oară, la 1870, punerea bazelor teatrului românesc, avem o carte de vizită impresionantă pentru un teatru de provincie. Am profitat de vacanţă acum, când efervescenţa sălii de spectacole s-a domolit, pentru a sta de vorbă cu directorul Teatrului din Deva, domnul Mihai Panaitescu.
"Anul trecut am avut paisprezece premiere"
- La doi paşi de dumneavoastră, se petrec, an de an, festivalul de film de la Cluj şi cel de teatru de la Sibiu. Cum poate un teatru de provincie să ţină capul sus cu o asemenea presiune artistică?
- Nu este o presiune, este un reper care ne face foarte bine! Ne obligă să ridicăm ştacheta calităţii tocmai pentru că va exista această comparaţie. Eu cred că ne facem datoria şi, ca dovadă, şi noi avem un număr tot mai mare de spectatori care fac turism cultural - sunt turişti care vin special pentru ceea ce facem aici, atât în teatru, cât şi în cele două festivaluri internaţionale pe care am reuşit să le organizăm. De altfel, la teatru am avut anul trecut paisprezece premiere, ceea ce pentru un teatru de dimensiunea noastră este foarte bine. Lucrăm la foc continuu, avem cam 130 de spectacole pe an şi ne străduim să oferim în primul rând calitate. Deşi suntem un teatru de provincie, avem o ofertă culturală specială. Avem un repertoriu foarte bine ales, avem autori mari şi vrem să rămână ceva în sufletul spectatorului după ce iese din sală.
- Cum reuşiţi să îi ademeniţi pe oameni să vină la teatru astăzi, în epoca televizorului şi a internetului?
Teatrul din Deva
- Spuneţi că aveţi şi un public fidelizat. Ce faceţi ca să îl păstraţi şi să nu se plictisească? Cum îl faceţi să revină?
- Tot timpul inventăm lucruri noi, tot timpul aducem piese noi pe scenă. Dacă şi calitatea este foarte bună, nu ai cum să îi plictiseşti, dimpotrivă. Apoi, pe lângă faptul că lunar avem cel puţin o premieră, avem şi turnee în oraşele de lângă noi. De exemplu, avem un public special care ne iubeşte la Mediaş, deşi, culmea, ei sunt mai aproape de Sibiu. Mergem şi la Orăştie, Petroşani, Sebeş, la Lupeni - unde este un palat cultural deosebit. Aşa că eu nu cred în provincialism, cred că se întâmplă lucruri minunate şi în provincie. Ne-am adaptat la acest trend european al festivalurilor şi avem şi noi două astfel de evenimente, tocmai pentru a merge noi către public, să facem noi primul pas către cei mai timizi. Avem un festival de Artele Spectacolului, cu evenimente stradale, teatru, circ, jonglerii şi alte lucruri, care să atragă oamenii. Sigur că nu suntem la nivelul Sibiului, dar facem tot ce putem ca să oferim oamenilor teatru sub orice formă. Ţine o săptămână şi, pentru Deva, cred că este foarte bine, mai ales că vin mulţi turişti şi ne facem cunoscut patrimoniul local. Anul acesta am avut două spectacole invitate de la Paris şi unul de la Chişinău. Al doilea mare festival pe care îl organizăm este de muzică cultă - Hunedoara Lirică, festival de operă şi muzică clasică, ce se desfăşoară în mai multe locaţii, inclusiv în Castelul Corvinilor, unde se creează o ambianţă fantastică. De altfel, suntem unul dintre puţinele teatre din ţară care produc şi spectacole de operă.
"Oamenii îi salută pe actori cu respect"
Afişul la "O noapte furtunoasă"
- Aşa cum vă spuneam, turismul cultural este o realitate cât se poate de concretă. Astăzi, dacă eşti bun, vine publicul la tine. Dincolo de asta, eu le ofer aici o şansă în primul rând actorilor tineri. Îi sprijin cât pot, ca să devină artişti adevăraţi, şi ei sunt foarte bucuroşi să joace aici. Având un program cu foarte multe spectacole, reuşesc să îi şi păstrez, în timp. În plus, lumea începe să îi aprecieze aici, oamenii îi recunosc pe stradă şi îi salută cu respect, şi acest fel apropiat de a recunoaşte valoarea le face bine şi îi motivează. Nu cred că e puţin lucru să fii iubit de spectatori. Şi nu în ultimul rând, ei locuiesc aici, în teatru, unde au cabine. suntem un teatru foarte bine dotat şi foarte bine bugetat, spre deosebire, să zicem, de Bucureşti, unde vedem ce probleme sunt. Consiliul Judeţean consideră că este foarte importantă cultura şi, ca atare, suntem foarte bine dotaţi şi sprijiniţi în ceea ce facem.
- De unde vin actorii? Unde reuşiţi să găsiţi atâţia actori buni pentru atât de multe spectacole?
- Avem norocul unei poziţionări foarte bune, pentru că avem şcoala din Sibiu la doi paşi, dar nu este departe nici Universitatea din Timişoara şi nici şcolile din Târgu Mureş şi Cluj. Aşa că suntem aproape de şcoli importante de teatru şi putem să oferim locuri pe scenă proaspeţilor absolvenţi. Sigur, avem actori şi de la Bucureşti, ba chiar şi de la Chişinău. Pentru actorii valoroşi avem maximă deschidere.
- Cum alegeţi piesele care se joacă?
- Avem două linii - una pe teatru clasic, pe autori clasici, şi cealaltă pe autori contemporani. În felul ăsta, oferim publicului şi opere clasice, dar şi opere ce sunt mai legate de actualitate şi ceea ce se întâmplă în viaţa socială imediată. Şi mai avem un program special, care se numeşte Ferestre către lume, prin care am invitat aici mari interpreţi: violonişti din Rusia, tenori şi baritoni de la Metropolitan Opera din New York, dar şi artişti din Berlin sau Japonia. La astfel de spectacole vin melomani din toată ţara, şi asta ne bucură.
Spectacol la castelul din Hunedoara
- Credeţi că teatrul mai are un viitor în epoca televizorului şi a internetului?
- Teatrul este o artă vie, actorul e acolo lângă tine, îi poţi auzi respiraţia şi, din cauza asta, câteodată, niciun spectacol nu seamănă cu el însuşi, se schimbă, se maturizează şi se adaptează în timp, creşte. Ce se întâmplă pe ecranul unui televizor sau al unui telefon este totuşi o iluzie... Teatrul nu va muri niciodată, este o participare directă, adevărată, atât a actorului, cât şi a spectatorului. Teatrul va rămâne pentru că este în noi şi avem nevoie de el.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
