- Mişcarea de protest a magistraţilor este rezultatul firesc al agresiunii puterii politice, în frunte cu Liviu Dragnea, asupra judecătorilor şi mai ales asupra procurorilor. După toate abuzurile şi derapajele criticate de toate instituţiile europene, sesizate încă de la modificarea legilor justiţiei şi a codurilor penale încoace, această agresiune a culminat cu OUG 7/2019, care, în esenţă, îi pune pe magistraţi la cheremul politicienilor. Aceştia dobândesc, practic, putere de decizie asupra carierei lor, prin scoaterea controversatei Secţii pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ), de sub autoritatea Ministerului Public, şi transformarea sa într-o instituţie "autonomă", dar, de fapt, prin modul de selecţie a membrilor săi, într-un braţ înarmat al puterii politice, care poate distruge cariera oricărui judecător sau procuror, pretextând fie că un condamnat sau inculpat penal îl reclamă, fie că, în evaluarea marionetelor lui Tudorel Toader, în frunte cu Adina Florea, şi-ar fi pierdut "buna reputaţie". În concluzie, fără a intra în detaliile tehnice ale OUG 7, magistraţii au fost puşi cu spatele la zid şi nu mai au altă soluţie decât să protesteze, dacă nu doresc să fie anihilaţi de guvern sau să trăiască sub teroarea unei caricaturi a Anei Pauker. Protestul lor vizează, totodată, şi restauraţia din sistemul judiciar, extrem de evidentă în componenţa secţiei de judecători a CSM, unde personaje favorabile puterii PSD taie şi spânzură. Puterea politică a încercat să atenueze tensiunile create anulând unele prevederi printr-o nouă OUG, dar nu s-a atins de SIIJ, care reprezintă, de fapt, principalul obiect al protestelor. Cum protestatarii au respins, pe bună dreptate, cârpeala propusă de guvern şi cer în continuarea desfiinţarea SIIJ, şi cum Dragnea nu va renunţa la acest instrument de control, ci mai degrabă va recurge la măsuri punitive împotriva protestatarilor, nu este exclus să ajungem la un război între PSD-ALDE şi magistraţi. Ceea ce ar fi logic şi corect.
- Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, şi-a făcut public bilanţul celor doi ani de mandat împliniţi. În grămada de bile negre există rătăcite şi bile albe?
- Dacă numiţi "bilanţ" compunerea de 85 de pagini a lui Tudorel Toader, pe tema proiectelor sale edilitare, atunci putem găsi în acel text expresii ale bunelor intenţii exprimate de ministru cu privire la modernizarea infrastructurii sistemului judiciar. Din replica dată, cu cifre şi date concrete, de sindicatele din penitenciare, aflăm însă că doar 12 din cele peste 130 de obiective propuse de minister au fost realizate, iar planurile de construire a noilor penitenciare se află într-un stadiu incipient. Dar poate fi numit bilanţ al ministrului justiţiei, un document care ignoră evoluţiile care au preocupat societatea românească în ultimii doi ani, în materie de independenţă a justiţiei, anti-corupţie şi siguranţa cetăţeanului? Oare protestele magistraţilor împotriva ordonanţelor de urgenţă prin care ministrul modifică legile justiţiei se desfăşoară pe altă planetă? Oare crimele, jafurile şi violurile comise de infractorii eliberaţi în urma recursului compensatoriu fac victime în Patagonia? În realitatea pe care am trăit-o cu toţii, în mandatul lui Tudorel Toader, România a fost condamnată pentru derapajele din justiţie, printr-o rezoluţie a Parlamentului European. Ridicarea MCV a devenit aproape imposibilă, deşi era un obiectiv pe care domnul Toader însuşi şi-l fixase, iar modificările legislaţiei penale şi ale legilor justiţiei au fost dezavuate de Comisia de la Veneţia, GRECO şi Comisia Europeană. Tot în ultimii doi ani, am asistat la asaltul asupra procurorului general Augustin Lazăr şi la revocarea ruşinoasă - inclusiv pentru preşedintele Iohannis - a doamnei Kövesi din funcţia de procuror-şef al DNA, care a continuat, apoteotic, cu tentativa penibilă de a compromite numirea ei în funcţia de Procuror European, deşi toate instituţiile europene şi presa occidentală de prestigiu o consideră cel mai potrivit candidat. În concluzie, bilanţul publicat de domnul Toader este doar o fantezie, în care nu avem a căuta bile de nici o culoare. Bilanţul real al domnului Toader este însă o imensă bilă neagră pentru România.