TIA ŞERBĂNESCU - "Liderii PSD-ALDE ofensează România"

Analiza politică a lunii februarie

"Alegerea Codruţei Kovesi în fruntea Parchetului European ar fi o victorie a României"

- Un subiect care ar fi trebuit să onoreze Ro­mânia şi să provoace o solidarizare naţională a furnizat scandalul politic al lunii: perspectiva numirii în funcţia de procuror-şef european a Laurei Codruţa Kovesi. Principalii oponenţi n-au fost reprezentanţii unor state străine, cum ne-am fi aşteptat, ci cei ai României. De ce se teme Pu­terea de la Bucureşti de ascensiunea lui Kovesi în acest post?

- Groaza pe care a băgat-o Codruţa Kovesi în corupţii de aici, că îi urmăreşte şi de la Bruxelles. În al doilea rând, pentru coaliţia PSD-ALDE tot ce este valoare reprezintă un pericol, cu atât mai mult atunci când are succes în străinătate. Interesele ţării, ca şi cele al UE, pot să mai aştepte. Kovesi can­di­dează, alături de un francez şi un german, pentru funcţia de procuror-şef european, care taman se înfiinţează. Nu a existat până acum un Parchet al UE, iar viitorul şef îl va configura pe măsura perso­na­lităţii şi a capacităţii sale profesionale. Deci, este o miză mare. O eventuală victorie a lui Kovesi este şi una a sistemului de justiţie românesc şi a Ro­mâ­niei. După audierile din Comisia de buget şi Co­misia pentru libertăţi, Codruţa Kovesi a ieşit pe pri­mul loc, cu o atitudine impecabilă, în ciuda tuturor presiunilor făcute de Bucureşti şi a între­bă­rilor stân­jenitoare, când nu obraznice, ale europar­la­men­tarilor PSD şi ALDE. De reţinut că exact în ziua în care trebuia să se prezinte la audieri, Kovesi a fost chemată la Secţia Specială de Investigarea Ma­gis­traţilor, pentru o cercetare deschisă la sesizarea lui... Sebastian Ghiţă - un om de afaceri şi politi­cian fugit din ţară, anchetat în mai multe dosare şi condamnat, într-o primă instanţă, în unul. A urmat votul în Consiliul European, unde gu­ver­nul Dăncilă a mers prea departe cu ostilitatea, pen­tru că a man­datat ambasadorul României la Bru­xelles să voteze împotriva lui Kovesi, dând votul candidatului francez. Mai mult, a convins şi Bul­ga­ria şi Ungaria să voteze contra candidatului român. Iar Maria Gra­pini, europarlamentar român, nu s-a sfiit să "gre­şească" numărătoarea voturilor în defavoarea lui Ko­vesi. Aşa încât ne întrebăm dacă este vorba despre o simplă adversitate politică sau mai mult decât atât, o trădare. În tot cazul, aceste manevre ale Puterii de la Bucureşti - sortite eşe­cului în cele din urmă, căci Kovesi a ieşit în­vin­gătoare din toate - au fost atât de urâte şi de gro­so­lane, încât i-au dezgustat pe parlamentarii euro­peni provenind din alte state. Un episod care putea fi favorabil ţării a devenit o demonstraţie de mi­ze­rabilitate politică.

"De ce nu s-a arătat ofensat Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat, de declaraţiile secesioniste făcute de reprezentanţii UDMR la congresul acestei formaţiuni?"

- Cu prilejul dezbaterii din jurul candidaturii Codruţei Kovesi pentru funcţia de procuror-şef european, Varujan Vosganian, scriitor cunoscut şi respectat, dar şi lider al ALDE, a declarat că această candidatură este "o ofensă adusă Româ­niei"...

- De o astfel de afirmaţie n-a fost în stare, cu toa­te păcatele ei, nici măcar Maria Grapini. Ofen­sa­rea ţării este o preocupare de durată în coaliţia PSD-ALDE. Au vrut, cândva, să dea şi un articol de lege pentru pedepsirea celor care aduc atingere onoarei ţării şi conducătorilor iubiţi, ca pe timpul comunismului. Dar de ce nu s-a arătat ofensat Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat, de declaraţiile secesioniste făcute de reprezentanţii UDMR la congresul acestei formaţiuni? Din interes politic, precum au făcut şi liderii celorlalte partide, aflaţi la respectivul congres. Cu toţii au fost lipsiţi de reacţie, ba au făcut şi sluj la Kelemen Hunor, spe­rând la sprijinul UDMR în următoarea legis­latură. Asta e o ofensă adusă ţării! Ba chiar Tă­ri­ceanu s-a întrecut pe sine, vorbind în ungureşte. A copiat gestul lui Donald Tusk, care a vorbit în româ­neşte la Bucureşti, câştigând multă simpatie aici. Şi-o fi zis Tăriceanu că e o şmecherie bună, doar că el nu se afla în vizită într-o ţară străină, era în România, ţara lui printre altele, unde limba ofi­cială este limba română. Gestul lui Tăriceanu este cu atât mai grav cu cât românii din judeţele Har­ghita şi Covasna trăiesc ca sub ocupaţie. Iată cum stăm cu "ofensa adusă ţării". Ca să nu mai vorbim că PSD şi ALDE ofensează România cu fiecare act normativ prin care vor să ne trimită înapoi în epoca Iliescu sau chiar mai departe.

"Ministrul Justiţiei este campionul ameninţărilor"

- Între timp, s-a mai purtat o bătălie pentru subordonarea politică a Justiţiei. Guvernul a schimbat legile Justiţiei prin ordonanţă de ur­genţă, fapt care a declanşat noi proteste anti­gu­vernamentale, inclusiv unul inedit, din partea ma­gistraţilor. Este apogeul a doi ani de mandat la Ministerul Justiţiei pentru Tudorel Toader?

- Ministrul Toader şi-a făcut un bilanţ cu acest prilej aniversar, probabil ca semn al unei victorii personale, fiindcă nu e puţin lucru să rezişti în post, într-un interval de timp în care pe la celelalte ministere s-au vânturat peste 70 de titulari. Însă, din bilanţul pe care i-l putem face noi, nu reiese decât că este un campion al ameninţărilor. Săptămânal ne mai ameninţă cu o ordonanţă prin care schimbă ce­va în Justiţie: ba cu amnistia şi graţierea, ba cu anu­larea pedepselor celor care au fost condamnaţi de complete de cinci judecători, ba cu recursul com­pen­satoriu... În această atmosferă, a apărut OUG nr. 7, care a scos din nou lumea în stradă. I-a scos din sărite până şi pe magistraţi, care au închis Par­chete şi Judecătorii pentru a protesta. Prevederile ei sunt inacceptabile: se elimină delegările de magistraţi, judecătorii pot fi făcuţi şefi de Parchete, Secţia Specială de Investigare a Magistraţilor este scoasă din subordinea procurorului general şi devine autonomă, cu sosia lui Toader, Adina Florea, în frunte... Apropo, această Secţie Specială, pe care o putem prescurta cu iniţiale de tristă amintire, SS, este un instrument de presiune politică asupra magistraţilor. Orice magistrat care dă decizii ce nu convin Puterii poate fi reclamat la SS, aşa cum a făcut Ghiţă cu Kovesi, şi ancheta se porneşte. In­ventarea SS a provocat stupoare în Comisia Euro­peană. Bruxelles-ul cere desfiinţarea ei, magistraţii români, la fel, societatea civilă de la noi, la fel, doar că Tudorel Toader nu vrea. Sub valul de proteste, ministrul a promis modificarea unor articole din Ordonanţă, care reprezintă, în fapt, concesii mino­re. Protestele, chiar dacă nu mai au amploare de maidan, sunt semnificative, pentru că la ele partici­pă grupuri care aparţin elitei societăţii: magistraţii, marii actori, profesorii universitari... Toată lumea înţelege că adoptarea unui asemenea act normativ nu interesează strict numai Justiţia, ci întreaga societate, pentru că această Ordonanţă ne spune că Puterea face ce vrea şi trebuie oprită.

"Alegerile europarlamentare sunt mai interesante pentru partide decât pentru electorat"

- Schimbăm un pic registrul. La finele lunii februarie, au fost lansate listele de candidaţi în alegerile pentru Parlamentul European şi s-a por­nit campania de strângere de semnături pentru aceste candidaturi. Din câte aţi văzut, sunt sur­prize, avem ce alege?

- Încingerea bătăliei, inclusiv pe Justiţie, cu reverberaţii până la Bruxelles, este motivată o dată în plus de aceste alegeri europarlamentare. Son­dajele de opinie ne arată că PSD şi PNL sunt cap la cap, cu 22% din preferinţe, urmate de alianţa USR-PLUS, cu 17%, Pro România lui Victor Ponta, cu 13%, ALDE - 12% şi ceilalţi, UDMR, PMP... sub 5%. Procentajele sunt mici. Încrederea în partide este tot mai redusă. Dar încă e prea mare faţă de valoarea prestaţiilor acestor partide.
Un indicator pentru ce vor partidele, ce gândesc, ce valori apreciază, cât preţ pun pe competenţă, sunt listele de candidaţi. PSD încă nu şi-a făcut publică lista, dar, din câte ştim, vor folosi o parte din europarlamentarii actuali, dar pentru restul locu­rilor e bătălie mare. Gabriela Firea zicea, la un moment dat, că Liviu Dragnea a promis cele 20 de locuri, presupuse de el a fi eligibile, la vreo 50 de persoane. Deci se negociază şi cu locurile astea, căci, deh, leafa-i mare, locul de muncă plăcut şi trea­ba puţină. PNL va utiliza şi el o parte din actua­lii europarlamentari, dar se hotărăşte greu pentru restul locurilor. Nu se ştie nici cine va fi cap de listă. N-au locomotivă, sunt toţi nişte remorci. Şi-atunci s-ar putea să apeleze la un moderator de televiziune, care are notorietate. Aşa se zvoneşte. Ar fi o altă prostie, în şirul celor pe care le-a comis PNL când cu candidatura la primăria Capitalei, în 2016. Asta dovedeşte că nu are rezervă de cadre şi, când vin alegeri, este mereu silit să ia personalităţi în leasing. A încercat Crin Antonescu să revină în pri­ma linie, ca să obţină o sinecură la Bruxelles în locul neveste-sii, Adina Vălean, care sigur nu mai prinde o poziţie eligibilă. Cel puţin până acum, nu a fost acceptat. Asta, probabil, şi pentru că luările sale de cuvânt, după o tăcere de patru ani, păreau mai degrabă din zona ALDE-PSD decât dinspre PNL. PRO România va deschide lista cu Victor Pon­ta şi Corina Creţu - comisar european, de care PSD s-a debarasat pentru că presa guvernul să atragă mai multe fonduri nerambursabile UE. USR-PLUS va fi tractată de Dacian Cioloş. În rest, ce surprize să aşteptăm de la ALDE sau UDMR? Oricum ar fi, aceste alegeri, care se vor desfăşura la sfârşitul lunii mai, sunt un prim test electoral pentru toate parti­dele. Însă electoratul încă nu ştie ce-ar avea de câş­tigat din ele. Din acest punct de vedere, ele vor fi mai interesante pentru organizaţiile politice decât pentru electorat. Sunt, de ase­me­nea, şi o repetiţie generală pentru alege­ri­le prezidenţiale, necesară mai ales pen­tru că unii dintre capii de listă de acum se văd şi candidaţi la Preşe­din­ţie.