Cei care au rămas pe baricadele luptei împotriva urmaşilor vechiului sistem comunist au fost imediat luaţi drept "băsişti". Au ieşit şi ei din scenă, scârbiţi sau doar obosiţi, unul câte unul, odată cu schimbarea de "direcţie" a ziarelor pe la care mai contribuiau cu câte un articol. Locul vocilor critice şi implicate a fost imediat luat de tot felul de "analişti" şi "comentatori" cu simbrie, de oportuniştii din partide şi de garda pretoriană pe care preşedintele PSD a pus-o în jurul guvernului Dăncilă. Aşa s-a născut gălăgia asta fără pic de noimă, care-şi zice "politică" şi care ne-a făcut pe mulţi să închidem televizoarele sau să mutăm telecomanda pe canalele de sport, care măcar nu-ţi bruiază mintea! Dar capul vârât în nisip, ca struţul, nu doar că nu ajută, dar este de-a dreptul periculos. Aşa se face că atacul deşănţat al PSD-ului împotriva sistemului de justiţie din România şi spaima tot mai întemeiată legată de riscurile alunecării spre autocraţie au scos, alături de zecile de mii de oameni care au umplut bulevardele şi pieţele, tot mai mulţi şi mai vocali intelectuali şi artişti, scriitori, plasticieni, oameni din departamentele de creaţie ale marilor agenţii, până la actori tineri sau consacraţi. Fără să fie, cele mai multe dintre ele, înregimentate politic, vedetele din zona culturală au simţit că e momentul să coboare din turnurile de fildeş şi să facă un pas în faţă, să-şi facă auzite vocile, să pledeze pentru valorile democratice pentru care s-a murit şi s-a luptat în 1989 şi în 1990. Chiar acolo, în faţa treptelor Naţionalului bucureştean, în Piaţa Universităţii, kilometrul 0 al democraţiei de acum trei decenii, actorii Teatrului au ieşit, zilele trecute, să protesteze in corpore, împotriva derapajelor din justiţie puse la cale de ministrul Tudorel Toader. O scenă a străzii, într-un gest de rară emoţie, provocat de prezenţa marilor actori Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ. Ţinând la piept o placardă cu "Toader demisia", titanul scenei şi al filmului românesc a spus: "De frica închisorii, iau justiţia în braţe şi o schimbă cum vor ei, ca să poată să nu facă închisoare. Sper ca lucrurile să nu rămână aşa. E cazul să protestăm, să dovedim că ne dăm seama de acţiunile lor şi nu suntem de acord, asta ar fi singura speranţă, ca toată lumea să-şi spună cuvântul în legătură cu ce se întâmplă", a spus, de pe treptele Naţionalului, Victor Rebengiuc. "Ce se întâmplă în ţară în zilele astea, în anii ăştia, este ceva ruşinos. Eu nu vreau să fiu condusă de un asemenea guvern, nu vreau un asemenea prim-ministru, vreau să mă reprezinte oameni de frunte ai acestei ţări, tinerii capabili, nu ei", a spus, la rândul ei, marea actriţă Mariana Mihuţ.
Nu o dată li s-a reproşat oamenilor de cultură că închid ochii la ce se petrece prin ţară, pentru a nu "jena" autorităţile, care au, câteodată, un ban de împărţit pentru spectacolele itinerante, fără de care actorii de azi, cu lefurile lor mizerabile, nu ar putea trăi.
Ieşirea în stradă a actorilor este un semn de redresare a societăţii. O mare speranţă de însănătoşire morală, de reafirmare a intelectualilor, ca "luminători" ai poporului. Iar "strada", scena nemulţumirii faţă de mizeria guvernării, îşi capătă, iarăşi, vocea intransigentă şi dură, pe care şi-o pierduse după Mineriadele din 1990...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
