RODICA CULCER despre... Lecția magistraților!

Redactia
- Un eveniment fără precedent în România: gre­va magistraților. Cum s-a ajuns la această soli­da­ritate exemplară și ce urmări ar putea avea?

- Mișcarea de protest a magistraților este rezul­tatul firesc al agresiunii puterii politice, în frunte cu Liviu Dragnea, asupra judecătorilor și mai ales asupra procu­rorilor. După toate abuzurile și derapajele criti­cate de toate instituțiile europene, sesizate încă de la modificarea legilor justiției și a codurilor penale în­coace, această agresiune a culminat cu OUG 7/2019, care, în esență, îi pune pe magistrați la che­remul po­liticienilor. Aceștia dobândesc, prac­tic, putere de decizie asupra carierei lor, prin scoaterea contro­versatei Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), de sub autoritatea Ministerului Public, și transformarea sa într-o instituție "autonomă", dar, de fapt, prin modul de selecție a membrilor săi, într-un braț înarmat al puterii politice, care poate dis­truge cariera oricărui judecător sau procuror, pretex­tând fie că un condamnat sau inculpat penal îl re­cla­mă, fie că, în evaluarea marionetelor lui Tudorel Toa­der, în frunte cu Adina Florea, și-ar fi pierdut "buna repu­tație". În concluzie, fără a intra în detaliile tehnice ale OUG 7, magistrații au fost puși cu spatele la zid și nu mai au altă soluție decât să protesteze, dacă nu do­resc să fie anihilați de guvern sau să trăias­că sub te­roa­rea unei caricaturi a Anei Pauker. Protes­tul lor vi­zea­ză, totodată, și restaurația din sistemul judiciar, extrem de evidentă în componența secției de jude­cători a CSM, unde personaje favo­rabile puterii PSD taie și spânzură. Puterea politică a încercat să ate­nueze tensiunile create anulând unele prevederi printr-o nouă OUG, dar nu s-a atins de SIIJ, care re­prezintă, de fapt, principalul obiect al protestelor. Cum protestatarii au respins, pe bună dreptate, câr­peala propusă de guvern și cer în continuarea desfiin­țarea SIIJ, și cum Drag­nea nu va renunța la acest instru­ment de control, ci mai degrabă va recurge la mă­suri pu­nitive împotriva pro­testatarilor, nu este exclus să ajun­­gem la un război între PSD-ALDE și magistrați. Ceea ce ar fi logic și corect.

- Ministrul Justiției, Tudorel Toader, și-a făcut public bilanțul celor doi ani de mandat împliniți. În grămada de bile negre există rătăcite și bile albe?

- Dacă numiți "bilanț" compunerea de 85 de pagini a lui Tudorel Toader, pe tema proiectelor sale edilitare, atunci putem găsi în acel text expresii ale bunelor intenții exprimate de ministru cu privire la moderni­zarea infrastructurii sistemului judiciar. Din replica dată, cu cifre și date concrete, de sindicatele din pe­nitenciare, aflăm însă că doar 12 din cele peste 130 de obiective propuse de minister au fost realizate, iar planurile de construire a noilor penitenciare se află într-un stadiu incipient. Dar poate fi numit bilanț al mi­nistrului justiției, un document care ignoră evolu­ții­le care au preocupat societatea românească în ulti­mii doi ani, în materie de independență a justiției, anti-corupție și siguranța cetățeanului? Oare pro­tes­tele ma­gistraților împotriva ordonanțelor de urgență prin care ministrul modifică legile justiției se des­fășoară pe altă planetă? Oare crimele, jafurile și vio­lurile co­mise de infractorii eliberați în urma recur­sului com­pen­satoriu fac victime în Patagonia? În realitatea pe care am trăit-o cu toții, în mandatul lui Tudorel Toa­der, România a fost condamnată pentru derapajele din justiție, printr-o rezoluție a Parla­men­tului European. Ridicarea MCV a devenit aproape imposibilă, deși era un obiectiv pe care domnul Toa­der însuși și-l fixase, iar modificările le­gislației pe­nale și ale legilor justiției au fost deza­vuate de Co­misia de la Veneția, GRECO și Comisia Eu­ropeană. Tot în ultimii doi ani, am asistat la asaltul asu­pra procurorului general Augustin Lazăr și la revo­carea rușinoasă - inclusiv pentru președintele Iohannis - a doamnei Kövesi din funcția de procuror-șef al DNA, care a continuat, apoteotic, cu tentativa penibilă de a compromite numirea ei în funcția de Procuror Euro­pean, deși toate instituțiile europene și presa occi­den­tală de prestigiu o consideră cel mai potrivit candidat. În concluzie, bilanțul publicat de domnul Toader este doar o fantezie, în care nu avem a căuta bile de nici o culoare. Bilanțul real al domnului Toader este însă o imensă bilă neagră pentru România.