Doi pentru eternitate - Creangă şi Eminescu
"Pe uliţa povârnită a Ţicăului, coboară un bărbat înalt şi gros, ţinând într-o mână un cufăr de lemn, iar cu cealaltă, palma unui copil sfrijit, care-l urmează prin praful drumului... Bădia Creangă e trist. Singur, sărac, izgonit din învăţământ şi din preoţie, părăsit de nevasta care fugise cu un călugăr, nu mai are nici un viitor."
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Societate"
Afisare: 881 - 902 din 902 articole
-
Un oras inspinat, in inima Transilvaniei: Blajul
Numarul 363 -
Noi miracole crestine la Ionesti
Numarul 362 -
Societate
Numarul 358 -
Povesti simple despre oameni adevarati
Numarul 355 -
Societate
Numarul 353 -
Societate
Numarul 352 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 346 -
Societate
Numarul 345 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 337 -
Societate
Numarul 335 -
Societate
Numarul 334 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 332 -
Societate
Numarul 330 -
Societate
Numarul 329 -
Societate
Numarul 328 -
Straja, un colt de eternitate romaneasca
Numarul 326
Recomandari
