Deşi prezintă simptome asemănătoare cu cele ale unei infecţii vezicale (cistita), incluzând senzaţia imperioasă de a urina, arsuri sau crampe în timpul micţiunii, cistita interstiţială nu este rezultatul unui proces infecţios, ci al unei inflamaţii a peretelui vezical (mucoasa internă), aparent fără o cauză precisă. Din acest motiv, diagnosticul cistitei interstiţiale este greu de pus, numai după excluderea altor posibile cauze, cum ar fi vezica iritabilă, infecţia sau chiar cancerul de vezică urinară. Pe lângă faptul că este greu de diagnosticat, trebuie înţeles că lipsa unui tratament specific poate transforma cistita interstiţială într-o boală mutilantă, tocmai prin severitatea semnelor şi simptomelor ei, care includ, aşa cum menţionam, micţiuni imperioase, arsuri la urinat şi dureri pelvine care, uneori, îmbracă forme paroxistice. Tratamentul este îndreptat în mod special împotriva durerii şi a simptomelor urinare.
Multe persoane afectate de sindromul vezicii dureroase remarcă o îmbunătăţire a sănătăţii după o distensie a vezicii, care poate ajuta prin creşterea capacităţii vezicale şi prin interferenţa cu căile nervoase de conducere a durerii. Totodată, stabilirea unui program al micţiunilor poate fi de ajutor, prin reducerea frecvenţei acestora.
În privinţa tratamentului medicamentos, trebuie spus că nu există în prezent o terapie standard pentru cistita interstiţială, iar studiile, care au analizat medicaţia indicată pentru afecţiunea în speţă, au avut rezultate contradictorii. De exemplu, analiza efectelor unui agent protector al mucoasei vezicale, pentosan polisulfat sodic, cu administrare orală (Elmiron), a concluzionat că, după 24 de săptămâni de tratament, nivelul global al ameliorării simptomelor a fost similar cu cel obţinut în cazul administrării de "medicamente" placebo. În acelaşi timp, administrarea ciclosporinei A orală (imunosupresor) a avut, din perspectiva răspunsului global la tratament, un efect mai bun decât cel exercitat de pentosan polisulfat sodic oral. La fel, amitriptilina, un medicament folosit curent şi ca antidepresiv triciclic, a ameliorat substanţial simptomele. Existenţa atâtor incertitudini determină variaţii mari ale tipurilor de terapii posibile, astfel că pacienţii cu cistită interstiţială trebuie să fie conştienţi de faptul că tratamentele actuale nu sunt suficient de riguros validate clinic. Chiar şi aşa, tratamentul de elecţie rămâne, deocamdată, administrarea intravezicală a 6 doze de dimetil-sulfoxid, timp de trei luni. Cu excepţia câtorva situaţii în care s-a semnalat apariţia pasageră a unui miros de usturoi al urinii şi a cazurilor sporadice de cistită eozinofilică, tratamentul cu dimetil-sulfoxid este sigur şi are efecte benefice când este administrat precoce suferinzilor de cistită interstiţială.
Un tratament revoluţionar al cistitei interstiţiale se poate face, în prezent, şi prin instilarea de Cystistat, soluţie care conţine sarea de sodiu a acidului hialuronic, de înaltă puritate, şi acţionează prin înlocuirea stratului deteriorat de glucosaminoglicani al epiteliului vezical.
Complementar tratamentului alopat se poate administra produsul MSM, care reduce inflamaţia şi durerea în diverse patologii (inclusiv cistita interstiţială). Totodată, el contribuie la sinteza glucosaminoglicanilor şi a acidului hialuronic, menţinând integritatea şi stabilitatea epiteliilor şi a ţesutului conjunctiv.
Să auzim numai de bine!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237
"Am mari probleme digestive, cărora nu le găsesc leacul"
(Răspuns pentru ŞERBAN, F. AS nr. 1329)
Nutriţia prezintă un rol esenţial în menţinerea sănătăţii, alimentaţia fiind unul din factorii principali care pot influenţa atât procesul de recuperare în cazul unor afecţiuni cât şi agravarea unor patologii. Alimentele ingerate pot produce modificări la nivel gastrointestinal şi ne referim la dezechilibre ale florei bacteriene, tulburări de tranzit intestinal, când vorbim de constipaţii sau diaree, dar influenţează totodată şi sistemul imunitar sau dezechilibrele metabolice, uneori acestea putând fi controlate, în prima fază, printr-un regim alimentar echilibrat (colesterol, diabet etc). Afecţiunile organelor interne, cum este de exemplu ficatul predispus la steatoza hepatică (ficat gras) pot fi evitate de asemenea printr-o igienă alimentară corespunzătoare, printr-un aport redus de grăsimi, prăjeli, alcool etc. Cele mai multe studii au evidenţiat faptul că o alimentaţie bogată în grăsimi, zaharuri, asociată cu un conţinut scăzut în fibre pot favoriza apariţia inflamaţiei sau problemelor la nivel digestiv.
În cazul unor afecţiuni gastrice de genul gastrită, esofagită de reflux este recomandat să evităm alimentele iuţi, piperate, cafeaua, crudităţile care sunt iritante gastric. Problemele la nivel digestiv, intestinal ce implică senzaţii de balonare, episoade alternative de constipaţie, diaree, pot fi asociate cu dezechilibre ale florei bacteriene, iar alimentaţia trebuie adaptată în funcţie de simptomele prezente.
Multă sănătate!