Frica face inima să bată ca un ciocan, sugrumă respiraţia şi îţi strecoară în urechi zgomote ciudate. Dar şi mai îngrozitor este un atac de panică: apărut parcă de nicăieri, îţi paralizează respiraţia lăsându-te fără aer şi îţi dă sentimentul că te vei sufoca sau îţi vei pierde minţile în secunda următoare. "Aceste atacuri de panică reprezintă unul dintre motivele cele mai frecvente pentru care pacienţii apelează la un consult medical în ambulatoriu", afirmă psihiatrii. Doar în Germania suferă de anxietate în jur de zece milioane de oameni, iar statisticile arată că aproximativ 25% din totalul populaţiei a trăit cel puţin o dată în viaţă o stare anxioasă. Specialiştii au constatat că femeile sunt de două ori mai expuse la acest risc decât bărbaţii şi că perioada de maximă vulnerabilitate se situează între 35 şi 55 de ani. Astfel, probabilitatea declanşării unui atac de panică la o persoană de 37 de ani atinge 18%, în timp ce la una de 65 de ani abia dacă înregistrează 1%.
O teamă fără obiect
Deşi în percepţia publicului noţiunile se confundă, psihologii operează o distincţie netă între frică şi anxietate. În opinia lor, frica înseamnă reacţia emoţională provocată de un pericol iminent, pe când anxietatea este o teamă difuză, practic lipsită de obiect şi proiectată în viitor, deoarece se referă la un eveniment posibil, dar nicidecum precis conturat. Această "teamă fără obiect", cum o caracterizează specialiştii, provine în primul rând din dezechilibrarea raportului corect dintre neurotransmiţătorii care controlează stările afective la nivelul creierului, respectiv acela dintre serotonină şi noradrenalină. Alţi factori declanşatori pot fi: administrarea anumitor medicamente, în special a unora ce se înscriu în categoria psihotropelor sau a steroizilor, consumul excesiv de alcool, cafea şi zahăr, dar şi experienţele traumatizante din istoria personală, adică situaţiile de abuz şi violenţă la care persoana în cauză a fost supusă cândva, în trecut.
Anxietatea îmbracă o multitudine de forme, atacul de panică fiind numai una dintre ele. De pildă, numeroşi oameni de vârsta a doua şi a treia s-au confruntat de-a lungul întregii lor vieţi cu o fobie specifică, cum ar fi oroarea de a vedea sânge sau de a da întâmplător peste un păianjen. Cei cu o fobie socială fug de situaţiile care i-ar plasa în centrul atenţiei, deoarece se tem că vor fi observaţi şi evaluaţi de ceilalţi, cu alte cuvinte, că vor da fără voia lor un examen la care s-ar putea să nu fie notaţi cu un calificativ onorant. Pacienţii cu agorafobie evită sistematic locurile de unde n-ar avea posibilitatea să fugă în cazul când s-ar simţi ameninţaţi, de exemplu, spaţiile ocupate de aglomerări umane sau metroul. Acest tip de fobie apare deseori combinat cu un atac de panică. Anxietatea generalizată îi urmăreşte pe suferinzi cu o teamă neprecizată, continuă, şi cu griji legate de viitor, care îi împiedică să se odihnească noaptea şi, de multe ori, se asociază cu epuizarea fizică. Afecţiunea debutează de regulă la oamenii maturi sau la cei deja ajunşi la jumătatea vieţii. Oare fiindcă în prezent suntem atât de strâns interconectaţi prin televiziune şi internet, încât ne parvine instantaneu orice veste înfricoşătoare, indiferent din care colţ al lumii ar pleca ea? Specialiştii sunt sceptici în această privinţă şi avansează o altă explicaţie: "Cazurile de sindrom anxios nu s-au înmulţit în ultimul timp, pur şi simplu sunt diagnosticate mai frecvent". În plus, mai demult, simptomele erau considerate ca făcând parte din tabloul clinic al altor afecţiuni, de exemplu Parkinson, scleroza multiplă ori epilepsia. Şi o boală internă, ca hipertiroidia sau diabetul, poate genera stări de teamă, de aceea este cu atât mai important ca un medic să le clarifice provenienţa. Oricum, nu sunt puţini cei ce se adresează doctorului de familie sau se prezintă la camerele de gardă ale spitalelor, deoarece mai ales manifestările atacului de panică - tahicardia, ameţeala şi transpiraţiile - se aseamănă cu simptomele infarctului miocardic.
Frica: un sentiment străvechi, de importanţă vitală
Prognostic pozitiv: frica se poate trata cu succes
În prezent, psihologii nu mai consideră necesar să recurgă la o psihanaliză laborioasă, de lungă durată, cu peste 300 de şedinţe de terapie, aşa cum se recomanda altădată. Şi tratamentul în condiţii de spitalizare este rareori indicat. În schimb, studiile confirmă unanim eficienţa terapiei cognitiv-comportamentale care reuşeşte, de obicei pe parcursul a numai 24 de şedinţe, să-l înveţe pe pacient cum să-şi controleze anxietatea. O variantă modificată a terapiei cognitiv-comportamentale, utilizată astăzi în unele clinici, este ACT (Acceptance and Commitment Therapy - Terapia prin acceptare şi angajament). Ea urmăreşte revenirea la calm şi echilibru prin acceptarea de sine, prin atenţia şi compasiunea faţă de propria persoană. Frica nu trebuie combătută, ci mai curând înţeleasă şi tolerată ca o componentă a individualităţii pacientului respectiv, ceea ce înseamnă că sentimentele negative nu vor fi interzise. Un instrument esenţial folosit în cadrul acestei metode este meditaţia. Profesorul Georg Eifert de la Chapman University (California) spune: "ACT ne permite să aflăm ce ne dorim de fapt în viaţă. Poate că un om care se luptă cu spaimele sale visează să descopere lumea - şi atunci, pentru a-şi realiza această mare aspiraţie, va fi dispus în cele din urmă să urce într-un avion, luând şi frica în bagajele lui de călătorie. O abordare de acest tip, bazată pe valorile personale, ne dă adesea impulsul necesar pentru a îndrăzni să facem lucruri pe care le evitasem până în acel moment".
Cei ce-şi doresc o explorare mai profundă, în speranţa de a descoperi cauzele anxietăţii lor, ar putea apela, eventual, şi la terapia psihodinamică, o formă mai recentă a psihanalizei clasice. Ea porneşte de la principiul că vulnerabilităţile actuale ale unei persoane reprezintă consecinţele unor emoţii şi conflicte neconştientizate şi nerezolvate din trecut, precum şi a unor traume suferite în copilărie. Scopul terapiei este acela de a le scoate la lumină, pentru a le analiza şi depăşi. Alte două metode recente, privite de specialişti mai degrabă cu scepticism, sunt EMDR (Desensibilizare şi reprocesare prin mişcările ochilor) şi Wingwave. Ele nu întrebuinţează cuvinte, ci constau în mişcări ritmice ale ochilor, despre care se afirmă că ar sincroniza emisferele cerebrale, eliminând astfel frica.
În schimb, nimeni nu contestă rezultatele obţinute cu relaxarea musculară progresivă şi practicarea unui sport. În general, persoanele care suferă de un sindrom anxios au tendinţa de a evita orice efort, deoarece pulsul mărit şi respiraţia accelerată le creează un sentiment de nelinişte. Dar studiile arată că, dimpotrivă, două sau trei antrenamente de rezistenţă pe săptămână au un efect benefic, de ameliorare a simptomelor.
UNDE SE NAŞTE FRICA
Ajutor din natură
* Stresul, somnul neodihnitor şi neliniştea interioară pot duce la apariţia stărilor anxioase. Datorită proprietăţilor ei sedative, lavanda este un minunat remediu în anxietatea generalizată, contribuind la restabilirea echilibrului emoţional.
* Extractul de iarba-şarpelui combate eficient nervozitatea.
* Două plante recomandate contra labilităţii afective şi anxietăţii din perioada premergătoare menopauzei sunt Cimicifuga racemosa şi ignatia.
* Magneziul temperează reacţiile provocate de stres.
* Fosfatul de potasiu, conţinut în sarea Schüssler nr. 5, ajută la reglarea tulburărilor organice, dar şi a celor emoţionale, cum sunt anxietatea, depresia şi insomnia cauzată de nervozitate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
