- Mai real decât a fost vreodată, fie pentru că va fi generat involuntar de efectul cumulat al gafelor şi al frondei adoptate de Liviu Dragnea şi clica sa faţă de organismele europene, fie pentru că ruptura de UE este de fapt un obiectiv politic secret al PSD şi ALDE, care se simt ameninţate de valorile europene şi de standardele UE în privinţa democraţiei şi statului de drept. Este posibil ca agresivitatea membrilor PSD şi ALDE, afişată atât la Bucureşti, cât şi în aula Parlamentului European, cu prilejul dezbaterii situaţiei justiţiei şi drepturilor omului în România, să aibe drept scop doar şantajarea UE cu perspectiva unei ieşiri a României din UE (ROEXIT), în ideea că forurile europene vor dori să evite o nouă pierdere după Brexit. Este un calcul nerealist, căci UE regretă deja că a primit în rândurile sale state nepregătite politic, cum sunt fostele state comuniste. Ieşirea României, spre deosebire de cea a Marii Britanii, nu ar fi deci o pierdere, ci o binefacere pentru UE. Fără îndoială, o mare parte din discursul sfidător al premierului Dăncilă la Strasbourg sau al unor personaje de tipul lui Şerban Nicolae la Bucureşti se adresează publicului intern, care trebuie să perceapă că PSD este puternic şi nu se lasă intimidat de nimeni. În ambele ipoteze, presupunem că PSD şi ALDE nu ar dori să părăsească UE, ci doar să-şi câştige dreptul de a nu se supune criteriilor europene şi de a dobândi impunitate pentru faptele de corupţie şi de abuz. Cum spuneam, nu este un calcul realist, după cum a reieşit şi din poziţia intransigentă a prim-vicepreşedintelui CE, Frans Timmermans, pe tot parcursul dezbaterilor din PE. Totuşi, atunci când ALDE îl invită pe listele pentru alegerile europarlamentare pe fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir, condamnat în primă instanţă pentru fals în înscrisuri, implicat în scandalul Black Cube, care a cerut explicit ieşirea României din UE, începi să te întrebi dacă nu cumva ROEXIT a devenit un obiectiv politic al coaliţiei PSD-ALDE şi dacă violenţele de limbaj ale psd-iştilor şi aroganţa lui Călin Popescu Tăriceanu nu sunt acte deliberate, menite să pregătească despărţirea de Europa, care ar asigura liniştea şi impunitatea penalilor care ne conduc, fie şi cu preţul condamnării României la izolare şi regres. În tot cazul, dacă până în luna noiembrie, când PE va vota o rezoluţie în chestiunea României, PSD şi ALDE nu stopează ofensiva anti-justiţie şi nu deschid un dialog cu GRECO şi cu Comisia de la Veneţia, înseamnă că pregătesc desprinderea noastră de lumea civilizată. Momentul adevărului este aşadar periculos de aproape.
- Cel mai puternic stat din UE, Germania, pare să se afle în pragul unei crize politice, după ce coaliţia de guvernare condusă de Angela Merkel a fost la un pas de a se destrăma. Ce implicaţii poate avea o criză politică în Germania pentru restul Europei?
- În condiţiile în care nici preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, nu se bucură de un mediu politic favorabil, pierzându-şi miniştrii unul câte unul, slăbirea Germaniei printr-o criză a coaliţiei de guvernare ar vulnerabiliza serios construcţia europeană şi şansele acesteia de redresare după Brexit. Este greu de înţeles că Angela Merkel poate avea probleme cu o economie în creştere şi un excedent bugetar, dar dinamica politicii germane pare să evolueze după alte criterii. Cancelarul german are probleme în interiorul propriului partid, care a sfidat-o, refuzând să voteze candidatul recomandat de ea ca lider al grupului parlamentar CDU; are dificultăţi majore în relaţia cu partenerul bavarez, CSU, al cărui lider o sabotează la fiecare pas, şi o colaborare dificilă cu social-democraţii din coaliţie. Ambele partide din "marea coaliţie" de guvernare sunt de altfel fragilizate şi în pierdere de popularitate, conform unui sondaj recent. Dincolo de fricţiunile interne din coaliţie, marea problemă a ambelor partide şi a întregii politici germane este cea a imigraţiei, ale cărei efecte destabilizatoare nu au fost anticipate de doamna Merkel, ducând la afirmarea partidului AfD, care, deşi este considerat nefrecventabil de către partidele tradiţionale, creşte în sondaje. Presa germană scria săptămâna trecută că Angela Merkel şi-ar fi pierdut intuiţia politică şi şi-ar fi compromis legătura cu electoratul şi cu propriul partid, care o consideră responsabilă de rezultatele slabe la alegerile de anul trecut. Dacă doamna Merkel va fi forţată să plece din fruntea CDU şi a guvernului şi coaliţia cu SPD se va destrăma, Germania riscă un vid de putere, care se va resimţi la nivelul UE, chiar înainte de alegerile pentru Parlamentul european din 2019. Populiştii anti-europeni din diferite state ar putea câştiga un număr mai mare de locuri în PE, sabotând astfel UE din interior. La fel de grav este şi faptul că plecarea Angelei Merkel ar lipsi Europa de un factor de echilibru într-un moment delicat, lăsându-l pe preşedintele Macron, la fel de devotat cauzei europene, singur, într-un moment delicat. Desigur, doamna Merkel s-a dovedit o supravieţuitoare şi a depăşit multe crize în cariera ei politică, dar niciodată scena politică a Germaniei nu a fost atât de fragmentată şi coaliţia condusă de ea nu a fost atât de fragilă. De altfel, peste tot în Europa, forţele politice de centru sunt în pericol, ceea ce ameninţă echilibrele politice la nivelul UE, impunând totodată necesitatea regândirii politicii în ansamblul ei - adică singurul exerciţiu intelectual care s-ar putea dovedi salutar pentru UE.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
