- Mai real decât a fost vreodată, fie pentru că va fi generat involuntar de efectul cumulat al gafelor și al frondei adoptate de Liviu Dragnea și clica sa față de organismele europene, fie pentru că ruptura de UE este de fapt un obiectiv politic secret al PSD și ALDE, care se simt amenințate de valorile europene și de standardele UE în privința democrației și statului de drept. Este posibil ca agresivitatea membrilor PSD și ALDE, afișată atât la București, cât și în aula Parlamentului European, cu prilejul dezbaterii situației justiției și drepturilor omului în România, să aibe drept scop doar șantajarea UE cu perspectiva unei ieșiri a României din UE (ROEXIT), în ideea că forurile europene vor dori să evite o nouă pierdere după Brexit. Este un calcul nerealist, căci UE regretă deja că a primit în rândurile sale state nepregătite politic, cum sunt fostele state comuniste. Ieșirea României, spre deosebire de cea a Marii Britanii, nu ar fi deci o pierdere, ci o binefacere pentru UE. Fără îndoială, o mare parte din discursul sfidător al premierului Dăncilă la Strasbourg sau al unor personaje de tipul lui Șerban Nicolae la București se adresează publicului intern, care trebuie să perceapă că PSD este puternic și nu se lasă intimidat de nimeni. În ambele ipoteze, presupunem că PSD și ALDE nu ar dori să părăsească UE, ci doar să-și câștige dreptul de a nu se supune criteriilor europene și de a dobândi impunitate pentru faptele de corupție și de abuz. Cum spuneam, nu este un calcul realist, după cum a reieșit și din poziția intransigentă a prim-vicepreședintelui CE, Frans Timmermans, pe tot parcursul dezbaterilor din PE. Totuși, atunci când ALDE îl invită pe listele pentru alegerile europarlamentare pe fostul ofițer SRI Daniel Dragomir, condamnat în primă instanță pentru fals în înscrisuri, implicat în scandalul Black Cube, care a cerut explicit ieșirea României din UE, începi să te întrebi dacă nu cumva ROEXIT a devenit un obiectiv politic al coaliției PSD-ALDE și dacă violențele de limbaj ale psd-iștilor și aroganța lui Călin Popescu Tăriceanu nu sunt acte deliberate, menite să pregătească despărțirea de Europa, care ar asigura liniștea și impunitatea penalilor care ne conduc, fie și cu prețul condamnării României la izolare și regres. În tot cazul, dacă până în luna noiembrie, când PE va vota o rezoluție în chestiunea României, PSD și ALDE nu stopează ofensiva anti-justiție și nu deschid un dialog cu GRECO și cu Comisia de la Veneția, înseamnă că pregătesc desprinderea noastră de lumea civilizată. Momentul adevărului este așadar periculos de aproape.
- Cel mai puternic stat din UE, Germania, pare să se afle în pragul unei crize politice, după ce coaliția de guvernare condusă de Angela Merkel a fost la un pas de a se destrăma. Ce implicații poate avea o criză politică în Germania pentru restul Europei?
- În condițiile în care nici președintele Franței, Emmanuel Macron, nu se bucură de un mediu politic favorabil, pierzându-și miniștrii unul câte unul, slăbirea Germaniei printr-o criză a coaliției de guvernare ar vulnerabiliza serios construcția europeană și șansele acesteia de redresare după Brexit. Este greu de înțeles că Angela Merkel poate avea probleme cu o economie în creștere și un excedent bugetar, dar dinamica politicii germane pare să evolueze după alte criterii. Cancelarul german are probleme în interiorul propriului partid, care a sfidat-o, refuzând să voteze candidatul recomandat de ea ca lider al grupului parlamentar CDU; are dificultăți majore în relația cu partenerul bavarez, CSU, al cărui lider o sabotează la fiecare pas, și o colaborare dificilă cu social-democrații din coaliție. Ambele partide din "marea coaliție" de guvernare sunt de altfel fragilizate și în pierdere de popularitate, conform unui sondaj recent. Dincolo de fricțiunile interne din coaliție, marea problemă a ambelor partide și a întregii politici germane este cea a imigrației, ale cărei efecte destabilizatoare nu au fost anticipate de doamna Merkel, ducând la afirmarea partidului AfD, care, deși este considerat nefrecventabil de către partidele tradiționale, crește în sondaje. Presa germană scria săptămâna trecută că Angela Merkel și-ar fi pierdut intuiția politică și și-ar fi compromis legătura cu electoratul și cu propriul partid, care o consideră responsabilă de rezultatele slabe la alegerile de anul trecut. Dacă doamna Merkel va fi forțată să plece din fruntea CDU și a guvernului și coaliția cu SPD se va destrăma, Germania riscă un vid de putere, care se va resimți la nivelul UE, chiar înainte de alegerile pentru Parlamentul european din 2019. Populiștii anti-europeni din diferite state ar putea câștiga un număr mai mare de locuri în PE, sabotând astfel UE din interior. La fel de grav este și faptul că plecarea Angelei Merkel ar lipsi Europa de un factor de echilibru într-un moment delicat, lăsându-l pe președintele Macron, la fel de devotat cauzei europene, singur, într-un moment delicat. Desigur, doamna Merkel s-a dovedit o supraviețuitoare și a depășit multe crize în cariera ei politică, dar niciodată scena politică a Germaniei nu a fost atât de fragmentată și coaliția condusă de ea nu a fost atât de fragilă. De altfel, peste tot în Europa, forțele politice de centru sunt în pericol, ceea ce amenință echilibrele politice la nivelul UE, impunând totodată necesitatea regândirii politicii în ansamblul ei - adică singurul exercițiu intelectual care s-ar putea dovedi salutar pentru UE.