Boala Behcet este o boala autoimună sistemică, adică afectează întregul organism. Mecanismul prin care apare această afectare este reprezentat de atacul sistemului imunitar dereglat asupra vaselor de sânge care se inflamează şi apare vasculita. Sunt afectate mai ales mucoasele bucală şi genitală, dar şi mucoasa intestinală, unde apar afte sau ulceraţii. Aceste afte apar periodic, durează chiar şi câteva săptămâni şi apar de obicei cu mult înaintea altor manifestări ale bolii. La nielul pielii pot apărea diferite tipuri de leziuni - foliculită, erupţii eritematoase, urticarie, noduli dureroşi (eritem nodos). Articulaţiile sunt frecvent afectate în această boală. Cu toate că afectarea se manifestă prin artrită, aceasta nu duce la deformări articulare. În schimb sunt prezente durerile intense, tumefierea articulară şi limitarea mişcărilor. Inflamaţia articulaţiilor poate să însoţească episoadele cu afte sau poate evolua independent. De obicei sunt afectate articulaţiile mari - genunchi, coate, glezne. La fel ca şi în alte boli inflamatorii, la pacienţii cu boala Behcet, este prezentă acea senzaţie de înţepeneală matinală. Bolnavii au nevoie de o perioadă de timp, dimineaţa, pentru a-şi încălzi articulaţiile şi a se putea mişca relativ bine. O altă manifestare a bolii este la nivelul ochilor. Afectarea oculară apare la o perioadă de câţiva ani după debutul leziunilor mucoase şi se manifestă prin inflamaţia structurilor din interioarul globului ocular, ceea ce duce la tulburări de vedere - vedere înceţoşată, durere şi înroşirea ochiului. În timp, prin episoade repetate, se poate ajunge la pierderea vederii. În boala Behcet, pot să fie afectate şi alte organe, dar mai puţin frecvent. La nivelul sistemului nervos central, pot apărea manifestări de meningită sau encefalită. La nivelul tubului digestiv, prin apariţia ulceraţiilor gastrointestinale, pot fi prezente manifestări de colită - dureri abdominale, scaune diareice cu sângerare. De asemenea, pot apărea tulburări în coagularea sângelui, cu formarea de cheaguri de sânge şi afectarea venelor, în special la nivelul membrelor inferioare - tromboflebită care se manifestă prin durere, tumefiere şi roşeaţă la nivelul respectiv, sau apariţia unor dilatări (anevrisme) la nivelul arterelor.
În general, această boală este mult mai frecventă la nivelul populaţiei asiatice şi în bazinul mediteranean. Bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi decât femeile, vârsta la care apare cel mai des este adultul tânăr, şi mult mai rar, la copii. În această boală, ca de altfel în toate bolile autoimune, este implicat factorul genetic. Există anumite analize care arată predispoziţia spre această boală. Pe acest fond genetic, în funcţie de factorii favorizanţi care ţin de stilul de viaţă şi muncă, boala se poate manifesta mai devreme sau mai târziu.
Diagnosticul în această afecţiune nu este uşor de pus. Nu există analize specifice care să stabilească diagnosticul. Testele de sânge arată doar prezenţa inflamaţiei în organism. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară urmărirea atentă a pacientului în timp. Diagnosticul se pune, în principal, pe baza manifestărilor bolii, triada - afectarea mucoaselor, articulaţiilor şi a pielii - fiind semnificativă în acest sens. În boala Behcet există o reactivitate particulară a pielii. Acest aspect ajută diagnosticul. Se poate realiza aşa-numitul test al patergiei - se înţeapă cu un ac steril pielea, în zona antebraţului, iar la 24-48 de ore apare în locul respectiv o umflătură roşie sau chiar cu puroi. Această manifestare este specifică bolii Behcet. Evoluţia bolii este cronică, cu perioade de agravare şi perioade de acalmie. Boala poate intra în remisie după o perioadă de mai mulţi ani de evoluţie. Trebuie ştiut că nu există un tratament medicamentos specific în boala Behcet. Tratamentul alopat urmăreşte supresia sistemului imunitar dereglat. Se face în principal cu corticosteroizi (derivaţi de cortizon) fie la nivel local - la nivelul leziunilor mucoaselor sau pielii - fie la nivelul întregului organism, prin administrare sistemică. De asemenea, se mai administrează şi alte medicamente simptomatice - cel mai frecvent utilizat este colchicina, care are efecte bune atât asupra ulceraţiilor, cât şi asupra leziunilor cutanate şi articulare. Alte medicamente utilizate, în funcţie de gravitate, sunt imunosupresoarele de tipul metotrexat, ciclofosfamida, azatioprina şi chiar medicamente aşa-numite biologice - anti TNF.
Tratamentul complementar are în vedere mecanismul autoimun al bolii. Trebuie identificate toate cauzele care pot duce la dezechilibrul sistemului imunitar şi corectate. Acestea pot ţine de alimentaţie - regimul bogat în grăsimi animale saturate, dulciuri rafinate, albuş de ou, gluten, consumul de alcool, fumatul - sunt factori care trebuie reduşi sau chiar eliminaţi. Un aspect foarte important este legat de suprasolicitare, atât psihoemoţională, cât şi fizică. Trebuie identificate şi eliminate toate stările conflictuale sau de stres psihoemoţional, inclusiv prin intervenţia specialistului psihoterapeut.
Pentru reechilibrarea sistemului imun se recomandă administrarea de imunomodulatoare naturale puternice: acizi graşi esenţiali: Omega 3 - 2 g/zi; oligoelemente - Seleniu, 100 micrograme/zi, Zinc - 20 mg/zi, vitamine - Vit. C - 1 g/zi, Vit. D - 2000 Ui/zi; antioxidanţi enzimatici: Coenzima Q10 - 100 mg/zi, SOD - 2000U/zi.
Plante: Aloe vera - 100 ml gel/zi, Rhodiola - 800 mg/zi, Evening primerose - 1 g/zi, Rodie - 400 mg/zi; ciuperci: cordyceps, shiitake, maitake - 200 mg/zi.
Tratamentul presupune administrarea în cure de câte 3 luni, cu pauze de câte o lună, cu alternarea imunomodulatoarelor din aceeaşi categorie. Nu în ultimul rând, este indicat tratamentul homeopat. Fiind o afecţiune cronică în care este implicat terenul genetic, cea mai bună abordare din punct de vedere homeopatic este administrarea unui remediu constituţional, individualizat în funcţie de fiecare caz în parte. Ca remedii frecvent utilizate pentru simptome, aş menţiona: Rhus tox şi Bryonia - în special pentru afectarea articulară, Arsenicum album şi Hepar sulphur - în special pentru afectarea mucoaselor şi pielii, Hamamelis şi Arnica - în special pentru afectarea vaselor de sânge şi tromboze.
Vă doresc sănătate.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72, e-mail: sanmedsb@gmail.com
"Nu reuşesc să mă vindec de amigdalită"
(Răspuns pentru ANDREEA, F. AS nr. 1326)
O problemă importantă în diagnostic o reprezintă etichetarea amigdalelor bolnave drept focar de infecţie (pe baza unor criterii clinice şi paraclinice), responsabile de unele complicaţii la distanţă: reumatism articular acut, glomerulonefrită, determinări cardiace etc. În acest caz, indicaţia chirurgicală ca mijloc de tratament în amigdalita cronică focar de infecţie se va pune cu mult discernământ de medicul specialist ORL.
În cazul dumneavoastră, vă recomand corectarea limfantismului, a carenţelor de vitamine şi imunitare, după următoarea schemă de tratament:
* Dezobstrucţie nazo-faringiană cu instilaţii nazale (reţetă magistrală proprie, individualizată) şi ulei de cătină (3x2 picături pe zi, în nas).
* Hidratare corespunzătoare şi gargară cu ceai călduţ din: muşeţel, salvie, gălbenele şi tătăneasă.
* Badijonaj local cu glicerină boraxată, cu propolis sau glicerină iodurată (atenţie la alergia la propolis sau iod!).
* Apiterapie (miere de albine cristalizată, fagure de miere căpăcit sau Proposept (3 x 1 tablete pe zi).
* Susţinerea terenului imunologic cu Imunorezistan Forte sau Sirop Imunitate Fares (un extract din Echinacea purpurea).
* Tonsilotren (homeopat), 3 x 1 tabletă pe zi.
* Decasept (conţine ulei de eucalipt, cedru, cimbru şi mentă), 2 x 1 tabletă pe zi.
*Administrarea a 10-15 şedinţe de aerosoli salini în staţiunea Ocna Sibiului şi pulverizaţii/inhalaţii la domiciliu cu Ocnasept spray (aerosol salin natural cu extract din plante medicinale aromatice).
Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
