Neplăcerile ochilor

- Am auzit cu toţii vorbindu-se despre conjunctivită sau ulcior. În schimb, se ştie mult mai puţin despre salazion sau ectropion, fără să mai vorbim despre ptoza palpebrală. Toate aceste neplăceri care vizează conturul ochiului sunt extrem de supărătoare -

Ulciorul

Ce înseamnă?
Este vorba despre un furuncul mic, apărut lângă foliculul unei gene de pe pleoapă, cauzat, de cele mai multe ori, de stafilococul auriu.

Cum se tratează?
De cele mai multe ori, se vindecă singur. Ajută mult compresele cu apă caldă, aplicate timp de 10 minute, de 2-5 ori pe zi. Dacă buba se sparge, secre­ţiile trebuie curăţate cu un colir antiseptic. Dacă nu dis­pare timp de o săptă­mână, trebuie să consultaţi un oftalmolog. Acesta o să vă prescrie o pomadă anti­biotică, ce va fi aplicată timp de şapte zile. Dacă nu se vindecă, se va scoate geana cu foliculul infectat.

Eczema pleoapelor

Ce înseamnă?
De cele mai multe ori, este vorba despre o eczemă de contact, cauzată de un produs pus pe pleoape sau în ochi: machiaj (fard, rimel) sau colir (contra conjunctivitei). Pielea pleoa­pelor se irită tare şi se înroşeşte, se usucă, că­pătând uneori un aspect încreţit şi umflat. În plus, apar şi mâncărimi puternice.

Cum se tratează?
Suprimând cauza. Doamnele nu se vor mai machia şi, în cazul în care eczema începe să dea înapoi, se va opta pentru un machiaj hipo­aler­genic, de vânzare în farmacii. În prezent, îm­potriva conjunctivitei şi glaucomului există coliruri fără substanţe de conservare, limitând riscul reacţiei alergice. Pentru a linişti mân­cărimile, farmacistul poate să vă prescrie şi un antihistaminic sub formă de comprimate. Dacă edemul persistă mai mult de 24 de ore, cel mai bine este să mergeţi la un oftalmolog sau un dermatolog.

Canalul lacrimal înfundat

Ce înseamnă?
O blocare sau strangulare a pereţilor canalului lacrimal, după o conjunctivită vira­lă sau un trau­matism, de exemplu. Acest canal adună lacrimile de la colţurile ochilor şi le evacuează în nas. Dacă se înfundă, la­crimile nu mai curg, sacul la­crimal se umflă şi riscă să se infecteze. Drept ur­mare, ochiul lăcrimează în permanenţă şi doare.

Cum se tratează?
Când canalul nu este obstrucţionat în tota­litate, chirurgul va folosi o sondă pentru a-l lărgi, sub anestezie generală foarte scurtă (3 mi­nute). Când canalul este înfundat, chi­rurgul va face o scurtătură, perforând osul na­sului, pentru a crea o nouă comunicare. Această intervenţie are ne­voie de o anes­tezie generală mai lungă (30 de mi­nute), făcută de cele mai multe ori în colaborare cu un chirurg ORL-ist.

Ectropionul şi entropionul

Ce înseamnă?
Aceste anomalii destul de frecvente sunt de multe ori legate de vârstă. Tendonul care menţine pleoapa (cea inferioară în general) se destinde. În momentul acela, ea se în­toar­ce spre exterior (ec­tropion) sau spre interior (entropion).
Dacă este vorba despre un ectropion, mar­gi­nea roşie interioară a pleoapei este vizibilă, iar ochiul lăcrimează.
Dacă este un entropion, genele se frea­că de cornee şi este foarte neplăcut şi dure­ros. În timp, această iritaţie riscă să pro­voace o ulceraţie, une­ori chiar o per­forare a corneei.

Cum se tratează?
Printr-o mică intervenţie, mai mult sau mai puţin urgentă, în funcţie de jenă şi de riscul pen­tru ochi. Practicată de un chirurg oftal­molog, sub anestezie locală, ea durea­ză între 10 şi 15 minute şi constă în legarea tendonului de os. În perioada de după ope­raţie, este bine să vă protejaţi corneea cu coliruri antiseptice sau o pomadă cu vita­mina A.

Rozaceea palpebrală

Ce înseamnă?
O inflamaţie a marginii pleoapelor, destul de frec­ventă, al cărei mecanism nu este foarte bine cunoscut, şi care este cauzată de proasta funcţionare a glan­delor lui Meibo­mius. Sea­mănă cu o conjunctivită, pro­vocând arsuri, înţe­pă­turi şi depuneri gălbui la ni­velul genelor.

Cum se tratează?
Tratamentul medical constă în cure regu­late de antibio­tice, luate pe cale orală. Se utili­zează şi pomezi antibiotice locale, în caz de suprainfecţie. Dar acestea nu tratează cu ade­­vărat cauza. De asemenea, o igienă cotidiană o zonei respective este esenţială. Ea constă în în­muierea glan­delor, aplicând com­­prese cu apă caldă pe pleoape şi efec­tuând mici masaje în zona ge­nelor. Se cu­răţă şi mar­ginea pleoa­pelor cu lo­ţiu­ne o­cu­lară sau cu bit­ter sue­dez diluat.

Ptoza palpebrală

Ce înseamnă?
Este vorba despre căderea uneia sau ambelor pleoape superioare, care aco­peră ochiul şi jenează mai mult sau mai puţin vederea. Defecţiunea poate fi cauzată de o mică anomalie din naştere (pto­ză con­genitală), unei probleme neuro­logice, sau unei slă­biri a muşchiului. Dar de cele mai multe ori, de vină e vârsta: fibrele mus­­culare cedează, iar pleoapa co­boară.

Cum se tratează?
În cele mai multe dintre cazuri, prin chir­urgie. Fie se scurtează muş­chiul ridi­cător al pleoapei, fie se fixează pleoapa de muşchiul frontal. În caz de ptoză cauzată de vârstă, muş­­chiul este ancorat cu aju­torul unei benzi fibroase care asigură rigi­ditatea pleoapei. In­tervenţia, care du­rea­ză un sfert de oră, are loc sub anes­tezie lo­cală, trecând printr-un pliu al pleoapei, pentru a nu se vedea.

Salazionul

Ce înseamnă?
Este vorba despre o leziune frecventă, care provoacă o tumefiere a pleoapei. Una dintre glandele lui Meibomius (din apropierea gene­lor), producând sebumul lacrimilor, se înfundă şi formează un chist. În ca­zul în care se infectează, se umflă tare şi devine foarte du­reros.

Cum se tratează?
Se prescrie o pomadă care asociază un anti-in­flamator (corticoid) şi un antibiotic ce tre­buie apli­cată de 1-2 ori pe zi, timp de 2-3 săptămâni. Se re­comandă şi comprese cu apă căl­duţă, aplicate timp de 10 minute, de 2-3 ori pe zi. Dacă infecţia persistă, o mică incizie, sub formă de anestezie locală în inte­riorul pleoapei, permite evacuarea glandei.