Boala Behcet este o boala autoimună sistemică, adică afectează întregul organism. Mecanismul prin care apare această afectare este reprezentat de atacul sistemului imunitar dereglat asupra vaselor de sânge care se inflamează și apare vasculita. Sunt afectate mai ales mucoasele bucală și genitală, dar și mucoasa intestinală, unde apar afte sau ulcerații. Aceste afte apar periodic, durează chiar și câteva săptămâni și apar de obicei cu mult înaintea altor manifestări ale bolii. La nielul pielii pot apărea diferite tipuri de leziuni - foliculită, erupții eritematoase, urticarie, noduli dureroși (eritem nodos). Articulațiile sunt frecvent afectate în această boală. Cu toate că afectarea se manifestă prin artrită, aceasta nu duce la deformări articulare. În schimb sunt prezente durerile intense, tumefierea articulară și limitarea mișcărilor. Inflamația articulațiilor poate să însoțească episoadele cu afte sau poate evolua independent. De obicei sunt afectate articulațiile mari - genunchi, coate, glezne. La fel ca și în alte boli inflamatorii, la pacienții cu boala Behcet, este prezentă acea senzație de înțepeneală matinală. Bolnavii au nevoie de o perioadă de timp, dimineața, pentru a-și încălzi articulațiile și a se putea mișca relativ bine. O altă manifestare a bolii este la nivelul ochilor. Afectarea oculară apare la o perioadă de câțiva ani după debutul leziunilor mucoase și se manifestă prin inflamația structurilor din interioarul globului ocular, ceea ce duce la tulburări de vedere - vedere încețoșată, durere și înroșirea ochiului. În timp, prin episoade repetate, se poate ajunge la pierderea vederii. În boala Behcet, pot să fie afectate și alte organe, dar mai puțin frecvent. La nivelul sistemului nervos central, pot apărea manifestări de meningită sau encefalită. La nivelul tubului digestiv, prin apariția ulcerațiilor gastrointestinale, pot fi prezente manifestări de colită - dureri abdominale, scaune diareice cu sângerare. De asemenea, pot apărea tulburări în coagularea sângelui, cu formarea de cheaguri de sânge și afectarea venelor, în special la nivelul membrelor inferioare - tromboflebită care se manifestă prin durere, tumefiere și roșeață la nivelul respectiv, sau apariția unor dilatări (anevrisme) la nivelul arterelor.
În general, această boală este mult mai frecventă la nivelul populației asiatice și în bazinul mediteranean. Bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile, vârsta la care apare cel mai des este adultul tânăr, și mult mai rar, la copii. În această boală, ca de altfel în toate bolile autoimune, este implicat factorul genetic. Există anumite analize care arată predispoziția spre această boală. Pe acest fond genetic, în funcție de factorii favorizanți care țin de stilul de viață și muncă, boala se poate manifesta mai devreme sau mai târziu.
Diagnosticul în această afecțiune nu este ușor de pus. Nu există analize specifice care să stabilească diagnosticul. Testele de sânge arată doar prezența inflamației în organism. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară urmărirea atentă a pacientului în timp. Diagnosticul se pune, în principal, pe baza manifestărilor bolii, triada - afectarea mucoaselor, articulațiilor și a pielii - fiind semnificativă în acest sens. În boala Behcet există o reactivitate particulară a pielii. Acest aspect ajută diagnosticul. Se poate realiza așa-numitul test al patergiei - se înțeapă cu un ac steril pielea, în zona antebrațului, iar la 24-48 de ore apare în locul respectiv o umflătură roșie sau chiar cu puroi. Această manifestare este specifică bolii Behcet. Evoluția bolii este cronică, cu perioade de agravare și perioade de acalmie. Boala poate intra în remisie după o perioadă de mai mulți ani de evoluție. Trebuie știut că nu există un tratament medicamentos specific în boala Behcet. Tratamentul alopat urmărește supresia sistemului imunitar dereglat. Se face în principal cu corticosteroizi (derivați de cortizon) fie la nivel local - la nivelul leziunilor mucoaselor sau pielii - fie la nivelul întregului organism, prin administrare sistemică. De asemenea, se mai administrează și alte medicamente simptomatice - cel mai frecvent utilizat este colchicina, care are efecte bune atât asupra ulcerațiilor, cât și asupra leziunilor cutanate și articulare. Alte medicamente utilizate, în funcție de gravitate, sunt imunosupresoarele de tipul metotrexat, ciclofosfamida, azatioprina și chiar medicamente așa-numite biologice - anti TNF.
Tratamentul complementar are în vedere mecanismul autoimun al bolii. Trebuie identificate toate cauzele care pot duce la dezechilibrul sistemului imunitar și corectate. Acestea pot ține de alimentație - regimul bogat în grăsimi animale saturate, dulciuri rafinate, albuș de ou, gluten, consumul de alcool, fumatul - sunt factori care trebuie reduși sau chiar eliminați. Un aspect foarte important este legat de suprasolicitare, atât psihoemoțională, cât și fizică. Trebuie identificate și eliminate toate stările conflictuale sau de stres psihoemoțional, inclusiv prin intervenția specialistului psihoterapeut.
Pentru reechilibrarea sistemului imun se recomandă administrarea de imunomodulatoare naturale puternice: acizi grași esențiali: Omega 3 - 2 g/zi; oligoelemente - Seleniu, 100 micrograme/zi, Zinc - 20 mg/zi, vitamine - Vit. C - 1 g/zi, Vit. D - 2000 Ui/zi; antioxidanți enzimatici: Coenzima Q10 - 100 mg/zi, SOD - 2000U/zi.
Plante: Aloe vera - 100 ml gel/zi, Rhodiola - 800 mg/zi, Evening primerose - 1 g/zi, Rodie - 400 mg/zi; ciuperci: cordyceps, shiitake, maitake - 200 mg/zi.
Tratamentul presupune administrarea în cure de câte 3 luni, cu pauze de câte o lună, cu alternarea imunomodulatoarelor din aceeași categorie. Nu în ultimul rând, este indicat tratamentul homeopat. Fiind o afecțiune cronică în care este implicat terenul genetic, cea mai bună abordare din punct de vedere homeopatic este administrarea unui remediu constituțional, individualizat în funcție de fiecare caz în parte. Ca remedii frecvent utilizate pentru simptome, aș menționa: Rhus tox și Bryonia - în special pentru afectarea articulară, Arsenicum album și Hepar sulphur - în special pentru afectarea mucoaselor și pielii, Hamamelis și Arnica - în special pentru afectarea vaselor de sânge și tromboze.
Vă doresc sănătate.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72, e-mail: sanmedsb@gmail.com
"Nu reușesc să mă vindec de amigdalită"
(Răspuns pentru ANDREEA, F. AS nr. 1326)
Faringo-amigdalita este inflamația amigdalelor, a mucoasei faringiene și a întregului inel limfatic Waldayer (amigdale palatine, tubare, faringiană și linguale). Cauzele cele mai frecvente sunt: adenovirusurile, streptococii și Haemofilus influenzae, cu transmitere aerogenă. Rolul normal, fiziologic, al inelului Waldayer constă în dezvoltarea sistemului de apărare imunitară a copilului/adultului. Dacă este suspectată o infecție streptococică (febră, depozite alb-gălbui pe amigdale, noduli ganglionari sensibili la nivelul gâtului), medicul va confirma diagnosticul prin testul rapid (one step diagnostic), pentru Streptococul grup A beta-hemolitic și va iniția schema de moldaminizare.
O problemă importantă în diagnostic o reprezintă etichetarea amigdalelor bolnave drept focar de infecție (pe baza unor criterii clinice și paraclinice), responsabile de unele complicații la distanță: reumatism articular acut, glomerulonefrită, determinări cardiace etc. În acest caz, indicația chirurgicală ca mijloc de tratament în amigdalita cronică focar de infecție se va pune cu mult discernământ de medicul specialist ORL.
În cazul dumneavoastră, vă recomand corectarea limfantismului, a carențelor de vitamine și imunitare, după următoarea schemă de tratament:
* Dezobstrucție nazo-faringiană cu instilații nazale (rețetă magistrală proprie, individualizată) și ulei de cătină (3x2 picături pe zi, în nas).
* Hidratare corespunzătoare și gargară cu ceai călduț din: mușețel, salvie, gălbenele și tătăneasă.
* Badijonaj local cu glicerină boraxată, cu propolis sau glicerină iodurată (atenție la alergia la propolis sau iod!).
* Apiterapie (miere de albine cristalizată, fagure de miere căpăcit sau Proposept (3 x 1 tablete pe zi).
* Susținerea terenului imunologic cu Imunorezistan Forte sau Sirop Imunitate Fares (un extract din Echinacea purpurea).
* Tonsilotren (homeopat), 3 x 1 tabletă pe zi.
* Decasept (conține ulei de eucalipt, cedru, cimbru și mentă), 2 x 1 tabletă pe zi.
*Administrarea a 10-15 ședințe de aerosoli salini în stațiunea Ocna Sibiului și pulverizații/inhalații la domiciliu cu Ocnasept spray (aerosol salin natural cu extract din plante medicinale aromatice).
Multă sănătate!