O manifestaţie antiguvernamentală, anunţată de mai multă vreme, la care participau români din diaspora a fost zdrobită brutal de Jandarmerie. Agenţiile de presă locale şi străine, televiziunile şi internetul au prezentat imagini de groază, amintind, până la confuzie, de "filmul" mineriadei din 13-15 iunie 1990, care a distrus, pentru multă vreme, reputaţia României ca ţară europeană, şi a poporului român, ca un popor civilizat. Venind după douăzeci şi opt de ani de oarecare stabilitate şi deschidere democratică (România fiind admisă între timp în NATO şi UE), reprimarea violentă a unei manifestaţii care se dorea paşnică a provocat un şoc mediatic şi psihosocial ale cărui consecinţe abia urmează. Mitingul din 10 august trebuia să demonstreze că şi românii din străinătate (obligaţi de mizeria vieţii şi de lipsa de perspective să plece din ţară) susţin reacţia societăţii civile autohtone, faţă de încercările continue ale guvernării PSD de a modifica legile Justiţiei în favoarea unui grup de lideri politici condamnaţi ca infractori. Manifestaţia din 10 august a fost o continuare a şirului de proteste şi mitinguri prin care românii din ţară au militat contra subordonării politice a Justiţiei, principalul, dacă nu cumva, singurul scop al coaliţiei PSD-ALDE. Reacţiile spontane (cu mobilizare pe internet) ale societăţii civile, vreme de peste un an şi jumătate, nu au dus, totuşi, în ciuda faptului că ele au adunat sute de mii de români, la o represiune atât de sălbatică precum cea din 10 august. Rămâne, totuşi, o întrebare grea, la care nu s-a răspuns: ce s-a urmărit cu această acţiune nemotivată a autorităţii executive a Statului?
Răspunsul poate fi găsit de oricine priveşte atent şi nepărtinitor cele douăzeci de luni de guvernare PSD-ALDE. La nicio lună de la instalarea la palatul Victoria, guvernul coaliţiei la putere a încercat să strecoare "noaptea, ca hoţii" o ordonanţă (OUG 13) prin care liderii politici condamnaţi penal erau absolviţi de "dosare", putând astfel să ocupe orice funcţie în stat. Dragnea, şeful PSD-ului, era primul vizat, având deja o condamnare la activ, Popescu-Tăriceanu, liderul ALDE, fiind suspect şi el de "mărturie mincinoasă", într-un dosar instrumentat de DNA. O serie întreagă de "adjuncţi", promovaţi de cei doi în conducerea partidelor, dar suspectaţi sau condamnaţi şi ei pentru corupţie, ar fi beneficiat, împreună cu şefii, de efectele juridice ale acestei OUG. Revolta populară care a amendat această ticăloşie politică a stopat adoptarea ordonanţei şi, concomitent, a orientat atenţia "publicului civil" asupra actelor guvernamentale. Retragerea OUG 13 a dus, în esenţă, la prăbuşirea de către PSD-ALDE a propriului guvern, pe motivul (ascuns) că premierul Grindeanu nu a fost suficient de obedient ca să-şi asume un act ce batjocorea Justiţia şi consfinţea corupţia ca politică de stat, lăsând hoţii "albiţi" să preia direct "frâiele" ţării. Aceeaşi "mişcare" s-a repetat şi cu cel de-al doilea premier PSD-ALDE, M. Tudose, care a dat mai multă atenţie programului de guvernare decât interesului unic al şefului PSD. Stăpân absolut pe partid, în care au fost sistematic blocaţi politicienii cât de cât mai oneşti, capabili de gândire independentă, Dragnea l-a înlocuit pe Tudose cu un "golem", un robot incapabil să formuleze vreo judecată liberă, alta decât cea dictată de şef: Viorica Dăncilă. În acelaşi timp, conducerea PSD-ALDE a urmat şi "calea parlamentară", mai lentă, de mutilare a Justiţiei, formând "comisia Iordache" - cu rolul de a schimba codurile penale în favoarea infractorilor - şi impunând ca ministru de resort, în "cabinetul Teleorman", pe vicleanul Tudorel Toader, care avea rolul de a da acestei schimbări ale codurilor juridice o aparenţă europeană corectă. Toader şi-a pus în joc prestigiul profesional, executând ordinele abjecte ale stăpânului, cum s-a văzut prin stăruinţa cu care a urmărit demiterea şefei DNA, Laura Codruţa Kövesi, percepută de Dragnea drept principal duşman în calea albirii sale juridice. Toader a făcut "pactul cu diavolul", devenind o "unealtă vulnerabilă", ca toţi ceilalţi slujitori ai lui Dragnea. Ticăloşia lui nu mai are limită pentru că, de acum, nu mai are cale de întoarcere.
"Albirea" şefului suprem a mers, totuşi, prea lent. În toamnă, Dragnea ajunge la termen în alt dosar, în care a primit deja o condamnare. Modificarea codurilor nu va putea fi promulgată până atunci, în ciuda heirupismului parlamentar şi a zbaterilor lui Toader. Mitingul din 10 august a devenit, în acest context, un pretext pentru o adevărată lovitură de stat, prin care să fie ocupate ultimele instituţii independente (Preşedinţia, DNA, ICCJ, CSM şi altele) care i se opun. Mitingul trebuia interpretat drept o acţiune violent antiguvernamentală, pregătită din timp şi având victime dintre apărătorii executivului. Nu întâmplător, vuvuzelele mediatice ale puterii prezentau de câteva luni manifestaţia diasporei ca pe un eveniment dramatic, iar aşa-numiţii ei organizatori (dispăruţi între timp) chemau la "revoluţie". Manifestanţii nonviolenţi trebuiau implicaţi în agresiuni împotriva forţelor de ordine cu ajutorul unor echipe comandate discret de cei interesaţi, provocatori din diverse "galerii de fotbal", iar represiunea dură a Jandarmeriei trebuia justificată prin victimele din rândurile ei. În "scenariul Mortul", dezvăluit de presa aservită, jandarmii trebuiau să aibă cel puţin doi morţi, pentru a acţiona sălbatic împotriva manifestanţilor. Nu întâmplător, colonelul Paraschiv, conducătorul operativ al represiunii, urla în Piaţă: "Mi-aţi ucis doi oameni", fără să ştie că femeia-jandarm şi colegul ei, lăsaţi deliberat în mijlocul grupului de huligani plătiţi, fuseseră salvaţi de manifestanţii non-violenţi, gazaţi, împuşcaţi şi provocaţi continuu de oamenii lui. După represiune şi - eventual - după declararea urgenţei de către Dăncilă şi ministrul de interne Carmen Dan, din "cabinetul Teleorman", Dragnea ar fi convocat în sesiune extraordinară Parlamentul, l-ar fi suspendat pe Preşedinte şi ar fi decapitat instituţiile încă necapturate, după modelul turcesc al lui Erdogan. Albit astfel, ar fi făcut cadou, de Centenar, românilor, o dictatură coruptă şi arbitrară, de nuanţă iliberală. N-a fost să fie, dar cei care au distrus imaginea României ar trebui să răspundă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
