Rozmarinul este folosit încă din Antichitate ca plantă rituală, condimentară, medicinală şi conservantă. Simbol al dragostei la grecii antici şi la romani, era ars pe altarele zeilor, ca semn al fidelităţii şi al prieteniei. Studenţii din vechea Grecie purtau ghirlande din ramuri de rozmarin înainte de examene, cu credinţa că acestea le vor îmbunătăţi memoria. Chiar şi în zilele noastre, tinerii greci, participanţi la Jocurile Olimpice, ard câteva frunze de rozmarin înainte de marile întreceri sportive. Planta era cunoscută şi de daci, sub numele de drakontos, precum şi de egipteni, care o puneau în mormintele faraonilor, pentru vigorarea vieţii veşnice.
Prima utilizare în medicină datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei, "Oleum coctum", eficace împotriva tetanosului şi paraliziei.
În Evul Mediu a fost cultivat în grădinile mânăstirilor, călugării fiind cei care au dus rozmarinul la nord de munţii Alpi, pentru a-l aclimatiza pe terenurile însorite ale mânăstirilor, adăpostite, iarna, de ziduri. Miresele din acea perioadă îşi făceau cununi din rozmarin şi împărţeau la nuntaşi buchete, fiind convinse că rămurelele plantelor aveau darul de a aduce vraja dragostei. Mamele puneau în mâna nou-născuţilor câte o ramură de rozmarin, pentru a avea noroc toată viaţa. Multe secole a existat practica arderii crenguţelor de rozmarin, pentru purificarea aerului, în spitalele europene, cu deosebire în Franţa. Acest procedeu s-a păstrat până în secolul XX. A intrat în legendă cazul bătrânei regine a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie şi dureri acute de reumatism şi poliartroze. Într-o noapte, i-a apărut în vis un înger care i-a dăruit o crenguţă de rozmarin, cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool, împreună cu alte specii aromatice, regina a obţinut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase. Bătrâna regină s-a vindecat, şi-a recăpătat prospeţimea şi luminozitatea figurii, astfel că, în scurt timp, s-a căsătorit cu regele Poloniei, care i-a cerut mâna. Mult timp, "apa reginei Ungariei" a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.
În scopuri terapeutice şi condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură, prin tăiere la maxim 5 cm sub ultima ramificaţie.
Tratamente cu rozmarin
* Aparatul digestiv (gastrite şi infecţii gastro-intestinale, colite, indigestii provocate de stres). Favorizează secreţia bilei, accelerează atoniile gastrice, combate balonările, aerofagia, râgâielile, elimină gazele, stimulează apetitul).
* Afecţiuni cardiovasculare - stimulează activitatea inimii slăbite şi dureroase, tratează hipotensiunea arterială, reglează ritmul cardiac, elimină palpitaţiile şi extrasistolele provocate de stările nevrotice. Intervine benefic în cardiopatia ischemică dureroasă, în angina pectorală şi în prevenirea aterosclerozei coronariene, ca urmare a curăţirii vaselor sanguine şi a evitării rigidizării pereţilor vasculari. Intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi împiedică apariţia arteritelor, trombozele, scleroza cerebrală, edemele cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile calde.
* Infecţiile respiratorii. Rozmarinul este cunoscut ca un excelent remediu pentru gripe, tuse convulsivă, crize de astm, bronşite cronice, rinite şi sinuzite.
* Reglarea sistemului nervos. Rozmarinul este un neegalat tămăduitor, cu efecte benefice în insomnie, stări de nervozitate, angoase, vertij, migrene de origine nervoasă, dureri de cap, depresie psihică, anxietate. Intervine în instabilitate emoţională, oboseală prelungită, slăbirea treptată a memoriei, surmenajul fizic şi intelectual. La şcolari, studenţi şi adulţi cu muncă de birou, rozmarinul îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare. Recent, s-au obţinut rezultate bune în cazul unor afecţiuni mai grave ale sistemului nervos, cum ar fi epilepsia, paralizia facială, hemiplegia, paraplegia spastică şi tetrapareza, cu slăbirea funcţionalităţii membrelor.
* Bolile osoase, respectiv reumatismul cardioarticular şi degenerativ, poliartrozele, durerile articulare şi musculare găsesc alinare prin tratamente cu produse din rozmarin.
* Afecţiunile renale şi genitale. Rozmarinul are rol în atenuarea durerilor menstruale, reglarea menstrelor, combaterea pierderilor albe (leucoree). Datorită proprietăţilor diuretice, intervine favorabil în litiaza renală, colici nefritice, edeme renale, retenţie urinară. Prin stimularea secreţiei renale are rol de curăţire a organismului de toxine.
Bune rezultate sunt înregistrate în impotenţa sexuală la bărbaţi şi frigiditate la femei, intrând în grupa afrodisiacelor.
Formele de utilizare în fitoterapie
* Infuzie din amestec de rozmarin, ienupăr şi leuştean (1 linguriţă de amestec la 200 ml apă clocotită) din care se beau 1-2 căni pe zi pentru ascită, ciroză uscată şi ca diuretic în bolile de rinichi şi inimă.
* Infuzie concentrată din 50 g vârfuri înflorite de rozmarin la 1 litru apă clocotită; se infuzează 15 minute şi se utilizează extern în gargarisme, spălături, duşuri vaginale, frecţii la entorse şi băi în reumatisme, artroze, convalescenţă şi la copiii anemici şi nervoşi.
Pentru uz extern, tinctura se diluează de 3 ori, cu apă fiartă şi răcită, şi se foloseşte în comprese sau frecţii contra paraliziei faciale, în hemipareză, reumatism, contuzii, luxaţii (în amestec cu salvie), gargară pentru dureri de dinţi, antiseptic şi cicatrizant în tratarea plăgilor, degerăturilor, eczeme, acnee şi seboree.
* Apa reginei Ungariei se prepară din 100 g flori proaspete de rozmarin şi 20 g frunze proaspete de mentă, puse la macerat în 1 1/2 litri alcool de 96°, timp de 6 săptămâni, la soare sau în loc călduros, cu agitare zilnică. Se strecoară prin stoarcere. Se adaugă apă de trandafiri (în cantitate egală) şi 50 picături ulei de rozmarin. Are efecte antireumatismale, venotonice şi de împrospătare a tenurilor obosite şi cu pori dilataţi, ca urmare a stimulării circulaţiei sanguine. Se fac frecţii locale.
* Vinul de rozmarin se prepară din 50 g frunze proaspete la 1 litru vin roşu de calitate, se lasă timp de 5 zile, cu agitare repetată şi se consumă câte un păhărel la fiecare masă. Asociat cu frunze de salvie (câte 20 g din fiecare) şi o lingură de miere, are efecte ca tonic general şi în afecţiuni cardiace, colesterol ridicat
Prof. univ. dr. CONSTANTIN I. MILICĂ
P. S. Acesta este ultimul articol scris pentru "Formula AS" de marele savant ieşean. A murit pe neaşteptate, în plină vitalitate fizică şi intelectuală, la vârsta de 89 de ani. Dispare un om de o modestie exagerată, autor al unei opere de excepţie, dedicată cercetării puterii de vindecare a plantelor. Dumnezeu să-l primească şi să-l răsplătească pentru binele făcut oamenilor bolnavi.
Formula AS
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
