Reţete cu flori de vară - Salcâmul şi Socul

- Sărbătoarea florilor sălbatice a început. E timpul să culegeţi iarăşi plante medi­cinale. Alături de foarfeca de grădină, puneţi însă şi puţină iubire în sac. Plantele trebuie recoltate cu grijă, dacă vrem să ne bucurăm multă vreme de harul lor -

Florile de soc

Socul este una dintre cele mai puternice plante de­­purative cunoscute la noi. Aproape oricine ştie că floarea lui parfumată şi albă ajută la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi şi stimulează elimi­na­rea toxinelor. Aşa mărunţele şi delicate cum par, florile de soc spulberă infecţiile de tot felul (în spe­cial guturaiul şi gripele), domolesc nevralgiile (de trigemen, intercostale etc.), sunt un preţios ajutor în tratarea cistitelor şi a infecţiilor renale, a rinitelor cronice şi acute.
Recoltarea. Florile de soc se recoltează la în­ce­putul înfloririi (sfârşitul lui mai la câmpie şi în­ceputul-mijlocul lui iunie la munte ori în zonele nor­dice), pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Inflorescenţele se taie cu totul şi se transportă în saci de pânză sau de hârtie (nu de plastic!), cât mai repede, pentru a nu se încinge.
Prepararea. Florile proaspete se folosesc ime­diat după recoltare, la prepararea socatei sau a siro­pului de soc. Nu le lăsaţi să aştepte mai mult de 16-24 de ore în cameră, sau doar câteva ore afară, fiind­­că se încing şi mor.
Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor şi pen­tru cataplasme avem nevoie de flori uscate. Usca­rea se face la soare, într-un singur strat, cu florile orien­tate în sus. După uscare, ele trebuie să aibă o cu­loare alb-crem, fără pete închise. Dintr-un kilo­gram de plantă proaspăt culeasă rămân doar 150-200 de grame de plantă uscată.

Socata
Mod de preparare: Florile proaspete de la 6-12 inflorescenţe, separate de codiţe, se pun într-un borcan de sticlă. Se adaugă 4,5 litri de apă. Se pune o lămâie întreagă, cu coajă, tăiată în felii subţiri. Se adaugă 600-800 ml de miere de albine. Se lasă ames­tecul la macerat timp de două zile, apoi timp de încă două zile se amestecă de trei ori pe zi cu o lingură de lemn. După aceasta peri­oadă de patru zile, lichidul se filtrează şi se trage în sti­cle de un sfert sau de o ju­mătate de litru, închise la cu­loare. Sticlele cu socată vor fi bine înfundate şi se vor păstra la rece (la frigider sau în beci).
Mod de administrare: Se iau trei păhărele (30-75 ml) pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă.
Indicaţii terapeutice: Tratamentul cu soc este indicat în combaterea constipaţiei, a retenţiei de apă în ţesuturi, pentru persoanele care au frec­vent infecţii urinare sau renale. În cistită şi nefrită, acest preparat favorizează regenerarea ţesutului epitelial, reducând durerile şi usturimea. Socata este indicată în special adulţilor care au nevoie de o stimulare suplimentară a digestiei şi a proceselor de eliminare, precum şi de un tonic general.
Contraindicaţii: Deşi slab alcoolizată, socata le este contraindicată co­piilor. În cazul lor se va folosi siropul sau dul­ceaţa medicinală de soc, care au aceleaşi efecte.

Siropul şi dulceaţa medicinală din flori de soc
Mod de preparare: Se taie codiţele, apoi se dau florile proaspete de soc prin maşina de tocat. Se pune într-un borcan un strat de miere lichidă gros de un deget, apoi se adaugă un strat subţire de flori tocate, cu sucul nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate şi tot aşa, până la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de miere, ceva mai gros decât celelalte (2-3 degete). Se lasă amestecul la rece (în cămară sau la beci - în nisip) timp de minimum două luni, apoi mierea se filtrează prin tifon şi se obţine siro­pul sau se consumă amestecul nefiltrat, ca o dul­ceaţă medicinală din flori de soc. Atât siropul cât şi dulceaţa au - cu condiţia să fie preparate corect, un termen de garanţie de doi ani.
Mod de administrare: Siropul - se pun 1-2 linguriţe de sirop într-un pahar cu apă (200 ml), se adaugă eventual puţin suc de lămâie şi se amestecă foarte bine. Se beau 1-3 pahare de sirop pe zi, pe stomacul gol. Se fac cure de câte o săptămână. * Dul­ceaţa medicinală - se iau două linguriţe pe sto­macul gol, de trei ori pe zi, ţinându-se sub limbă preparatul până se dizolvă. După administrare se bea puţină apă, la ultima înghiţitură clătindu-se bine gura.
Indicatii terapeutice: Siropul şi dulceaţa din flori de soc sunt indicate ca adjuvant în tratamentul guturaiului, al gripei şi virozelor, în general. Se fac cure de două-trei săptămâni, pen­tru combaterea rinitei, a rinitei cronice, a infecţiilor urinare şi pen­tru calmare în infecţiile renale. Da­torită efectului laxativ şi a celui depurativ, sunt in­di­cate pentru tra­tamentul acneei şi al altor boli de piele.
Contraindicaţii: Diabet.

Infuzii cu flori de soc
Mod de preparare: Se pun 1-2 linguriţe de soc uscat la o cană (250 ml) de apă clocotită, se lasă la infuzat timp de un sfert de oră, se adaugă sau nu miere şi se consumă fierbinte. Pentru un gust mai bun şi un efect mai puternic, se adaugă o dată cu socul şi un vârf de linguriţă de măghiran.
Indicaţii terapeutice: În debutul stărilor gripale, în guturai, rinită în fază acută se bea câte o cană de ceai din oră în oră sau chiar din jumătate în jumătate de oră. Ceaiul se bea pe stomacul gol, îndulcit cu miere. Scopul este ca în permanenţă să fie menţinută căldura corpului şi să se producă o eliminare puternică a toxinelor prin transpiraţie. O zi în care bem asemenea ceaiuri, fără a mânca nimic, evitând să facem eforturi, să ieşim prin curent ori în frig, duce la o vindecare rapidă şi ne scu­teşte de neplăcerile gri­pei, ale guturaiului sau a complicaţiilor lor. Acelaşi tratament este valabil şi în bronşită, tuse, infecţii respiratorii în general.
Această infuzie este indicată pentru combaterea alergiei, a acneei şi a bolilor de piele, fiind un de­purativ puternic şi cu acţiune rapidă. În tratamentul obezităţii şi al celulitei, acest ceai este un ajutor pre­ţios, permiţându-ne să eliminăm mai rapid ţesu­tul adipos în exces.

Florile de salcâm

Cu mirosul lor dulce şi blând, florile de salcâm se reco­man­dă de la sine ca având acţiune tera­peu­tică. Ele au da­rul de a linişti, de a calma şi de a tonifia. Sunt utili­zate pentru combaterea stresului, a migrenelor pe fond de stres, a gastritei hiperacide şi a ulceru­lui, pentru calmarea tusei şi vindecarea unor boli res­piratorii cum ar fi bronşita, bronşita astma­ti­formă sau astmul.
Recoltare. Se recoltează mă­nun­chiurile de flori cu totul, manual, pe vreme us­cată, în pe­rioada de maximă dezvoltare, adică pe la sfârşi­tul lui mai şi începutul lui iunie. Florile se pot folosi în stare proaspătă (la siro­puri, dulceaţă, salate) sau uscate. Uscarea se face într-un singur strat, la soare sau în locuri bine aerisite şi ventilate. Dintr-un kilogram de flori proas­­păt culese rămân după uscare 125-150 de grame de plantă.

Salata de flori de salcâm
Mod de preparare: Se iau 10-12 mănun­chiuri de flori proaspete, se spală şi se pun într-un cas­tron. Se adaugă apă şi puţin suc de lă­mâie şi se lasă să se marineze timp de două ore (complet scufun­date în apă), după care se scot şi se scutură puţin. Se des­prind florile de pe tija verde şi se pun din nou în castron. Se adaugă 1-2 linguri de miere, un grep­fruit sau o portocală curăţată şi tă­iată bucăţele şi - eventual - fructe uscate (curma­le sau smo­chine tăiate foarte mărunt), pentru a-i da un plus de con­sistenţă. După ce se amestecă bine com­ponentele, se mai lasă să se îmbibe timp de 5-10 minute, după care se poate consuma.
Durata tratamentului: Această salată are efec­te terapeutice remarcabile, dacă este consu­mată cel puţin o dată pe zi, înainte de masa princi­pală, timp de o săptămână. Se mănâncă pe sto­ma­cul gol, mestecând lent şi cât mai bine, degustând atent aroma şi gustul subtil al florilor. Următoarele alimente se consumă doar după un sfert de oră de la terminarea salatei. În curele de slăbire, salata de flori de salcâm înlocuieşte masa de seară.
Indicaţii terapeutice: Această salată-medi­ca­ment este recomandată în primul rând persoa­nelor care vor să elimine efectele nocive ale stre­sului şi ale tensiunilor lăuntrice de tot felul. Este un remediu excelent într-o gamă foarte largă de afecţiuni produse sub acţiunea stresului: gastrita şi ar­surile la stomac, cefaleea, migrena, insomnia, bu­­li­mia, anorexia, tulburările de memorie, de văz şi de echilibru, constipaţia etc. Florile proaspete au o puternică acţiune de curăţire şi regenerare, mo­tive pentru care este indicată şi în curele de întine­rire, de dezintoxicare, precum şi în tratamentul unor afecţiuni cronice, cum ar fi: colita de pu­trefacţie, constipaţia cronică, astmul. Florile de salcâm au efecte fluidifiante ale secreţiilor bron­şice, expectorante şi calmante, fiind recomandate în tratamentul bronşitei cronice şi al tusei croni­cizate. Această salată are darul de a ac­ţiona în sens reglator asupra apetitului, fiind în plus şi extrem de uşoară, motive pentru care este recomandată ca "remediu magic" în curele de slăbire.
Contraindicaţii: Colita de fermentaţie, gastri­ta care provoacă intoleranţă la miere sau fructe.

Apa de flori de salcâm
Mod de preparare: O mână de flori uscate de salcâm se pun într-un vas, turnându-se deasupra un litru de apă curată de izvor sau de fântână. Se la­să să se macereze opt ore, de seara până dimi­nea­ţa, după care se filtrează şi se pune într-o sticlă.
Indicaţii terapeutice: Aceasta "apă" se con­sumă în locul apei potabile sau al sucurilor în tim­pul zilei, doza de un litru fiind minimul pentru o zi. Apa de flori de salcâm este un remediu subtil, dar şi efi­cient, pentru combaterea unor afecţiuni cum ar fi gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, consti­paţia (în forme uşoare), eczemele apărute pe fond nervos, dereglările de apetit etc. Acest li­chid uşor dulceag are calitatea de a ne calma şi de a ne lim­pezi stările emoţionale, liniştindu-ne ca prin far­mec atunci când îl savurăm. Pen­tru a ne convinge de efectele acestui remediu flo­ral, va trebui să-l administrăm vreme de măcar o lună.