Rozmarinul este folosit încă din Antichitate ca plantă rituală, condimentară, medicinală și conservantă. Simbol al dragostei la grecii antici și la romani, era ars pe altarele zeilor, ca semn al fidelității și al prieteniei. Studenții din vechea Grecie purtau ghirlande din ramuri de rozmarin înainte de examene, cu credința că acestea le vor îmbunătăți memoria. Chiar și în zilele noastre, tinerii greci, participanți la Jocurile Olimpice, ard câteva frunze de rozmarin înainte de marile întreceri sportive. Planta era cunoscută și de daci, sub numele de drakontos, precum și de egipteni, care o puneau în mormintele faraonilor, pentru vigorarea vieții veșnice.
Prima utilizare în medicină datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei, "Oleum coctum", eficace împotriva tetanosului și paraliziei.
În Evul Mediu a fost cultivat în grădinile mânăstirilor, călugării fiind cei care au dus rozmarinul la nord de munții Alpi, pentru a-l aclimatiza pe terenurile însorite ale mânăstirilor, adăpostite, iarna, de ziduri. Miresele din acea perioadă își făceau cununi din rozmarin și împărțeau la nuntași buchete, fiind convinse că rămurelele plantelor aveau darul de a aduce vraja dragostei. Mamele puneau în mâna nou-născuților câte o ramură de rozmarin, pentru a avea noroc toată viața. Multe secole a existat practica arderii crenguțelor de rozmarin, pentru purificarea aerului, în spitalele europene, cu deosebire în Franța. Acest procedeu s-a păstrat până în secolul XX. A intrat în legendă cazul bătrânei regine a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie și dureri acute de reumatism și poliartroze. Într-o noapte, i-a apărut în vis un înger care i-a dăruit o crenguță de rozmarin, cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool, împreună cu alte specii aromatice, regina a obținut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase. Bătrâna regină s-a vindecat, și-a recăpătat prospețimea și luminozitatea figurii, astfel că, în scurt timp, s-a căsătorit cu regele Poloniei, care i-a cerut mâna. Mult timp, "apa reginei Ungariei" a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.
În scopuri terapeutice și condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură, prin tăiere la maxim 5 cm sub ultima ramificație.
Tratamente cu rozmarin
Tratamentele fitoterapeutice cu rozmarin au fost aplicate încă din Antichitate, în vindecarea a numeroase afecțiuni:
* Aparatul digestiv (gastrite și infecții gastro-intestinale, colite, indigestii provocate de stres). Favorizează secreția bilei, accelerează atoniile gastrice, combate balonările, aerofagia, râgâielile, elimină gazele, stimulează apetitul).
* Afecțiuni cardiovasculare - stimulează activitatea inimii slăbite și dureroase, tratează hipotensiunea arterială, reglează ritmul cardiac, elimină palpitațiile și extrasistolele provocate de stările nevrotice. Intervine benefic în cardiopatia ischemică dureroasă, în angina pectorală și în prevenirea aterosclerozei coronariene, ca urmare a curățirii vaselor sanguine și a evitării rigidizării pereților vasculari. Intensifică circulația sângelui la nivel periferic și la creier și împiedică apariția arteritelor, trombozele, scleroza cerebrală, edemele cardiace cu umflarea gleznelor, precum și senzația de sufocare sau cea de răcire a mâinilor și picioarelor, chiar în anotimpurile calde.
* Infecțiile respiratorii. Rozmarinul este cunoscut ca un excelent remediu pentru gripe, tuse convulsivă, crize de astm, bronșite cronice, rinite și sinuzite.
* Reglarea sistemului nervos. Rozmarinul este un neegalat tămăduitor, cu efecte benefice în insomnie, stări de nervozitate, angoase, vertij, migrene de origine nervoasă, dureri de cap, depresie psihică, anxietate. Intervine în instabilitate emoțională, oboseală prelungită, slăbirea treptată a memoriei, surmenajul fizic și intelectual. La școlari, studenți și adulți cu muncă de birou, rozmarinul îmbunătățește memoria și capacitatea de concentrare. Recent, s-au obținut rezultate bune în cazul unor afecțiuni mai grave ale sistemului nervos, cum ar fi epilepsia, paralizia facială, hemiplegia, paraplegia spastică și tetrapareza, cu slăbirea funcționalității membrelor.
* Bolile osoase, respectiv reumatismul cardioarticular și degenerativ, poliartrozele, durerile articulare și musculare găsesc alinare prin tratamente cu produse din rozmarin.
* Afecțiunile renale și genitale. Rozmarinul are rol în atenuarea durerilor menstruale, reglarea menstrelor, combaterea pierderilor albe (leucoree). Datorită proprietăților diuretice, intervine favorabil în litiaza renală, colici nefritice, edeme renale, retenție urinară. Prin stimularea secreției renale are rol de curățire a organismului de toxine.
Bune rezultate sunt înregistrate în impotența sexuală la bărbați și frigiditate la femei, intrând în grupa afrodisiacelor.
În tratamentele externe, rozmarinul și-a dovedit eficacitatea în întărirea și regenerarea firului de păr și în activarea microcirculației sanguine la nivelul pielii capului. Combate alopecia, seboreea, iar prin proprietățile cicatrizante, antiseptice și antimicrobiene, intervine în vindecarea unor dermatoze, plăgi deschise, răni purulente, râie și înțepături de insecte.
Formele de utilizare în fitoterapie
* Decoct din 50 g vârfuri înflorite de rozmarin: se fierb 5 minute într-un litru de apă; se lasă acoperit 15-20 minute, se strecoară și se folosește sub formă de comprese contra reumatismului sau se toarnă în cada de baie, adăugând 20 g sare amară, pentru tratamente în dureri musculare, reumatism, edeme ale gambelor (picioare umflate) și la spălarea capului contra mătreții.
* Infuzie din amestec de rozmarin, ienupăr și leuștean (1 linguriță de amestec la 200 ml apă clocotită) din care se beau 1-2 căni pe zi pentru ascită, ciroză uscată și ca diuretic în bolile de rinichi și inimă.
* Infuzie concentrată din 50 g vârfuri înflorite de rozmarin la 1 litru apă clocotită; se infuzează 15 minute și se utilizează extern în gargarisme, spălături, dușuri vaginale, frecții la entorse și băi în reumatisme, artroze, convalescență și la copiii anemici și nervoși.
* Tinctură din 10-15 g de frunze uscate la un pahar alcool de 70° și un pahar de apă; se lasă la macerat 10-14 zile, apoi se strecoară. Se consumă intern câte o linguriță, de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, având efecte contra colicilor abdominale, ateroscleroză coronariană, scleroză cerebrală, astenie, oboseală, stări de slăbiciune, întărirea memoriei, debilitate fizică la copii și tineri, pneumonie, hipotensiune, leșin (într-o cură de 3-4 luni).
Pentru uz extern, tinctura se diluează de 3 ori, cu apă fiartă și răcită, și se folosește în comprese sau frecții contra paraliziei faciale, în hemipareză, reumatism, contuzii, luxații (în amestec cu salvie), gargară pentru dureri de dinți, antiseptic și cicatrizant în tratarea plăgilor, degerăturilor, eczeme, acnee și seboree.
* Apa reginei Ungariei se prepară din 100 g flori proaspete de rozmarin și 20 g frunze proaspete de mentă, puse la macerat în 1 1/2 litri alcool de 96°, timp de 6 săptămâni, la soare sau în loc călduros, cu agitare zilnică. Se strecoară prin stoarcere. Se adaugă apă de trandafiri (în cantitate egală) și 50 picături ulei de rozmarin. Are efecte antireumatismale, venotonice și de împrospătare a tenurilor obosite și cu pori dilatați, ca urmare a stimulării circulației sanguine. Se fac frecții locale.
* Vinul de rozmarin se prepară din 50 g frunze proaspete la 1 litru vin roșu de calitate, se lasă timp de 5 zile, cu agitare repetată și se consumă câte un păhărel la fiecare masă. Asociat cu frunze de salvie (câte 20 g din fiecare) și o lingură de miere, are efecte ca tonic general și în afecțiuni cardiace, colesterol ridicat precum și contra asteniei, oboselii și a stresului.
Prof. univ. dr. CONSTANTIN I. MILICĂ
P. S. Acesta este ultimul articol scris pentru "Formula AS" de marele savant ieșean. A murit pe neașteptate, în plină vitalitate fizică și intelectuală, la vârsta de 89 de ani. Dispare un om de o modestie exagerată, autor al unei opere de excepție, dedicată cercetării puterii de vindecare a plantelor. Dumnezeu să-l primească și să-l răsplătească pentru binele făcut oamenilor bolnavi.
Formula AS