Unii spun că bărbaţii vin de pe Marte şi femeile de pe Venus. Că ei nu ascultă niciodată ce li se spune şi că ele nu ştiu să descifreze o hartă. Să fie, oare, creierele noastre atât de diferite? Oamenii de ştiinţă nu contenesc să dezbată acest subiect. Cert este că, într-un cuplu, faptul că sunt recepţionate toate mesajele nu spune nimic. Degeaba le auzi dacă nu le dai nici o atenţie sau, pur şi simplu, le muţi pe linie moartă. Majoritatea certurilor pleacă de aici, de la lucrurile simple şi neînsemnate, dar care dovedesc o mare lipsă de înţelegere.
Ne agasăm îngrozitor, deşi ne iubim şi vrem să fim împreună. Pentru a evita un deznodământ nedorit, viaţa în doi trebuie decodată.
Când o face pe surdul
* Scenariu. "Iubitule, eu spăl vasele, poţi să duci tu gunoiul?" Nici un răspuns sau, în cel mai bun caz, un "da, da" foarte vag. Peste două ceasuri, gunoiul e tot acolo. Rezultatul: ton ridicat şi uşi trântite.
* Cauza. Deşi îşi asumă treburile gospodăriei, declarând că li se pare firesc să cadă în seama lor, pe parcurs, femeile trăiesc sentimente contradictorii, li se pare nedrept ca ele să "tragă", în vreme ce soţii lor stau la televizor. Şi încep să dea comenzi, uitând că iniţial şi-au asumat singure sarcinile. Într-un răstimp foarte scurt, bunăvoinţa se duce, se simt "hărţuite" şi agasate de bărbaţii care nu reacţionează imediat. De cealaltă parte, rezistenţa masculină se organizează în tăcere, iar domnii respectivi se fac că nu aud nimic. Deşi extrem de enervante, toate aceste dispute cotidiene par a fi, de fapt, un rău necesar, spun psihologii, adică un mod de ajustare, care să permită cuplului să construiască o cultură conjugală proprie. De acord, dar de aici şi până la a se certa seară de seară, vreme de 20 de ani, e cam mult, şi dragostea se cam duce.
* Ce e de făcut? În primul rând, femeile să fie oneste şi să renunţe la teatru, când îşi asumă sarcinile gospodăreşti. Dacă se oferă să spele vasele să le spele, fără să facă din asta o tragedie. Dacă nu, să negocieze de la început cu bărbaţii şi să-şi împartă obligaţiile pe din două cu ei. Nimeni nu este obligat să răspundă cu "drepţi" la un ordin. Mândria masculină are un cuvânt de spus. Abia când apare un refuz, avem dreptul să protestăm, ridicând tonul, dacă bărbaţii se sustrag prea des obligaţiilor casnice ce le revin şi lor. Pentru a ţine în echilibru situaţia, fără război, cel mai bine este să stabilim de la bun început un "tratat" care să definească cu precizie obligaţiile ce-i revin fiecăruia.
Când nu înţelege ce-i spui
* Cauza. Bărbaţii decretează din capul locului că sunt inapţi în anumite domenii casnice, cum ar fi, de pildă, îmbrăcatul şi dezbrăcatul copiilor. Să fie, oare, un semn de rea voinţă? Specialiştii ne asigură că nu. Creierul bărbaţilor s-a dezvoltat altfel decât al femeilor pare-se. Totul a început în preistorie, epoca în care bărbaţii au trebuit să dezvolte o percepţie globală asupra clanului, pentru a-l putea proteja mai bine de pericolele exterioare. În timp ce femeile au preferat din cele mai vechi timpuri o viziune mai detaliată asupra familiei. Rezultatul: bărbatul zilelor noastre nu stăpâneşte încă subtilităţile domestice. Dar femeia epocii de piatră refuză să admită acest adevăr.
* Ce e de făcut? În primul rând, doamnele să înveţe să nu se enerveze. Faptul că există o explicaţie acceptabilă, că istoria sau natura l-au făcut pe bărbat puţin altfel le ajută. Mai ales dacă urmaşele Evei acceptă că şi ele au o grămadă de lipsuri, când este vorba de înlocuirea unui cauciuc la maşină, de descifrarea unei hărţi rutiere sau de montarea unei jucării. Aşa că suspine de genul: "Săracul de tine, eşti cu mintea în nori" ar însemna să-l considerăm un idiot. Sunt de preferat încurajările.
Când e rece ca gheaţa
* Cauza. Cărei femei nu i-ar plăcea să i se ghicească dorinţele secrete, să fie scutită, măcar uneori, de povara vieţii cotidiene, să existe şi în viaţa ei un prinţ care să o ducă în pădure pe un cal alb? În principiu, cel care ar trebui să aibă iniţiativele este prinţul şarmant, bărbatul adică, în timp ce Frumoasa aşteaptă ca visul să devină realitate.
Dar în viaţa adevărată este altfel. Îl zgâlţâim pe viteazul nostru cavaler pentru a-l face să înţeleagă că adevărata cauză a proastei noastre dispoziţii nu e truda casnică, ci lipsa afecţiunii, dar degeaba: el nu reacţionează. Aşa se face că femeile se "acresc" aşteptând, în vreme ce bărbaţii refuză să înţeleagă adevărul. În cuplurile unde afecţiunea este prezentă, femeile nu se plâng de spălatul vaselor.
* Ce e de făcut? În primul rând, femeile trebuie să înţeleagă care este motivul veşnicelor iritări şi să pună lucrurile la punct, spunând deschis şi pe faţă ce simt.
Mut ca pământul
* Scenariu. Cel mai cumplit afront care-i poate fi adus unei femei este ca atunci când îi face reproşuri bărbatului, el să tacă. Când tace, se dezlănţuie iadul. Ce simte, la ce se gândeşte, cât de puternice îi sunt sentimentele, tăcerea lui exprimă cumva dispreţ? Femeile au tot dreptul să ştie, pentru că îşi iubesc jumătăţile.
* Cauza. Bărbaţii nu sunt capabili să-şi exprime sentimentele, se spune. Mai ales că majoritatea lor sunt crescuţi sever, împiedicaţi să-şi descarce sufletul în faţa părinţilor. Psihologii sunt de altă părere. În cabinetele lor primesc multe plângeri din partea unor bărbaţi sensibili, decepţionaţi că partenera lor nu se deschide pe cât ar dori ei. Femeile, de pildă, comunică mai greu când este vorba de dorinţele lor, de sex, în general... ceea ce nu simplifică apropierea în momentele de intimitate.
* Ce e de făcut? Bărbaţii trebuie "decodaţi". Seara, când mormăie că sunt frânţi de oboseală şi n-au chef de vorbit - să credem că nu e o simplă eschivă, ci au avut, cu adevărat, o problemă. În loc să fie certaţi, ei trebuie consolaţi, înţeleşi. Dacă se prefac, vor rupe singuri tăcerea, stingheriţi că minciuna le-a fost crezută, dacă nu se prefac, vor fi fericiţi că sunt înţeleşi. Mai devreme sau mai târziu îşi vor deschide inima. Şi le va păsa de inima partenerelor, atât de înţelegătoare şi înţelepte.
O dă în bară cu vorbele
* Cauza. Nu toţi bărbaţii pot face complimente cu uşurinţă. Dar oare chiar tot ce spun ei sună fals? Din păcate, cam aşa lasă femeile să se înţeleagă, în majoritatea cazurilor. Când nu-l cunosc prea bine pe cel care le flatează, li se pare că merge prea departe, pentru că se tem de dorinţa pe care remarca lui ar putea-o trăda. În schimb, când îl cunosc de ani de zile, au impresia ori că bărbatul nu le face destule complimente, ori că şarjează, spunând ceva în care nu crede. Greu pentru el s-o nimerească la fix.
* Ce e de făcut? Întrucât bărbaţii care fac complimente pot fi număraţi pe degete, e cazul ca femeile să le mulţumească pentru fiecare cuvânt drăguţ. Iar dacă nu sunt satisfăcute de răspunsul primit, să insiste: "Ce preferi la rochia asta, culoarea?". Dacă el mormăie ceva de genul: "Păi...", să-şi spună că a făcut, deja, un mare efort.
DINA BRAN
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
