De parcă s-ar înfige adânc în vase sute de cioburi minuscule de sticlă - aşa descriu persoanele afectate durerile provocate de o criză acută de gută. În cazul acestei afecţiuni, problema o reprezintă cantitatea prea mare de acid uric existentă în sânge, rezultat al excesului de albumine, pe care le asimilăm prin hrană. În mod normal, cantitatea suplimentară de acid uric se evacuează prin rinichi. Dar când acest lucru nu se întâmplă, se formează nişte cristale mici, care se acumulează, de pildă, în articulaţii, unde pot provoca inflamaţii dureroase. Încheieturile se umflă, iar în stadiu avansat se pot chiar osifica, devenind noduroase şi rigide. "Criza clasică de gută durează între cinci şi nouă zile. La început este afectat, mai mereu, degetul mare de la picior. Simptomul tipic: pacienţii se trezesc în toiul nopţii cu o inflamaţie masivă a articulaţiei şi cu dureri puternice", precizează reumatologii.
Boala afectează mai ales bărbaţii între 35 şi 40 de ani. Datorită estrogenului, femeile se bucură de o situaţie oarecum privilegiată. Hormonii sexuali feminini stimulează evacuarea acidului uric. După menopauză, însă, acest avantaj dispare, din păcate, şi riscul de gută sporeşte. Atunci poate fi afectată articulaţia principală a degetului mare de la picior dar, mult mai frecvent, femeile au probleme la degetele şi încheieturile mâinilor. De aceea, guta nu poate fi descoperită întotdeauna din timp. Sau poate fi confundată cu reumatismul. Deşi cele două afecţiuni sunt complet diferite.
Multe dintre persoanele afectate de gută evită să meargă la medic, parţial din jenă, pentru că prejudecata că bolnavii înşişi ar fi responsabili de îmbolnăvire din cauza stilului de viaţă neadecvat încă mai persistă. Ceea ce nu e adevărat. O asemenea afirmaţie este total nedreaptă. Predispoziţia unei persoane la gută ţine de gene, explică specialiştii. Drept este, însă, că pentru a limita cât mai mult posibil riscul, alimentaţia corespunzătoare poate fi de mare ajutor.
Numeroşi medici se concentrează doar asupra tratării simptomelor crizei de gută, pentru care, de regulă, recomandă calmante antiinflamatoare, aşa-numitele antireumatice nesteroidiene (NSAR). Ceea ce rezolvă, însă, doar jumătate din problemă, pentru că trebuie reduse şi valorile mari ale acidului uric. Iar aici, intră în joc, din nou, albuminele (purine) amintite mai sus. Cei afectaţi trebuie să fie atenţi la programul lor alimentar şi să nu consume alimente cu conţinut ridicat de albumine.
Şi cantitatea insuficientă de lichide se numără printre puţinii factori de risc cunoscuţi. Trebuie evitată deshidratarea, deci, trebuie băute lichide suficiente, adică 1,5-2 litri de apă sau de ceai pe zi. Apropo de băuturi: mulţi producători îndulcesc sucurile cu fructoză sau cu sirop de porumb îmbogăţit cu fructoză. Dar prea multă fructoză nu numai că îngraşă (supragreutatea stimulează guta), dar produce şi creşterea concentraţiei de acid uric. De aceea, aceste produse trebuie consumate doar sporadic. Acelaşi lucru este valabil şi în ce priveşte alcoolul, un alt "provocator" de gută. Ţinând seama de aceste avertismente, nu va mai trebui (probabil) să faceţi niciodată cunoştinţă cu senzaţia de cioburi înfipte în os.
Ajutoare naturale pentru tratarea gutei
În cazul unei crize, următoarele metode calmează problemele.
Comprese cu brustur
Substanţele componente ale plantei au un puternic efect antiinflamator. Amestecaţi 5 linguri de rădăcină de brustur (sub formă de pulbere), cu aceeaşi cantitate de apă caldă, până ce obţineţi un terci. Întindeţi terciul pe un prosop, aplicaţi-l pe zona dureroasă şi lăsaţi să acţioneze peste noapte (fixat cu un bandaj).
Şosete cu sare
Este un tratament "de casă", care vindecă sigur problemele inflamatorii acute. Puneţi 30 g sare de bucătărie într-un litru de apă caldă şi amestecaţi până ce se dizolvă toate cristalele. Înmuiaţi o şosetă cu soluţia astfel preparată, stoarceţi-o bine, trageţi-o pe piciorul afectat şi puneţi deasupra o şosetă de lână. Durata procedurii: circa o oră.
Ceai de urzică
"Defăimată" ca fiind o simplă "buruiană", urzica este deosebit de eficientă în cazul îmbolnăvirii articulaţiilor, deoarece componentele ei stopează substanţele inflamatoare. Opăriţi două linguri cu frunze de urzică, cu 150 ml apă clocotită şi lăsaţi să se infuzeze 10 minute. Înmuiaţi un prosop în ceai, stoarceţi-l şi înfăşuraţi cu el încheietura afectată. Durata aplicaţiei: o oră. Ar trebui să beţi şi ceai de urzică (până la 4 ceşti pe zi). Stimulează eliminarea acidului uric.
Cataplasme cu brânză de vaci
Proprietăţile răcoritoare, dar şi antiinflamatoare ale brânzei de vaci nu trebuie neglijate. Ţinută la frigider, se întinde într-un strat de 1 cm pe un prosop de bumbac. Se aplică pe articulaţie şi se înveleşte cu un alt prosop. Se lasă să acţioneze circa 60-90 de minute.
Atenţie la ce mâncaţi!
Nu scăpaţi din ochi albuminele! Iată un grafic ce vă poate fi de ajutor. (Cifrele reprezintă conţinutul de purine în mg/100 g.)
Alimente sărace în purine
Cafea - 0
Ceai - 0
Iaurt - 0
Lapte - 0
Brânză de vaci - 0
Ouă - 5
Roşii - 10
Mere - 15
Cartofi - 15
Ardei graşi - 15
Brânzeturi moi - 15
Caşcaval - 15
Făină de grâu - 38
Alimente cu puţine purine
Pulpe de pui - 108
Batog - 108
Calcan - 96
Broccoli - 80
Crenvurşti - 80
Alimente bogate în purine
Şproturi - 802
Ficat de viţel - 460
Heringi - 210
Pate de ficat - 150
Mazăre - 180
Soia (boabe uscate) - 190
Şniţel de porc - 160
Varză de Bruxelles - 170