O stradă cu renume
O plimbare de la un capăt la altul al străzii Dionisie Lupu, pornind din Piaţa Lahovari, până în strada Maria Rosetti, e un adevărat tur prin istoria arhitecturii bucureştene: case construite înainte de 1900, blocuri ridicate în stil Art Deco, în perioada interbelică, imobile în stil neoromânesc, blocuri de birouri de dată recentă. Clădirile vechi par că stau de vorbă şi-şi povestesc una alteia despre cutremure şi războaie, despre viaţa celor care au locuit sub acoperişul lor sau despre vremurile când nu existau maşini, ci numai trăsuri şi şarete, iar pe lângă ziduri treceau, strigând în gura mare, zarzavagii olteni. Odinioară, strada era umbrită de arbori viguroşi, al căror frunziş atenua vipia zilelor de vară, iar în spatele caselor se întindeau grădini cu pomi şi flori, care parfumau văzduhul până toamna, târziu. Casa de la nr. 80 ( odinioară era nr. 82 ) a fost, cu siguranţă, construită înainte de anul 1911, fiindcă o regăsim deja pe planul cadastral din acel an. Imobilul nu a fost ridicat de Gheorghe Ţiţeica, fiindcă pe plan apare numele unui alt proprietar. Pe la începutul secolului, matematicianul a locuit la diverse adrese. În 1904, de pildă, a locuit pe strada Isvor, nr. 43, şi era deja profesor la Facultatea de Ştiinţe. Doi ani mai târziu, a locuit pe str. Scaune, nr. 33, şi activa ca membru în Consiliul permanent al Instrucţiunii Publice, fiind coleg, printre alţii, cu Sabba Ştefănescu, despre a cărui casă, situată în Piaţa Romană, am scris în numărul 1273 al revistei "Formula AS".
Copilul Dunării
Matematicianul s-a născut în 4 octombrie 1873, la Drobeta Tr. Severin, unde abia se aşezaseră părinţii săi, sosiţi de prin părţile Buzăului, mai exact din satul Cilibia, situat în marginea Bărăganului. Tatăl, Radu Ţiţei, lucra ca mecanic pe vapoare fluviale, meserie pe care o învăţase de pe la 15 ani, în porturile Brăila şi Galaţi. Satul Cilibia şi alte sate din împrejurimi au fost întemeiate în jurul anului 1800, de oieri veniţi de peste munte, din Ardeal, din satul Voievodeni, de lângă Făgăraş, şi din Daneş, de lângă Sighişoara, după cum relevă profesorul Marian Rizea, în revista "Art-Emis". Atraşi de avântul economic cunoscut de România după unirea din 1859, tinerii ciobani au aruncat cojoacele şi bâtele şi s-au dus în porturi, să înveţe meserii noi. Radu Ţiţei a ajuns mecanic pe vapoare. Într-o seară, stând la umbra unui salcâm, împreună cu soţia lui, Stanca, au decis să se stabilească la Drobeta Tr. Severin, un port înfloritor în acea vreme şi situat la intersecţia mai multor lumi: balcanică, românească şi austro-ungară. Gheorghe a fost primul lor copil. I-au mai urmat trei fiice. Micuţul i-a uimit pe toţi, cu inteligenţa lui precoce. A primit în fiecare an premiul I. Ca să-i dea aripi, părinţii l-au înscris la cel mai bun liceu din Craiova, "Carol I", unde învăţau copiii oltenilor avuţi. Rezultatele strălucite la învăţătură i-au asigurat băiatului şi o bursă şi cazare gratuită la internat. Din nefericire, tatăl său a trecut chiar atunci la cele veşnice. Gheorghe şi-a întreţinut mama şi surorile din banii câştigaţi din meditaţii la matematică. Din Craiova, tânărul Ţiţeica a luat drumul Bucureştiului. S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe, secţia de Matematică, a Universităţii, unde l-a avut profesor, printre alţii, pe Spiru Haret. După absolvire, le-a predat matematica, timp de doi ani, elevilor de la seminarul teologic "Nifon". Într-o zi de toamnă a anului 1895, mergând pe o stradă din centrul vechi, a văzut într-o vitrină revista "Gazeta de matematică". A cumpărat-o, le-a scris redactorilor, i-a convins de geniul lui matematic şi, în scurt timp, a ajuns membru al redacţiei, pe care nu a părăsit-o cât a trăit. Revista fusese înfiinţată în 15 septembrie 1895, la numai o zi după inaugurarea podului de la Cernavodă, inginerii care au fondat publicaţia fiind chiar subordonaţi ai lui Anghel Saligny. De la Bucureşti, Ţiţeica s-a dus la Paris, unde s-a înscris la Şcoala Normală Superioară şi unde a devenit al cincilea român doctor în matematici al universităţii pariziene. Întors în patrie, a fost numit profesor la universitate, ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice, membru titular al Academiei Române, vicepreşedinte şi secretar general, timp de zece ani, al aceleiaşi instituţii. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din ţări europene şi a condus secţiunea de geometrie a mai multor congrese internaţionale (Canada, Elveţia, Norvegia). Un veritabil savant de anvergură internaţională!
Ecuaţii şi partituri
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
