Poftiţi la volei, doamnelor!

Lecţia de fericire

"Unii ne-ar crede ramolite
(îmbătrânite, obosite, învechite)/
Dar noi suntem de sport călite (...)/
Cu sprinteneală, cu elan şi cu ştiinţă,/
Cu dragoste de joc şi cu voinţă,/
În fiecare miercuri ne-ntâlnim/
Ca să jucăm şi împreună iar să fim"

(Imnul voleibalistelor - Nina Albu)

Răbojul bucuriei

Un grup de 15 doamne în toamna vieţii sărbă­toresc în aceste zile 50 de ani de la crearea echipei lor de volei, în jurul căreia au legat şi dezvoltat o foarte strânsă şi frumoasă prietenie, reuşind, prin dorinţa de a-şi menţine în formă şi trupul, dar şi spiritul, să-şi transforme echipa în­tr-un veritabil club sportiv şi cultural.
Oraşul nostru, Târgu Mureş, este, cred, sin­gu­rul din ţară care se poate mândri cu o echipă atât de ine­dită, cu jucătoare având vârste între 50 şi 81 de ani. Creată în anul 1967, echi­pa le-a avut drept membre fon­da­toare pe doam­nele Gabi Paşcanu, An­gela Ne­meth, Eva Mârze, Sofi Mo­­rariu, Rodica Mârze, Li­via Isailă, Co­ca Ţintaru, Luci Hudea, Roze Făgă­raş, Eleonora Mihai, Ilu Nemeth, Victoriţa Băilă, Valeria Ţîru, Nana Pantea, Maria Sân­geor­zan. După 7-8 ani, li s-au ală­turat: Sanda Ilieş, An­gela Bă­ţagă, Marcela Ilieş, Erzsike Csergo, care s-au retras după scurt timp, Delia Bândea şi Doina Conţ.
La început, echipa era mixtă: doam­nele enumerate mai sus şi soţii unora dintre ele, toţi lucrând la Com­binatul "Azomu­reş". Apoi, bărbaţii au renunţat la acest sport şi echipa de volei a devenit exclusiv feminină, iar unele dintre fondatoare joacă şi astăzi: Eva, Sofi, Livia. Câteva nu mai pot juca, din mo­tive de să­nătate, dar continuă să vină săptămânal să le în­tâlnească pe fostele lor coechipiere: Roze, Vic­toriţa, Nana, Delia.
Pe parcurs, echipa şi-a mai schimbat com­ponenţa, unele au plecat, 7 dintre ele s-au stins din viaţă, Dumnezeu să le odihnească în pace! (Luci, Eleonora, Ilu, Doina Conţ, Maria, Angela, Coca), altele au venit, dar nu au rămas mult timp, în schimb, un număr destul de mare de noi ju­cătoare au întărit echipa şi sunt la fel de pasionate ca şi predecesoarele lor: Nina Albu, Doiniţa Bog­dan, Tiţa Brădeanu, Doina Frenţ, Olimpia Mă­nişor, Geta Banici, Nuţi Tămăşoiu, Kati Bende, Adriela Turcu, Luci Stoica, Mioara Duca, Ileana Heri­şeanu şi Lucreţia Bogdan. (Îngăduiţi-mi să le spun numele, în chip de recunoştinţă.)
Şi dacă această echipă nu se remarcă şi prin singularitate, dacă cumva mai sunt astfel de echi­pe veterane în ţară, noi le spunem: Poftiţi la volei! Doamnele noas­tre vă invită cu drag la ceea ce ar fi cea mai originală şi interesantă partidă de volei a anu­lui!
"Vă invităm la o partidă uşi deschise,/ Să urmăriţi un meci de vise,/ Să ne-ncurajaţi, Să ne-admiraţi,/ La radio şi-n ziare să ne daţi,/ Că nu mai sunt niciunde-aşa femei,/ Ce luptă pe teren ca niş­te zmei".

O echipă de feline

Dar să auzim po­vestea ţesută în jurul vo­leiului de fru­moa­sele doamne sportive:
Plimbându-şi băie­ţelul în cărucior, în parcul de lângă liceul Unirea, pentru a zări căprioare - pe atunci, prin anii 66-67, pe-acolo zburdau că­pri­oare! - Sofia Morariu, fostă gimnastă de perfor­manţă, "balerina" echipei, se întâlneşte cu doamna profesoară de sport a şcolii. Familia şi munca au făcut-o pe Sofi să renunţe de ani buni la orice fel de sport, dar în sufletul ei, nostalgia şi dorul de joc şi de joacă erau vii. Întâlnirea a fost cu noroc. Doam­na Il­diko, căreia îi poar­tă o vie recunoştinţă, i-a în­curajat pe cei dor­nici de a face miş­ca­re, o­fe­rindu-le drep­tul de a folosi sala de sport a liceului pen­tru câ­te­va ore. Au început să joa­ce volei acolo dar, de-a lungul anilor, echipa a mai jucat şi în alte săli, a Liceului de Chimie, a Lice­u­lui Economic, iar as­tăzi le puteţi vedea pe spor­­tivele se­nioa­re, alături de altele mai tinere, în fiecare miercuri, la ora 15.00, în sala de sport a Co­legiului Agri­col "Traian Să­vu­lescu".
"Aşa cum soţii noştri merg la fotbal, de ce să nu mergem şi noi la volei?", spu­neau ele. "De ce să nu avem şi noi o zi numai a noastră în care să ne bucurăm împreună de viaţă?".
Şi aşa, de peste 50 de ani, fără întrerupere, ziua de miercuri e ziua în care tinerele de atunci, senioarele de azi, şi toate cele care le urmează exemplul, joacă volei.
Chiar dacă fiecare zi are programul ei, chiar dacă au necazuri şi tristeţi, chiar dacă au felurite probleme, de 50 de ani, pentru aceste doamne săptămâna se învârte în jurul zilei de miercuri: "Inima acestei zile/ e-o echipă de feline/care miercuri se-ntâlnesc/ pe bărbaţi îi părăsesc/ se-antrenează cu folos/mingea-n sus şi mingea-n jos/ tinere mereu să fie/ vârsta să nu li se ştie".
Şi pe bună dreptate, văzându-le pe teren, cum luptă pe viaţă şi pe moarte pentru scor, vârsta nu li se ştie şi nu li se ghiceşte, după cum bine spune Nina Albu, poeta grupului.

Petrecere "între fete"

Dar povestea nu se termină aici, după partida de volei, începe şezătoarea artistică: merg la restaurant, mănâncă şi beau un păhărel, stau la poveşti şi scriu reţete, se sfătuiesc ca între fete, cântă şi dansează, recită şi devin actriţe în mici scenete compuse de ele, râd şi se distrează. Or­ganizează petreceri cu tematică, carnavaluri, iar de trei ani, şi-au făcut costume de majorete şi pom­poane! Aici grupul e mai numeros, vin si cele ce nu mai pot juca, fiindcă sănătatea nu le per­mite, vin şi prietene mai puţin sportive, dar dornice de a face parte din acest grup minunat. Vara şi iarna mergeau în cantonament, pe valea Sălardului, la cabană, la Nana şi Livia, unde di­mi­neaţa se antrenau, iar seara dansau, la Toaca, la cabana Ninei sau, mai nou, se adună, uneori, la reşedinţa de vară a Doinei Frenţ.
Fiecare dintre ele are un rol, are ceva de îm­păr­tăşit, atât în domeniul sportiv, cât şi în cel cul­tural şi spiritual. Fiecare este importantă şi "fe­tele" au grijă una de alta, se susţin, se ajută la ne­­vo­ie, se cheamă una pe alta când simt că vre­u­na din­tre ele se gândeşte să renunţe la joc. Echi­pa are şi două susţinătoare morale, pe post de chibiţi, care le însoţesc în fiecare miercuri, Emilia şi Xe­nia.
Vesele şi copilăroase, în ciuda vârstei lor, "the old ladies" şi-au păstrat dinamismul, tine­re­ţea, exu­beranţa, şi chiar şi o anume putere de se­duc­ţie! Iar jucătoarele mai tinere, care sunt mai sprin­tene şi mai tehnice, au grijă de "vete­ra­ne", le încurajează şi le laudă când sunt perfor­mante. Ele sunt cele care vor duce mai departe "gloria" echi­pei "50 PLUS"!
Aşadar, luaţi exemplu şi "Poftiţi la volei, Doam­nelor!", pentru o doză de sănătate şi fru­mu­seţe, pentru o tinereţe fără bătrâneţe!

BIANCA BOGDAN


(Vă mulţumim pentru textul dvs. molipsitor de energie şi voie bună. Ne-am fi bucurat şi mai mult dacă era însoţit de-un telefon sau de-o adresă poş­tală. Zeci de scrisori ale cititorilor noştri ar fi ple­cat către dvs. în zbor. Nici acum nu e prea târziu.)
"Formula AS"