"Tot înainte, din minciună în minciună"
- Pe 27 Martie s-au împlinit o sută de ani de la unirea Basarabiei cu România. Acest act a deschis şirul de evenimente care au culminat cu reîntregirea ţării la 1 Decembrie 1918. Din perspectiva scurgerii unui veac de atunci, cum se găseşte România astăzi? În afara pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, am mai pierdut sau am mai câştigat ceva din punct de vedere material şi spiritual? Clasa politică de azi este comparabilă cu cea de atunci? Suntem un stat mai bine aşezat, mai promiţător, sau dimpotrivă?
- Această sută de ani a însemnat pentru noi, ca şi pentru restul omenirii, în primul rând un progres tehnologic de neimaginat pentru cei de la începutul veacului al XX-lea. Putem călători oriunde pe glob, în numai câteva ore, comunicăm instantaneu cu oameni aflaţi la mii de kilometri depărtare, avem maşinării care ne uşurează viaţa în mod incredibil şi aşa mai departe. Problema este că, pe măsură ce am obţinut aceste avantaje ale tehnologiei, pare că ni s-a diminuat capacitatea de a uza de progresele tehnice în folosul umanităţii. Pe scurt şi mai direct spus: aceste cuceriri nu ne-au făcut mai buni. De aceea, e greu să priveşti în urmă fără nostalgie, dar e şi mai greu să priveşti înainte cu speranţă. Pentru clasa politică românească de azi este reprezentativ Liviu Dragnea, liderul PSD, care la congresul extraordinar al partidului său, desfăşurat tot în martie a.c., spunea că în anul 2040, România va fi a opta putere în Uniunea Europeană, lider regional, nod de infrastructură internaţională, că vom exporta energie tuturor ţărilor din jur, că prin portul Constanţa vor trece mărfuri din toată lumea spre toate zările... Îl ascultai şi te întrebai dacă e cuprins de friguri şi delirează, ori a consumat etnobotanice. Noi n-am făcut nimic în 28 de ani, totul e de-o precaritate îngrozitoare, iar el pretinde că în următorii 22 de ani vom face tot ce n-am fost în stare până acum. Şi mai deprimant este că lumea votează masiv cu astfel de inşi şi mergem înainte, din minciună în minciună, şi din datorie în datorie.
Cum întâmpinăm noi Centenarul? Cu o datorie publică uriaşă, mereu în creştere, cu un deficit bugetar record pe primele două luni ale anului, de 5,5 miliarde de lei. Adică, statul român a cheltuit în Ianuarie şi Februarie cu 5,5 miliarde de lei mai mult decât avea în conturi, asta reprezentând 0,59% din PIB. Întâmpinăm Centenarul cu o inflaţie în ascensiune, care topeşte şi bruma de creştere a pensiilor şi salariilor făcută de această guvernare. Cu un sistem de educaţie care scoate, în majoritate, analfabeţi funcţionali. Cu un sistem juridic atacat şi pervertit, care a început să elibereze mai mulţi infractori decât închide şi care mai urmează să-i şi răsplătească, regeşte, pe cei care au avut condiţii "improprii" în puşcării. Nimeni nu plânge de mila copiilor care se culcă seară de seară flămânzi (30%, după ultimele statistici). Este o performanţă unică în istorie, cred: să cheltui tot mai mult, pentru ca lumea să o ducă tot mai rău.
"Pentru Unire ar trebui să facem mai mult şi să vorbim mai puţin"
- Cum vi se par primele manifestări care marchează Centenarul Marii Uniri?
- Constat că nu ştim nici să sărbătorim şi nici ce vrem când evocăm realizarea acestui ideal al unirii. Am început să facem din Centenar un fel de Festival Cântarea României. Pe vremea comuniştilor, ca să bifezi activităţile legate de Cântarea României (care erau obligatorii), puneai eticheta asta, "Cântarea României", pe orice spectacol de cămin cultural. La fel şi acum, punem eticheta de "Centenarul Marii Uniri" pe orice şuşă. Am rămas la nivel superficial, de amatori şi impostori. A rezultat un festivism subţirel, artificial şi neinspirat. Comunismul ne-a dezvăţat de sărbătorirea sinceră, creativă şi veselă. Şi nici nu are cine ne reînvăţa, că la guvern au fost puşi responsabili peste Centenar cu pregătire de fotbalişti amatori la juniori. E secetă mare de competenţă şi de viziune. Dar ce viziune să-i ceri premierului Viorica Dăncilă, care, săraca, nu poate spune nici măcar imunoglobulină, face dezacorduri şi când citeşte (şi citeşte orice spune), indiferent cât de simple sunt propoziţiile.
- Cu toate acestea, sentimentele unioniste par tot mai puternice în ultima vreme. Dincoace şi dincolo de Prut există tot felul de manifestări publice în favoarea reunificării cu Basarabia. La Chişinău a început în aceste zile o uriaşă consultare publică, în urma căreia se va şti exact câţi dintre cetăţeni vor unirea cu România. Creşte numărul localităţilor care adoptă declaraţii solemne privind opţiunea lor de a reveni la ţara-mamă. Nu arată aceste gesturi că România este încă atractivă, în pofida tuturor lipsurilor ei?
"Nu există o mai mare defăimare a ţării decât aceea de a pune la conducerea ei oameni incapabili să guverneze"
- Liderul PSD, Liviu Dragnea, a mai făcut un Congres. Unul "extraordinar". Ce rost a avut el? În ce a constat urgenţa organizării lui?
- Raţiunea minimă a unui congres de partid este alegerea liderului. Tocmai asta n-a făcut Congresul PSD. Mai înainte, însă, Dragnea s-a asigurat că are susţinerea filialelor şi a cerut adrese oficiale, prin care acestea îi transmiteau că nu este nevoie să-şi supună mandatul de preşedinte la vot. Scopul Congresului a fost acela ca Dragnea să o instaleze drept mâna sa dreaptă pe Viorica Dăncilă, noul premier, ca să-i dea forţă şi în partid, unde era până atunci un simplu membru. Totodată, i-a îndepărtat pe fostul preşedinte executiv, Niculae Bădălău, şi pe vicepreşedinţii care nu erau chiar trup şi suflet cu el. A pus 16 vicepreşedinţi pe regiuni, ca la dans: un bărbat şi o femeie. Vorba cântecului: "Jocul nostru e format, dintr-o fată şi-un băiat". Această solidarizare întru ticăloşii a PSD cu liderul său la interior este în perfectă simetrie cu solidarizarea la exterior. Iar rezultatul este un dispreţ suveran pentru oameni şi norme şi, finalmente, denigrarea ţării - că tot vrea Dragnea o lege împotriva celor care defăimează ţara. Nu există o mai mare defăimare a ţării decât aceea de a pune la conducerea ei oameni incapabili să lege două vorbe, darămite să guverneze. Astfel de oameni fac ţara de râs când merg prin lume, dar şi când stau acasă.
- Un alt eveniment politic de răsunet a fost vizita la Bucureşti a lui Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene.
- Şefii PSD şi ALDE se plângeau că la Comisia Europeană (CE) ajung numai dezinformări şi calomnii şi că pe baza acestora primeşte guvernul avertismente. Iată că a venit la Bucureşti Frans Timmermans şi a vorbit cu toţi, de la stânga la dreapta, şi a concluzionat: nu am aflat nimic nou, ci ni s-a confirmat că suntem foarte bine informaţi. Şi a transmis un nou avertisment: faceţi legi pentru ţară, nu pentru voi; aveţi grijă să nu compromiteţi ce aţi câştigat deja şi preocupaţi-vă mai puţin de cum sunt anchetaţi corupţii la nivel înalt şi mai mult de ce îi interesează pe oameni - sănătate, învăţământ, calitatea vieţii. Interesant este că spusele lui Timmermans au fost imediat "traduse" de Liviu Dragnea şi Florin Iordache (cel care răspunde de schimbarea legilor Justiţiei): "A spus că avem foarte multe progrese. A spus că lucrurile merg bine". E ca în bancul ăla: "Tu crezi ce vezi sau ce-ţi spun eu?".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
