România premiantă - Meseria, brăţară de aur

- Investitorii germani din Braşov au relansat, cu mare succes, şcolile profesionale. Modelul lor cucereşte România -

- În Evul Mediu, în Cetatea Braşovului existau 35 de bresle, fiecare cu efigia şi bastionul ei: breasla ţesătorilor, a morarilor, a zidarilor, argintarilor... În 1798, la Braşov fiinţau nu mai puţin de 43 de bresle, deservite de 1.227 meşteri. Buna tradiţie a locu­lui a continuat şi în interbelic, şi în comunism, când la poalele Tâmpei s-au pus bazele unor puternice platforme industriale. După o perioadă de acalmie, provocată de "măreţele transfor­mări" de după '89, acum, în 2018, firul roşu al tradiţiei meşteşu­găreşti a Braşovului este reînnodat de mari investitori din Ger­mania, care, precum breslaşii saşi de odinioară, au pus bazele unui nou model pentru şcolile profesionale din România. Nu­mele succesului se cheamă Şcoala Germană Kronstadt şi e pe măsura faimei europene a vechilor breslaşi ai Braşovului -

"Se întâmplă în România?"

Nici nu termini bine clasa a VIII-a, că ţi se pune pe masă un contract de muncă. Faci trei ani de practică într-o mul­tinaţională, care, la rândul ei, lucrează pentru giganţi ai eco­nomiei mondiale, precum BMW, Mercedes, Porsche sau Airbus. Între timp, primeşti lu­nar, pe lângă bursa de la stat, şi o bursă de la firma cu care ai sem­nat contractul. Tot firma îţi plăteşte, pe timpul şcolii, o masă caldă şi îţi oferă un loc în cămin, dacă nu eşti din localitate. Iar şcoala nu e o poliloghie teoreti­că, care te face să adormi în ban­că de plictiseală. Ce înveţi la clasă pui imediat în practică, în ateliere dotate cu tehnologie de ultimă oră. Iar spre sfârşitul şco­lii, în anul absolvirii, faci mai multă practică decât teorie, pe model occidental. Apoi, imediat ce ai ab­solvit, eşti angajat!
Notez, rând pe rând, în agendă, toate detaliile acestea, şi nu-mi vine să cred. Umplu o pagină în­trea­gă şi recitesc repede, pe diagonală, fiecare "li­niuţă", în timp ce interlocutorii mei aşteaptă, zâm­bind, siguri pe ei, reacţia mea. S-au lovit nu o dată de uimirea celor din jur. Acum e rândul meu să ră­mân "interzis" la ce mi se povesteşte, iar prima întrebare care îmi vine în minte e chiar asta: "Toate astea se întâmplă în România?". Da, toate astea se întâmplă în România! Şi nu sunt parte a vreunui ex­periment pentru olimpici sau pentru elevi super­dotaţi, nici vreun proiect vizionar al marilor firme de IT, pentru a-şi apropia de timpuriu minţile brici din ţara noastră. Pur şi simplu, este vorba despre o şcoală profesională, dar o şcoală făcută temeinic, pe sistem nemţesc, din iniţiativa şi cu susţinerea marilor investitori străini din jurul Braşovului! O şcoală care, de câţiva ani, scoate pe bandă rulantă meseriaşi de primă mână, pentru industrii de vârf, precum industriile auto, aerospaţială sau eoliană.
Iniţiativă a firmelor grupate în "Clubul Econo­mic German din Braşov", Şcoala Germană Kron­stadt a făcut din mult-hulitul şi învechitul învăţă­mânt profesional din România, desfiinţat acum câţi­va ani de ministrul Ecaterina Andronescu, un veri­tabil model de succes. Într-o ţară rămasă fără mese­riaşi, după migraţia în Vest din ultimul dece­niu, şcoala profesională din Braşov pregăteşte anual sute de absolvenţi, pe care marii investitori din judeţ, aflaţi în continuă expansiune, îi angajează pe loc. "Nebunia" unor şefi de multinaţionale, pentru care expresia "nu se poate" nu există, nici măcar atunci când lupţi cu încăpăţânatele "mori de vânt" ale birocraţiei, s-a transformat, de câţiva ani, într-unul dintre acele proiecte vitale care împing Ro­mâ­nia înainte...

Loc de muncă asigurat

Poţi să uiţi tot ce ştii despre sistemul de învăţământ din Ro­mânia, de îndată ce treci pragul Şcolii Profesionale Germane Kron­stadt. Pur şi simplu simţi încă de la intrare aer de Occi­dent! E pauză când ajung, şi numai gălăgia specifică elevilor aduce a şcoală obişnuită. De cum "se sună", însă, lucrurile reintră în serios. Model nemţesc: joaca e joacă, şcoala e şcoală! "Faptul că încă de mici, din clasa a IX-a, fac practica la firme importante, alături de profe­sio­nişti serioşi, îi responsabilizează extraordinar pe copii. Se vede cu ochiul liber cum îi schimbă progra­mul! Când vin aici, după clasa a VIII-a, se mai îm­ping, se mai joa­că, dar când ter­mină clasa a XI-a au altă ţinută!", spune Daniela Croi­toru, direc­toa­rea adjunctă a Şco­lii Kronstadt. "Absenţele de la şcoală sunt un concept tabu, iar mediile sub 6,5 la fel. Ambele sunt raportate şi ţinute sub strictă supra­veghere, pentru că de ambele ţin cele două burse pe ca­re le primesc ele­vii. Statul dă 200 de lei pe lună celor care îşi văd de şcoală, firmele străine dau 200 de lei pe lună copiilor care au peste 6,5 la disciplinele de bază!". Doamna Croitoru îmi propune să facem un tur succint al corpului prin­cipal de clădire (un fost liceu de la marginea Braşo­vului, în zona fostei platforme industriale Tracto­rul), iar cuvintele sunt de prisos: zici că eşti într-o firmă, nu într-o şcoală! Încă de la intrare, dai peste panoul cu membrii fondatori ai şcolii, firme interna­ţionale de mare calibru, apoi, indiferent pe ce culoar o porneşti, vezi detaliile muncii "ucenicilor" de la Kronstadt. Console pentru comenzile maşinilor BMW, volane de Volkswagen, borduri de Merce­des, detalii care compun uşa interioară a unui bolid de lux, pistoane care acţionează uşile de la port­bagaj şi multe alte ansamble ce par culese de pe nave spaţiale, pentru un necunoscător într-ale me­canicii auto. "Tot ce vedeţi aici e făcut de elevii noştri, împreună cu maiştrii şcolii şi cu tutorii de la firmele care susţin liceul", îmi spune doamna Croitoru. "În 2012, am început cu puţin peste 100 de elevi şi cu numai două meserii. Anul trecut, am avut din partea firmelor solicitări pentru 268 de copii la clasa a IX-a, iar pentru anul viitor cererea e de 360 de copii, pentru cinci profiluri: electro­mecanic, operator de maşini cu co­mandă numerică, sudor, sculer-ma­tri­ţer şi confec­ţioner articole din piele şi înlocuitori. Toate cele cinci o­cu­paţii sunt pen­tru industria auto!". Poţi asambla uşor o maşină din ti­purile de piese pe care le fac elevii şi absolvenţii de la Kronstadt, lipseşte doar motorul!

- Câţi dintre elevii care intră în clasa a IX-a se şi angajează la fir­mele la care fac practica pe durata "profesionalei"?

- Procentul e între 98 şi 100%. Numai cine nu vrea nu are loc de muncă asigurat la finalul şcolii!
La numai câţiva ani după ce Ministerul Educa­ţiei închidea şcolile profesionale pe motiv că "nu sunt cerute de elevi", profesorii de la Kronstadt aveau de selectat dintre şase sau şapte absolvenţi pe loc, atât de mare ajunsese renumele şcolii înfiinţate la Braşov de marile companii nemţeşti din zonă! Mulţi dintre părinţii care vedeau profesionala ca pe o pedeapsă pentru odraslele cărora nu le plăcea cartea au înţeles că lucrurile stau altfel, că aici chiar înveţi o meserie de viitor şi chiar ai un loc bun de mun­că, bine plătit, imediat ce termini şcoala...

Cei 12 care au învins sistemul

Ca mai toate lucrurile bune care se întâmplă în ţara noastră în ultima vreme, proiectul Şcolii Profe­sionale Kronstadt nu e vreo idee strălucită, năs­cocită în comisia de învăţământ din Parlament ori prin vreun minister din România. Atât iniţiativa, cât mai ales efortul de organizare a proiectului vin de jos, din economia reală, de la o mână de afacerişti exasperaţi că investesc într-o ţară care îşi pierde, pe an ce trece, forţa de muncă serioasă şi care se do­vedeşte incapabilă să facă ceva pentru a le oferi firmelor dispuse să vină cu bani în România perso­nal bine calificat. La ce bun să investeşti milioane de euro dacă nu ai cu cine să îţi faci treaba? Şi cum în afară de vorbe goale, nimeni n-a făcut, ani la rând, nimic pentru rezolvarea problemei, marii in­vestitori străini din Braşov au înfiinţat Clubul Eco­nomic German, şi-au suflecat cămăşile şi s-au pus, nemţeşte, pe treabă... Încercaţi doar să vi-i ima­ginaţi cum sunt când îşi lasă, pen­tru câteva ore, pro­blemele serioase de la firmă şi vin să discute pro­bleme şi mai serioase, care îi afectează pe toţi! Schaeffler, Draxl­maier, Aerotec, Con­ti­nental, Sta­bilus, Rege, Cad­tec, Lin­ge­mann sau Hut­chinson, sunt doar câteva dintre nu­mele pe care le au la bu­to­niera sa­cou­lui aceşti mari directori. Când se strâng laolaltă - 11-12 patroni - ai, în jurul unei sin­gure mese, oameni care răspund de jumă­tate dintre angajaţii din întreg judeţul Braşov! Oameni cu afaceri de peste două mi­liarde de euro, dar şi cu respon­sabi­lităţi pe măsură. Oameni dintr-o bu­cată, pozitivi, cres­cuţi cu şcoala Occiden­tului, unde pentru fiecare problemă trebuie găsită urgent o soluţie. Contextul proble­mei pentru care s-au întâl­nit e binecunoscut: după Revoluţie, indus­tria naţio­nală a României a fost vândută la fier vechi, iar cei mai mulţi dintre meseriaşi fie s-au reprofilat, fie au luat drumul Occidentului, fie s-au pensionat. De şcolile profesio­nale s-a ales pra­ful, iar în 2009, ele au fost desfiinţate. Cam asta era pers­pectiva pe care o aveau în faţă, cei 12 mari investitori, grupaţi în Clubul Economic German din Braşov. "De un­de apucăm trea­ba?", s-au întrebat. Consensul nu s-a lăsat aşteptat: tutu­ror le era clar că trebuia pornit de la educaţie. Aşa că au chemat imediat la Braşov cei mai buni specialişti în edu­caţie din Ger­ma­nia şi le-au spus exact ce vor: să-i înveţe cum să pu­nă pe picioare o "profesională" ca la carte, în care să îşi şcolească ei în­şişi, de la zero, viitorii angajaţi. Ne­voia de perso­nal era atât de ma­re, iar încrederea în reacţia autorită­ţilor româneşti atât de mi­că, încât unii erau gata să pună banul jos pen­tru în­fiin­ţarea unei şcoli profe­sio­nale pri­vate. Experţii din afară au ţinut-o pe-a lor: cel mai bun model este mo­­de­lul german, în care firmele private se asociază cu au­torităţile locale şi fac şcoli pro­fesionale în sistem dual. Statul plăteşte sa­lariile pro­fesorilor, iar firmele vin cu partea lor - investesc în uti­la­rea atelierelor, susţin ore­le de practică şi asigură ce­le mai bune condiţii pentru ca elevii să se ţină de trea­bă. "No, bine atunci!", şi-au spus investitorii şi, fără să mai piardă vremea, s-au dus direct în audienţă la Ministerul Educaţiei. Daniel Funeriu era, pe atunci, ministru al Educaţiei, om şcolit şi el prin străinătate. Poate să fi contat şi asta, dar încă şi mai mult a contat forţa grupului pe care îl aveau în spate cei pe care i-a poftit în cabinet... Oameni cu afaceri de două miliarde de euro, care nu aveau de gând să mai piardă nicio zi până să obţină ceea ce-şi doreau.

WERNER BRAUN
"Neamţul gândeşte practic: ai o meserie, eşti asigurat pe viaţă"

Născut şi şcolit în România, ple­cat în Germania şi mutat, între timp, cu afacerile din Germania înapoi în ţară, Werner Braun este, de un dece­niu, deja, "kapell­meis­ter"-ul Grupu­lui Eco­nomic German din Braşov. A partici­pat la toate nego­cierile care au pus bazele Şcolii Pro­fesionale Kronstadt. E parte din această poveste, pe care acum o propovă­duieşte peste tot prin ţară, pe unde oameni de afaceri sau primari cu iniţiativă, uimiţi şi ei de suc­cesul proiec­tului de la Braşov, îl cheamă să le ex­plice cum să facă şi ei la fel. De-abia ce s-a întors de la Ora­dea, de la o ast­fel de prezentare, şi mă invită sus, în biroul său, de la etajul unei foste hale de producţie. Îşi închide telefo­nul, ca înaintea u­nei întâlniri im­por­tante de afaceri. Nu se satură să spu­nă "povestea Kron­stadt" şi îi con­ta­mi­nează pe toţi cei din jur cu optimis­mul său de­bordant, de om ca­re a învins siste­mul.

- Când v-aţi decis să faceţi o şcoală profe­sio­na­lă pe model ger­man, ştiaţi că veţi avea de luptat nu doar cu sistemul, ci şi cu menta­li­tatea românilor ca­­re vor să-şi vadă copiii "domni" (chiar dacă merg la facultăţi mizerabile) decât să se "umilească" învăţând ceva practic şi util: o meserie.

- Domnule, la noi s-a pierdut, nu ştiu de ce, ideea că meseria e bră­ţa­ră de aur. Lumea ar trebui să se deştepte şi să înţe­leagă că dacă eşti un pro­fesio­nist bun câş­tigi bine şi în România. Dacă eşti un operator bun de maşini cu injecţie, te caută firme se­rioase şi duci o viaţă de­centă. Sunt deja multe me­serii la care salariile se apropie de un nivel la care să fii mulţumit şi să nu te mai gândeşti să mai emi­grezi... Neamţul gândeşte practic: ai o meserie? Te-ai asigurat pe viaţă! Abia după aia mai vezi dacă merge şi cu facultatea. Da­că îţi place cartea, faci mai departe şcoală, dacă nu, mergi la fabrică şi câştigi un ban cinstit. Am făcut o statistică la noi, la Clubul Economic, şi cred că vreo 60% dintre preşedinţii de firme care s-au şcolit în Germania au avut mai întâi o meserie şi apoi au con­tinuat cu şcoala şi au ajuns mari directori. A­tunci am înţeles clar că această formare profesio­nală în sistem dual stă la baza succesului economiei Germaniei. Iar asta se vede şi în numărul şomerilor în rândul tinerilor germani, care e foarte jos, faţă de Spania sau Italia, de exemplu, unde nu există acest sistem.

- Cât de greu a fost să vă impuneţi ideea?

- Domnul ministru Funeriu ne-a primit imediat în audienţă şi ne-a cerut un catalog cu problemele pe care le dorim rezolvate, pentru a promova învă­ţământul profesional în sistem dual. Am făcut una-două lista, iar ministrul a dat o ordonanţă de guvern, care cuprindea cam 80-85% din ce am cerut noi. Când am văzut această decizie, ne-am hotărât să susţinem o şcoală profesională de stat la Braşov. Din martie, până în toamna lui 2012, am schimbat totul, în forţă, iar în septembrie, am început cu pri­ma generaţie.

"Zi de zi, trebuie să fii tot mai bun"

- Cum decurge relaţia cu instituţiile implicate în proiectul Şcolii Kronstadt?

- Am reuşit să convingem autorităţile locale să ne susţină, iar dacă am reuşit, asta s-a datorat şi faptului că noi, investitorii străini, am fost uniţi. Dacă am mers în grup, am găsit imediat înţelegere. Aşa am clădit acest liceu, la baza căruia stă un grup de management, care decide tot ce se întâmplă în şcoală. Mergem la autoritatea locală, zicem că vrem asta, asta, asta, că plătim asta, asta, asta, iar dacă inspectoratul şcolar şi primăria sunt de acord, noi preluăm costurile. Am ajuns la o colaborare atât de bună cu Inspectoratul Şcolar că noi garantăm cu cinci ani înainte câţi elevi angajăm pe fiecare pro­moţie, pe fiecare disciplină. Nimic nu se face su­perficial!

- Sunteţi mulţumiţi de calitatea absolvenţilor de la Kronstadt pe care îi angajaţi?

- Şcoala funcţionează după un sistem de veri­ficare a calităţii care e standardul în domeniul auto din Occident. Ideea de bază e îmbunătăţirea conti­nuă. Zi de zi, trebuie să fii mai bun! Cu gândirea asta creştem copiii, cu gândirea asta trebuie să se obişnuiască şi profesorii. Şcoala e gândită ca o fir­mă, pe obiective, pe performanţe care se verifică tot timpul. Iar calitatea absolvenţilor pe care îi avem ne arată că lucrurile merg foarte bine. Avem şi calitate, avem şi un număr tot mai mare de ab­solvenţi!

"Înveţi şi faci. Asta e legea"

Am ajuns, cu documentarea mea, în atelierele şcolare. O curăţenie ca-n marile săli de operaţie. Firmele din cadrul Grupului Economic German au băgat bani numai şi numai în aparatură de ultimă generaţie şi de maximă siguranţă pentru elevi. A­proape trei milioane de euro au investit companiile în Şcoala Germană Kronstadt, pe lângă investiţiile statului în renovarea şcolii! "Nu poţi să îi ceri an­gajatului să îţi lucreze frumos şi curat, dacă tu nu eşti în stare să îi oferi un loc de muncă frumos şi curat", îmi spusese Werner Braun, iar cuvintele lui sunt literă de lege la Kronstadt.
Vestea condiţiilor bune de la Şcoala Germană Kronstadt s-a răspândit repede prin ţară. "În pri­mul an, s-a înscris la noi un băiat din Berezeni, judeţul Vaslui, care avea rude la Braşov şi auzise de şcoala noastră", îmi spune doamna directoare Daniela Croitoru. "În următorul an, a adus cu el 40 de colegi din Berezeni! Cei de acolo nu mai voiau să le dea fişa de înscriere, ziceau că nu mai pot face clasa a IX-a în localitate, că vin toţi elevii la noi. Iar anul trecut, din 30 de absolvenţi de a VIII-a din Berezeni, 21 au venit la noi. Avem mulţi copii din ţară, vin din 16 sau 17 judeţe. Din Moldova ne vin foarte mulţi copii. Vin la noi şi elevi care, du­pă doi ani de liceu teoretic, şi-au dat seama că nu ajung nicăieri cu ce studiază şi că vor să fie pe picioarele lor la 17-18 ani. Sunt copii foar­te cuminţi, cu bun simţ, care conştientizează că şcoa­­la asta e pentru ei o şansă pentru o viaţă mai bună. Mai sunt şi unii îm­pinşi de la spate de părinţi să facă o meserie, dar sunt şi mulţi copii foarte buni la învăţătură, care îşi doreau mult să ştie o meserie".
Pe Marius Sporea, elev într-a XI-a, îl găsesc meşte­rind la o maşinărie elec­tronică, într-unul dintre atelierele şcolii. Desenase pe computer o piesă complexă, iar acum îi "dicta" maşinăriei, din butoane, cum să o taie. Marius e un copil dezgheţat, cu cuvintele la el, care ştie ce vrea de la viaţă. "Ce-mi place e că aici, la Kronstadt, chiar faci, aplici ceea ce înveţi. Eu aşa văd viitorul şcolii şi, de-asta, mi se pare că am făcut o alegere foarte bună. Am vrut să ştiu o meserie, să nu tre­buiască să stau pe spatele mamei, care e infirmieră de spital, la Întorsura Buzăului", spune Marius. "Puteam să dau la un liceu nor­mal, dar am vrut ceva care să îmi asigure un loc de muncă. Aici lucrăm deja în fa­brică, ştim deja ce maşini ne-au fost atri­buite pentru când absolvim, căci la sfâr­şitul anului vom fi angajaţi de către firma la care facem practica". "Suntem o echipă foarte bună aici, iar ce e fain e că unii vom lucra îm­preună şi la firmă", îmi spune Alexandru Ho­dorogea, colegul cu care Marius lucrează chiar acum la o piesă.

De la profesională, la facultate!

Şi Marius, şi Alexandru, au ambiţia să dea, musai, peste doi ani, la facultate. "E o idee care ne bucură! Noi chiar am gândit acest sistem în aşa fel încât elevii să poată continua şi cu o carieră mai înaltă. După profesională, pot continua la seral, tot la Şcoala Kron­stadt, îşi dau Bacalaurea­tul, iar de acolo pot să mear­gă la facultate. Sun­tem foarte fericiţi şi foarte mândri că avem primii stu­denţi care au terminat şcoa­la profesională la noi. Avem şase copii în anul întâi de facultate şi auzim numai lucruri bune despre ei. Studiază ingineria, dar, în paralel, continuă să lucreze în firme. Sunt copii care au nevoie de bani pe timpul şcolii, iar noi îi ajutăm să devină profesionişti cât mai buni", se mândreşte Werner Braun.
Werner Braun, la fel ca şi colegii săi din Club, ţine mult la satisfacţia angajatului. E şi acesta unul dintre obiectivele pe care le urmăreşte Şcoala Kronstadt. "Noi nu legăm elevii de firme, nu îi obli­găm să semneze cu noi când termină, deşi îi plătim pe durata practicii şi investim în formarea lor! Dacă, în trei ani de practică, nu îi convingem să rămână la noi, nu are niciun rost, înseamnă că am făcut eu ceva greşit!". Încă o liniuţă în carnetul de reporter şi încă o uimire, de final.

Epilog
De la Braşov, în toată ţara!

"Sistemul nostru profesional dual îi interesează pe tot mai mulţi. Acum am venit de la Ora­dea, unde se va face o şcoală după acelaşi sistem brevetat la Braşov. Şi la Sebeş se face una, şi la Râmnicu Vâlcea sunt discuţii. Noi le punem tuturor la dispoziţie do­cumentaţia şi experienţa noastră. E un sistem care funcţionează bine, dă deja rezultate şi la Alba, şi la Făgăraş. E important ca în ţară să apară tot mai multe clase şi şcoli în sistem stat-privat", spune Werner Braun la despărţire. "Nici la Braşov nu ne mai ajunge şcoala asta pentru câte locuri de muncă avem nevoie. Vrem să facem o a doua şcoală". Iar listei i s-a adău­gat, chiar în timp ce scriam finalul acestui text, o ştire de la Iaşi: primarul Mihai Chirică tocmai a semnat documentele necesare pentru înfiinţarea, din această toamnă, în premieră pentru Moldova, a sistemului de învăţământ dual. La soli­citarea unor agenţi economici, în trei colegii teh­nice din Iaşi vor fi formate clase de elevi care se vor pregăti pentru meserii foarte solicitate pe piaţă locală... România poate să fie şi premiantă, nu-i aşa?