România premiantă - Meseria, brățară de aur

- Investitorii germani din Brașov au relansat, cu mare succes, școlile profesionale. Modelul lor cucerește România -

- În Evul Mediu, în Cetatea Brașovului existau 35 de bresle, fiecare cu efigia și bastionul ei: breasla țesătorilor, a morarilor, a zidarilor, argintarilor... În 1798, la Brașov ființau nu mai puțin de 43 de bresle, deservite de 1.227 meșteri. Buna tradiție a locu­lui a continuat și în interbelic, și în comunism, când la poalele Tâmpei s-au pus bazele unor puternice platforme industriale. După o perioadă de acalmie, provocată de "mărețele transfor­mări" de după '89, acum, în 2018, firul roșu al tradiției meșteșu­gărești a Brașovului este reînnodat de mari investitori din Ger­mania, care, precum breslașii sași de odinioară, au pus bazele unui nou model pentru școlile profesionale din România. Nu­mele succesului se cheamă Școala Germană Kronstadt și e pe măsura faimei europene a vechilor breslași ai Brașovului -

"Se întâmplă în România?"

Nici nu termini bine clasa a VIII-a, că ți se pune pe masă un contract de muncă. Faci trei ani de practică într-o mul­tinațională, care, la rândul ei, lucrează pentru giganți ai eco­nomiei mondiale, precum BMW, Mercedes, Porsche sau Airbus. Între timp, primești lu­nar, pe lângă bursa de la stat, și o bursă de la firma cu care ai sem­nat contractul. Tot firma îți plătește, pe timpul școlii, o masă caldă și îți oferă un loc în cămin, dacă nu ești din localitate. Iar școala nu e o poliloghie teoreti­că, care te face să adormi în ban­că de plictiseală. Ce înveți la clasă pui imediat în practică, în ateliere dotate cu tehnologie de ultimă oră. Iar spre sfârșitul șco­lii, în anul absolvirii, faci mai multă practică decât teorie, pe model occidental. Apoi, imediat ce ai ab­solvit, ești angajat!
Notez, rând pe rând, în agendă, toate detaliile acestea, și nu-mi vine să cred. Umplu o pagină în­trea­gă și recitesc repede, pe diagonală, fiecare "li­niuță", în timp ce interlocutorii mei așteaptă, zâm­bind, siguri pe ei, reacția mea. S-au lovit nu o dată de uimirea celor din jur. Acum e rândul meu să ră­mân "interzis" la ce mi se povestește, iar prima întrebare care îmi vine în minte e chiar asta: "Toate astea se întâmplă în România?". Da, toate astea se întâmplă în România! Și nu sunt parte a vreunui ex­periment pentru olimpici sau pentru elevi super­dotați, nici vreun proiect vizionar al marilor firme de IT, pentru a-și apropia de timpuriu mințile brici din țara noastră. Pur și simplu, este vorba despre o școală profesională, dar o școală făcută temeinic, pe sistem nemțesc, din inițiativa și cu susținerea marilor investitori străini din jurul Brașovului! O școală care, de câțiva ani, scoate pe bandă rulantă meseriași de primă mână, pentru industrii de vârf, precum industriile auto, aerospațială sau eoliană.
Inițiativă a firmelor grupate în "Clubul Econo­mic German din Brașov", Școala Germană Kron­stadt a făcut din mult-hulitul și învechitul învăță­mânt profesional din România, desființat acum câți­va ani de ministrul Ecaterina Andronescu, un veri­tabil model de succes. Într-o țară rămasă fără mese­riași, după migrația în Vest din ultimul dece­niu, școala profesională din Brașov pregătește anual sute de absolvenți, pe care marii investitori din județ, aflați în continuă expansiune, îi angajează pe loc. "Nebunia" unor șefi de multinaționale, pentru care expresia "nu se poate" nu există, nici măcar atunci când lupți cu încăpățânatele "mori de vânt" ale birocrației, s-a transformat, de câțiva ani, într-unul dintre acele proiecte vitale care împing Ro­mâ­nia înainte...

Loc de muncă asigurat

Poți să uiți tot ce știi despre sistemul de învățământ din Ro­mânia, de îndată ce treci pragul Școlii Profesionale Germane Kron­stadt. Pur și simplu simți încă de la intrare aer de Occi­dent! E pauză când ajung, și numai gălăgia specifică elevilor aduce a școală obișnuită. De cum "se sună", însă, lucrurile reintră în serios. Model nemțesc: joaca e joacă, școala e școală! "Faptul că încă de mici, din clasa a IX-a, fac practica la firme importante, alături de profe­sio­niști serioși, îi responsabilizează extraordinar pe copii. Se vede cu ochiul liber cum îi schimbă progra­mul! Când vin aici, după clasa a VIII-a, se mai îm­ping, se mai joa­că, dar când ter­mină clasa a XI-a au altă ținută!", spune Daniela Croi­toru, direc­toa­rea adjunctă a Șco­lii Kronstadt. "Absențele de la școală sunt un concept tabu, iar mediile sub 6,5 la fel. Ambele sunt raportate și ținute sub strictă supra­veghere, pentru că de ambele țin cele două burse pe ca­re le primesc ele­vii. Statul dă 200 de lei pe lună celor care își văd de școală, firmele străine dau 200 de lei pe lună copiilor care au peste 6,5 la disciplinele de bază!". Doamna Croitoru îmi propune să facem un tur succint al corpului prin­cipal de clădire (un fost liceu de la marginea Brașo­vului, în zona fostei platforme industriale Tracto­rul), iar cuvintele sunt de prisos: zici că ești într-o firmă, nu într-o școală! Încă de la intrare, dai peste panoul cu membrii fondatori ai școlii, firme interna­ționale de mare calibru, apoi, indiferent pe ce culoar o pornești, vezi detaliile muncii "ucenicilor" de la Kronstadt. Console pentru comenzile mașinilor BMW, volane de Volkswagen, borduri de Merce­des, detalii care compun ușa interioară a unui bolid de lux, pistoane care acționează ușile de la port­bagaj și multe alte ansamble ce par culese de pe nave spațiale, pentru un necunoscător într-ale me­canicii auto. "Tot ce vedeți aici e făcut de elevii noștri, împreună cu maiștrii școlii și cu tutorii de la firmele care susțin liceul", îmi spune doamna Croitoru. "În 2012, am început cu puțin peste 100 de elevi și cu numai două meserii. Anul trecut, am avut din partea firmelor solicitări pentru 268 de copii la clasa a IX-a, iar pentru anul viitor cererea e de 360 de copii, pentru cinci profiluri: electro­mecanic, operator de mașini cu co­mandă numerică, sudor, sculer-ma­tri­țer și confec­ționer articole din piele și înlocuitori. Toate cele cinci o­cu­pații sunt pen­tru industria auto!". Poți asambla ușor o mașină din ti­purile de piese pe care le fac elevii și absolvenții de la Kronstadt, lipsește doar motorul!

- Câți dintre elevii care intră în clasa a IX-a se și angajează la fir­mele la care fac practica pe durata "profesionalei"?

- Procentul e între 98 și 100%. Numai cine nu vrea nu are loc de muncă asigurat la finalul școlii!
La numai câțiva ani după ce Ministerul Educa­ției închidea școlile profesionale pe motiv că "nu sunt cerute de elevi", profesorii de la Kronstadt aveau de selectat dintre șase sau șapte absolvenți pe loc, atât de mare ajunsese renumele școlii înființate la Brașov de marile companii nemțești din zonă! Mulți dintre părinții care vedeau profesionala ca pe o pedeapsă pentru odraslele cărora nu le plăcea cartea au înțeles că lucrurile stau altfel, că aici chiar înveți o meserie de viitor și chiar ai un loc bun de mun­că, bine plătit, imediat ce termini școala...

Cei 12 care au învins sistemul

Ca mai toate lucrurile bune care se întâmplă în țara noastră în ultima vreme, proiectul Școlii Profe­sionale Kronstadt nu e vreo idee strălucită, năs­cocită în comisia de învățământ din Parlament ori prin vreun minister din România. Atât inițiativa, cât mai ales efortul de organizare a proiectului vin de jos, din economia reală, de la o mână de afaceriști exasperați că investesc într-o țară care își pierde, pe an ce trece, forța de muncă serioasă și care se do­vedește incapabilă să facă ceva pentru a le oferi firmelor dispuse să vină cu bani în România perso­nal bine calificat. La ce bun să investești milioane de euro dacă nu ai cu cine să îți faci treaba? Și cum în afară de vorbe goale, nimeni n-a făcut, ani la rând, nimic pentru rezolvarea problemei, marii in­vestitori străini din Brașov au înființat Clubul Eco­nomic German, și-au suflecat cămășile și s-au pus, nemțește, pe treabă... Încercați doar să vi-i ima­ginați cum sunt când își lasă, pen­tru câteva ore, pro­blemele serioase de la firmă și vin să discute pro­bleme și mai serioase, care îi afectează pe toți! Schaeffler, Draxl­maier, Aerotec, Con­ti­nental, Sta­bilus, Rege, Cad­tec, Lin­ge­mann sau Hut­chinson, sunt doar câteva dintre nu­mele pe care le au la bu­to­niera sa­cou­lui acești mari directori. Când se strâng laolaltă - 11-12 patroni - ai, în jurul unei sin­gure mese, oameni care răspund de jumă­tate dintre angajații din întreg județul Brașov! Oameni cu afaceri de peste două mi­liarde de euro, dar și cu respon­sabi­lități pe măsură. Oameni dintr-o bu­cată, pozitivi, cres­cuți cu școala Occiden­tului, unde pentru fiecare problemă trebuie găsită urgent o soluție. Contextul proble­mei pentru care s-au întâl­nit e binecunoscut: după Revoluție, indus­tria națio­nală a României a fost vândută la fier vechi, iar cei mai mulți dintre meseriași fie s-au reprofilat, fie au luat drumul Occidentului, fie s-au pensionat. De școlile profesio­nale s-a ales pra­ful, iar în 2009, ele au fost desființate. Cam asta era pers­pectiva pe care o aveau în față, cei 12 mari investitori, grupați în Clubul Economic German din Brașov. "De un­de apucăm trea­ba?", s-au întrebat. Consensul nu s-a lăsat așteptat: tutu­ror le era clar că trebuia pornit de la educație. Așa că au chemat imediat la Brașov cei mai buni specialiști în edu­cație din Ger­ma­nia și le-au spus exact ce vor: să-i învețe cum să pu­nă pe picioare o "profesională" ca la carte, în care să își școlească ei în­șiși, de la zero, viitorii angajați. Ne­voia de perso­nal era atât de ma­re, iar încrederea în reacția autorită­ților românești atât de mi­că, încât unii erau gata să pună banul jos pen­tru în­fiin­țarea unei școli profe­sio­nale pri­vate. Experții din afară au ținut-o pe-a lor: cel mai bun model este mo­­de­lul german, în care firmele private se asociază cu au­toritățile locale și fac școli pro­fesionale în sistem dual. Statul plătește sa­lariile pro­fesorilor, iar firmele vin cu partea lor - investesc în uti­la­rea atelierelor, susțin ore­le de practică și asigură ce­le mai bune condiții pentru ca elevii să se țină de trea­bă. "No, bine atunci!", și-au spus investitorii și, fără să mai piardă vremea, s-au dus direct în audiență la Ministerul Educației. Daniel Funeriu era, pe atunci, ministru al Educației, om școlit și el prin străinătate. Poate să fi contat și asta, dar încă și mai mult a contat forța grupului pe care îl aveau în spate cei pe care i-a poftit în cabinet... Oameni cu afaceri de două miliarde de euro, care nu aveau de gând să mai piardă nicio zi până să obțină ceea ce-și doreau.

WERNER BRAUN
"Neamțul gândește practic: ai o meserie, ești asigurat pe viață"

Născut și școlit în România, ple­cat în Germania și mutat, între timp, cu afacerile din Germania înapoi în țară, Werner Braun este, de un dece­niu, deja, "kapell­meis­ter"-ul Grupu­lui Eco­nomic German din Brașov. A partici­pat la toate nego­cierile care au pus bazele Școlii Pro­fesionale Kronstadt. E parte din această poveste, pe care acum o propovă­duiește peste tot prin țară, pe unde oameni de afaceri sau primari cu inițiativă, uimiți și ei de suc­cesul proiec­tului de la Brașov, îl cheamă să le ex­plice cum să facă și ei la fel. De-abia ce s-a întors de la Ora­dea, de la o ast­fel de prezentare, și mă invită sus, în biroul său, de la etajul unei foste hale de producție. Își închide telefo­nul, ca înaintea u­nei întâlniri im­por­tante de afaceri. Nu se satură să spu­nă "povestea Kron­stadt" și îi con­ta­mi­nează pe toți cei din jur cu optimis­mul său de­bordant, de om ca­re a învins siste­mul.

- Când v-ați decis să faceți o școală profe­sio­na­lă pe model ger­man, știați că veți avea de luptat nu doar cu sistemul, ci și cu menta­li­tatea românilor ca­­re vor să-și vadă copiii "domni" (chiar dacă merg la facultăți mizerabile) decât să se "umilească" învățând ceva practic și util: o meserie.

- Domnule, la noi s-a pierdut, nu știu de ce, ideea că meseria e bră­ța­ră de aur. Lumea ar trebui să se deștepte și să înțe­leagă că dacă ești un pro­fesio­nist bun câș­tigi bine și în România. Dacă ești un operator bun de mașini cu injecție, te caută firme se­rioase și duci o viață de­centă. Sunt deja multe me­serii la care salariile se apropie de un nivel la care să fii mulțumit și să nu te mai gândești să mai emi­grezi... Neamțul gândește practic: ai o meserie? Te-ai asigurat pe viață! Abia după aia mai vezi dacă merge și cu facultatea. Da­că îți place cartea, faci mai departe școală, dacă nu, mergi la fabrică și câștigi un ban cinstit. Am făcut o statistică la noi, la Clubul Economic, și cred că vreo 60% dintre președinții de firme care s-au școlit în Germania au avut mai întâi o meserie și apoi au con­tinuat cu școala și au ajuns mari directori. A­tunci am înțeles clar că această formare profesio­nală în sistem dual stă la baza succesului economiei Germaniei. Iar asta se vede și în numărul șomerilor în rândul tinerilor germani, care e foarte jos, față de Spania sau Italia, de exemplu, unde nu există acest sistem.

- Cât de greu a fost să vă impuneți ideea?

- Domnul ministru Funeriu ne-a primit imediat în audiență și ne-a cerut un catalog cu problemele pe care le dorim rezolvate, pentru a promova învă­țământul profesional în sistem dual. Am făcut una-două lista, iar ministrul a dat o ordonanță de guvern, care cuprindea cam 80-85% din ce am cerut noi. Când am văzut această decizie, ne-am hotărât să susținem o școală profesională de stat la Brașov. Din martie, până în toamna lui 2012, am schimbat totul, în forță, iar în septembrie, am început cu pri­ma generație.

"Zi de zi, trebuie să fii tot mai bun"

- Cum decurge relația cu instituțiile implicate în proiectul Școlii Kronstadt?

- Am reușit să convingem autoritățile locale să ne susțină, iar dacă am reușit, asta s-a datorat și faptului că noi, investitorii străini, am fost uniți. Dacă am mers în grup, am găsit imediat înțelegere. Așa am clădit acest liceu, la baza căruia stă un grup de management, care decide tot ce se întâmplă în școală. Mergem la autoritatea locală, zicem că vrem asta, asta, asta, că plătim asta, asta, asta, iar dacă inspectoratul școlar și primăria sunt de acord, noi preluăm costurile. Am ajuns la o colaborare atât de bună cu Inspectoratul Școlar că noi garantăm cu cinci ani înainte câți elevi angajăm pe fiecare pro­moție, pe fiecare disciplină. Nimic nu se face su­perficial!

- Sunteți mulțumiți de calitatea absolvenților de la Kronstadt pe care îi angajați?

- Școala funcționează după un sistem de veri­ficare a calității care e standardul în domeniul auto din Occident. Ideea de bază e îmbunătățirea conti­nuă. Zi de zi, trebuie să fii mai bun! Cu gândirea asta creștem copiii, cu gândirea asta trebuie să se obișnuiască și profesorii. Școala e gândită ca o fir­mă, pe obiective, pe performanțe care se verifică tot timpul. Iar calitatea absolvenților pe care îi avem ne arată că lucrurile merg foarte bine. Avem și calitate, avem și un număr tot mai mare de ab­solvenți!

"Înveți și faci. Asta e legea"

Am ajuns, cu documentarea mea, în atelierele școlare. O curățenie ca-n marile săli de operație. Firmele din cadrul Grupului Economic German au băgat bani numai și numai în aparatură de ultimă generație și de maximă siguranță pentru elevi. A­proape trei milioane de euro au investit companiile în Școala Germană Kronstadt, pe lângă investițiile statului în renovarea școlii! "Nu poți să îi ceri an­gajatului să îți lucreze frumos și curat, dacă tu nu ești în stare să îi oferi un loc de muncă frumos și curat", îmi spusese Werner Braun, iar cuvintele lui sunt literă de lege la Kronstadt.
Vestea condițiilor bune de la Școala Germană Kronstadt s-a răspândit repede prin țară. "În pri­mul an, s-a înscris la noi un băiat din Berezeni, județul Vaslui, care avea rude la Brașov și auzise de școala noastră", îmi spune doamna directoare Daniela Croitoru. "În următorul an, a adus cu el 40 de colegi din Berezeni! Cei de acolo nu mai voiau să le dea fișa de înscriere, ziceau că nu mai pot face clasa a IX-a în localitate, că vin toți elevii la noi. Iar anul trecut, din 30 de absolvenți de a VIII-a din Berezeni, 21 au venit la noi. Avem mulți copii din țară, vin din 16 sau 17 județe. Din Moldova ne vin foarte mulți copii. Vin la noi și elevi care, du­pă doi ani de liceu teoretic, și-au dat seama că nu ajung nicăieri cu ce studiază și că vor să fie pe picioarele lor la 17-18 ani. Sunt copii foar­te cuminți, cu bun simț, care conștientizează că școa­­la asta e pentru ei o șansă pentru o viață mai bună. Mai sunt și unii îm­pinși de la spate de părinți să facă o meserie, dar sunt și mulți copii foarte buni la învățătură, care își doreau mult să știe o meserie".
Pe Marius Sporea, elev într-a XI-a, îl găsesc mește­rind la o mașinărie elec­tronică, într-unul dintre atelierele școlii. Desenase pe computer o piesă complexă, iar acum îi "dicta" mașinăriei, din butoane, cum să o taie. Marius e un copil dezghețat, cu cuvintele la el, care știe ce vrea de la viață. "Ce-mi place e că aici, la Kronstadt, chiar faci, aplici ceea ce înveți. Eu așa văd viitorul școlii și, de-asta, mi se pare că am făcut o alegere foarte bună. Am vrut să știu o meserie, să nu tre­buiască să stau pe spatele mamei, care e infirmieră de spital, la Întorsura Buzăului", spune Marius. "Puteam să dau la un liceu nor­mal, dar am vrut ceva care să îmi asigure un loc de muncă. Aici lucrăm deja în fa­brică, știm deja ce mașini ne-au fost atri­buite pentru când absolvim, căci la sfâr­șitul anului vom fi angajați de către firma la care facem practica". "Suntem o echipă foarte bună aici, iar ce e fain e că unii vom lucra îm­preună și la firmă", îmi spune Alexandru Ho­dorogea, colegul cu care Marius lucrează chiar acum la o piesă.

De la profesională, la facultate!

Și Marius, și Alexandru, au ambiția să dea, musai, peste doi ani, la facultate. "E o idee care ne bucură! Noi chiar am gândit acest sistem în așa fel încât elevii să poată continua și cu o carieră mai înaltă. După profesională, pot continua la seral, tot la Școala Kron­stadt, își dau Bacalaurea­tul, iar de acolo pot să mear­gă la facultate. Sun­tem foarte fericiți și foarte mândri că avem primii stu­denți care au terminat școa­la profesională la noi. Avem șase copii în anul întâi de facultate și auzim numai lucruri bune despre ei. Studiază ingineria, dar, în paralel, continuă să lucreze în firme. Sunt copii care au nevoie de bani pe timpul școlii, iar noi îi ajutăm să devină profesioniști cât mai buni", se mândrește Werner Braun.
Werner Braun, la fel ca și colegii săi din Club, ține mult la satisfacția angajatului. E și acesta unul dintre obiectivele pe care le urmărește Școala Kronstadt. "Noi nu legăm elevii de firme, nu îi obli­găm să semneze cu noi când termină, deși îi plătim pe durata practicii și investim în formarea lor! Dacă, în trei ani de practică, nu îi convingem să rămână la noi, nu are niciun rost, înseamnă că am făcut eu ceva greșit!". Încă o liniuță în carnetul de reporter și încă o uimire, de final.

Epilog
De la Brașov, în toată țara!

"Sistemul nostru profesional dual îi interesează pe tot mai mulți. Acum am venit de la Ora­dea, unde se va face o școală după același sistem brevetat la Brașov. Și la Sebeș se face una, și la Râmnicu Vâlcea sunt discuții. Noi le punem tuturor la dispoziție do­cumentația și experiența noastră. E un sistem care funcționează bine, dă deja rezultate și la Alba, și la Făgăraș. E important ca în țară să apară tot mai multe clase și școli în sistem stat-privat", spune Werner Braun la despărțire. "Nici la Brașov nu ne mai ajunge școala asta pentru câte locuri de muncă avem nevoie. Vrem să facem o a doua școală". Iar listei i s-a adău­gat, chiar în timp ce scriam finalul acestui text, o știre de la Iași: primarul Mihai Chirică tocmai a semnat documentele necesare pentru înființarea, din această toamnă, în premieră pentru Moldova, a sistemului de învățământ dual. La soli­citarea unor agenți economici, în trei colegii teh­nice din Iași vor fi formate clase de elevi care se vor pregăti pentru meserii foarte solicitate pe piață locală... România poate să fie și premiantă, nu-i așa?