"Ai zice că statul paralel s-a născut în Teleorman, unde Dragnea era un dumnezeu"
- Scena politică românească seamănă tot mai mult cu un teatru absurd, animat de personaje bizare. Fiindcă vine finalul de an, vă propun ca înainte de lăsarea cortinei, să faceţi o trecere în revistă a politicienilor care s-au distins, în vreun fel, în ultimele douăsprezece luni.
- Aţi spus bine personaje şi nu personalităţi, pentru că la acest capitol politica e în mare suferinţă. Chiar te gândeşti, văzând parada de Ziua Naţională şi discuţia despre Centenarul Unirii, că, dacă am fi avut atunci personaje politice precum cele de azi, Marea Unire nu s-ar fi realizat în veci de veci. Politicienii de azi nu se caracterizează deloc prin simţul construcţiei, al unei minime concordii naţionale, măcar pe câteva coordonate, ci, dimpotrivă, sunt axaţi pe discordie şi deconstrucţie. Sunt, cu alte cuvinte, mai degrabă personaje negative, din cele care asigură cumva succesul de casă al unui film de serie neagră. Asta şi explică de ce câştigă alegerile.
Anul acesta, scena politică şi micile ecrane au fost acoperite aproape în totalitate de coaliţia de guvernare PSD-ALDE, care a asigurat aproape toată distribuţia. Începutul anului 2017 părea unul promiţător pentru Liviu Dragnea, liderul PSD. Câştigase detaşat alegerile parlamentare, era pentru prima dată în prim-plan, lumea-i era deschisă şi avea toate şansele să facă un rol mare, dovedind că PSD, în ciuda tuturor suspiciunilor, poate guverna cât de cât decent, îndreptând din mers ce era de îndreptat, lăsând să funcţioneze Justiţia şi concentrându-se pe proiecte de interes public. Dar Dragnea şi-a ratat intrarea în scenă, dovedind încă din Ianuarie, prin promovarea OUG 13, că principala sa ţintă de guvernare nu este performanţa, ci stoparea luptei anti-corupţie, prin a steriliza Justiţia, în primul rând, pentru a scăpa de consecinţele propriilor dosare penale. Dragnea n-a jucat cu faţa spre public, ci cu spatele la electorat şi cu replicile orientate spre interlocutorii săi penali. Lună de lună, Dragnea şi-a pierdut din spontaneitatea interpretării şi din dicţie şi a început să repete mecanic cuplete din ce în ce mai ridicole. În prima parte a stagiunii, se războia cu George Soros, cu multinaţionalele, cu ONG-urile, chiar dacă vorbea singur sau în duet cu Tăriceanu. Apoi a trecut la monologul cu "statul paralel" (marfă turcească), a cărei definiţie - dată chiar de PSD, în Rezoluţia de la Herculane - seamănă izbitor cu un autoprotret: bani publici folosiţi pentru a cumpăra influenţă, pentru a intimida şi a şantaja. Ai zice că "statul paralel" s-a născut la Teleorman, căci aşa se comporta Dragnea în judeţul unde, potrivit martorilor, "era un dumnezeu".
- Dosarul TelDrum, apărut spre finalul anului, la sesizarea Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), în care este anchetat şi Liviu Dragnea şi în care prejudiciul este de 21 de milioane de euro, ca şi cazul transferului din proprietatea statului în folosinţa "privatului" TelDrum, (adică tot Dragnea) a insulei Belina, de pe Dunăre, parcă ar descrie modul de funcţionare a "statului paralel".
- O fac exact, la faza pe judeţ. Personajul Dragnea însă e ceva mai complex şi mai complexat decât pare. Altfel nu se explică cum cineva care juca tenis cu şefii SRI, Maior şi Coldea, care mergea la pârlitul porcului de Ignat cu Kovesi şi Coldea, pescuia cu ei şi le cânta în strună, a descoperit acum, când i-a expirat termenul, că aceştia conduceau "statul paralel". De fapt, statul paralel este chiar el.
"Călin Popescu Tăriceanu a devenit cel mai antipatic personaj de pe scena politică"
- În prim-planul scenei politice de anul acesta au fost totuşi şi alte personaje...
- Apropo de Preşedinţie, cum vi s-a părut prestaţia lui Klaus Iohannis de anul acesta?
- Prin comparaţie cu cei doi pomeniţi anterior, preşedintele Iohannis a părut singurul lider important care apără independenţa Justiţiei şi care a atras atenţia asupra pericolelor la care ne expune aşa-zisa "revoluţie fiscală" a guvernului PSD-ALDE. Ajutat de modul haotic de guvernare şi de compromiterea totală a cuplului Dragnea-Tăriceanu (un fel de Clevetici şi Tribunescu, vorba lui Alecsandri), preşedintele Iohannis a apărut ca un personaj echilibrat, cu un text corect şi o interpretare sobră. Poate că e cam fad pentru grustul publicului, dar e necesar. E suficient să ne imaginăm că ar fi câştigat alegerile prezidenţiale Victor Ponta, ca să ştim că în aceşti trei ani, Justiţia ar fi fost mutilată. Chiar dacă acum Ponta critică PSD şi pe Dragnea (şi are argumente solide), o face sub impulsul interesului său de moment. Să ne amintim că în 2011, Ponta l-a suspendat din funcţie pe preşedinte şi a pus mâna, în numai o săptămână, pe toate instituţiile statului, ba a semnat şi un protocol cu rezerviştii colonelului Mircea Dogaru, care prevedea desfiinţarea DNA, a ANI şi a altor instituţii neprielnice pentru regimul său. Revenind la Iohannis, să sperăm că va rămâne fidel angajamentului privind lupta anticorupţie, atât în mandatul sau mandatele de preşedinte, cât şi după încheierea lor. Pentru că mai ştim nişte cazuri de foşti preşedinţi de dreapta, care, după încheierea mandatelor, au devenit de nerecunoscut.
"Opoziţia pare o trupă de amatori, care nu e în stare să se salveze prin vreo vedetă găsită în ultimul moment"
- Sărim peste episodul Sorin Grindeanu, premierul meteoric, care, după o scurtă răzmeriţă, a fost demis, dar curând s-a întors să-i ciugulească din palmă lui Dragnea. Am vorbit destul despre el. Însă, pare că scena interpretată de el se repetă cu un alt personaj principal: Mihai Tudose. Va fi sau nu va fi debarcat, în urma conflictului pe care îl are cu Dragnea şi fidelii acestuia?
- Problema lui Mihai Tudose este problema tuturor posibililor premieri ai coaliţiei de guvernare PSD-ALDE. Nici unul nu va putea face decât ce va vrea Dragnea, sau va zbura. Atacul asupra lui Tudose a început de vreo două luni, a urmat un armistiţiu, care zilele acestea s-a încheiat. Tudose este acuzat, şi el, că e ofiţer acoperit al unui serviciu secret. (Politica românească îşi descoperă uneori acoperiţii după ce aceştia se ceartă între ei.) Pe Tudose s-ar putea ca unii să-l supraevalueze, fiindcă se distanţează pas cu pas de Dragnea, declarând că "nu înţelege conceptul de stat paralel" şi că "are încredere în OLAF", care l-a denunţat pe Dragnea şi reţeaua TelDrum. Asta nu înseamnă că pachetul fiscal pe care l-a promovat Tudose nu va produce efecte dintre cele mai proaste. Nimeni nu ştie cum să-şi organizeze afacerile pe anul viitor, veniturile la buget tot scad, leul scade, preţurile au luat-o razna, făcând din creşterile salariale o glumă macabră. Şi asta, pe fondul unei creşteri economice record, de 7%! Te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă aveam o creştere mai mică, aşa ca în UE, nu mare, ca în Asia.
- Opoziţia mai are chip? Nu e nimeni care să se remarce în vreun fel?
- La Opoziţie e o distribuţie atât de săracă şi de netentantă, că pare o trupă de amatori, chiar dacă liderul liberal, Ludovic Orban, e vechi în teatrul politic. El rămâne însă un personaj secundar, mai degrabă de comedie, plasat neinspirat într-o dramă istorică şi într-un rol pe care nu-l acoperă. N-are datele necesare, oricât şi-ar îngroşa vocea şi ar rosti replici tăioase. Paradoxal, cu cât strigă mai tare, cu atât te umflă râsul. Sigur, se va spune că PNL n-are ce face, opoziţia n-are voturi, majoritatea PSD-ALDE e zdrobitoare şi calcă totul în picioare. Aşa e. Dar era o vreme, prin 2000 - 2004, pe vremea lui Adrian Năstase, când Opoziţia (PNL şi PD, pe atunci) avea voturi şi mai puţine (câte 7% fiecare, parcă), dar a lansat două personaje care acopereau scena, care reprezentau o Opoziţie de temut şi au cucerit publicul. E vorba de Mona Muscă şi Emil Boc. Ei au reuşit atunci să dea viaţă Opoziţiei şi să convingă. Astăzi, nu avem astfel de reuşite. Raluca Turcan, de exemplu, vorbeşte corect, dar are o voce mică şi nu se aude mai departe de două scaune. Iar USR, marea revelaţie a alegerilor, n-a reuşit să producă până acum nici un personaj convingător, după ce şi-a eliminat din partid cele câteva voci pe care le cunoşteau ascultătorii. În ce priveşte PMP, el este dominat total de Traian Băsescu, care are alte interese decât cele care l-au consacrat şi, prin urmare, nu mai reprezintă pe nimeni.
Cortina lui 2017 va cădea curând, dar nu înaintea ultimului act, în care PSD anunţă mitinguri de solidaritate cu sine însuşi, în care Parlamentul vrea să termine legile Justiţiei şi în care se va vedea dacă ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, o va revoca sau nu pe Codruţa Kovesi de la conducerea DNA. Aşteptăm reacţia publicului: aplauze sau huiduieli.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
