Din datele pe care le furnizaţi, în cazul dvs. este vorba, foarte probabil, despre o boală autoimună, care este cauza, atât a edemului Quincke (sau edem angioneurotic), cât şi a hipotiroidiei (este vorba despre tiroidita cronică autoimună), o afecţiune a sistemului imunitar, cauzată de un dezechilibru grav, prin care acesta îşi atacă propriile organe. Simptomele cu care vă confruntaţi, angioedemul, se numără printre cele mai frecvente manifestări ale tiroiditei. Nu ţin de dereglarea hormonală, respectiv hipotiroidia, ci de boala autoimună. Din această cauză, în cele mai multe cazuri, tratamentul hormonal de substituţie şi corectarea hipotiroidiei sau hipertiroidiei nu duce la ameliorarea simptomatologiei bolii autoimune. Pe lângă angioedem poate apărea şi o erupţie urticariană la nivelul pielii. Atât erupţia, cât şi edemul Quincke, pot să apară fără nici o cauză aparentă sau pot să existe diverşi factori declanşatori: alimentari, stres emoţional, suprasolicitare fizică, medicamente, factori fizicali (presiune, căldură, frig, expunerea la soare), infecţii virale sau bacteriene. În această afecţiune, de multe ori, sistemul imun reacţionează exagerat şi la nivelul tubului digestiv. În peretele intestinal există o componentă importantă a sistemului imun. Acesta poate reacţiona exagerat la contactul cu alimentele, care sunt considerate substanţe străine de organism. Aşa apar aşa-numitele intoleranţe alimentare. În această situaţie, apariţia erupţiei sau a angioedemului nu este legată direct de un aliment anume, ca în cazul alergiilor alimentare. De aceea, este greu să se stabilească o corelaţie între consumul unui aliment şi apariţia angioedemului. Printre cele mai frecvente intoleranţe alimentare, asociate cu tiroidita autoimună, se numără intoleranţa la gluten. Aici vorbim despre intoleranţa clasică - boala celiacă (condiţionată genetic şi care poate fi diagnosticată prin teste specifice), dar şi despre intoleranţa la gluten non-celiacă. Ultima este o afecţiune descrisă recent, în care testele clasice pentru celiachie sunt negative. În aceste cazuri, trebuie făcute alte analize care să pună în evidenţă această intoleranţă. Acelaşi tip de analize pot fi făcute şi pentru alte alimente - teste de intoleranţă alimentară. În funcţie de rezultatul acestor teste, se poate recomanda un regim alimentar adecvat, chiar dacă testele de alergie la alimente sunt negative. Trebuie subliniat faptul că excluderea alimentelor la care se depistează intoleranţa nu duce imediat la ameliorarea simptomatologiei. Este nevoie de o perioadă de timp pentru a scădea inflamaţia intestinului, tocmai pentru că angioedemul nu este consecinţa directă a unui aliment ci, indirect, a inflamaţiei intestinale.
În acelaşi timp trebuie căutate însă şi alte cauze pentru angioedem. Acesta poate avea o cauză parazitară, o infecţie în sfera digestivă sau urogenitală, o altă boală inflamatorie autoimună, care se poate asocia cu tiroidita cronică. Există şi boli mai rare, cu componentă ereditară, sau afecţiuni maligne, care se pot manifesta prin edem Quincke. Acestea trebuie căutate în special atunci când angioedemul nu se asociază cu erupţie urticariană.
Dacă analizele pe care le-aţi făcut au exclus alte afecţiuni în afara hipotiroidiei, atunci cauza angioedemului dvs. este dereglarea autoimună: tiroidita cronică autoimună sau tiroidita Hashimoto.
Pentru a rezolva problema cu care vă confruntaţi, vă recomand inclusiv o evaluare psihologică. Întotdeauna, în spatele acestei afecţiuni există o traumă emoţională cu care persoana în cauză s-a confruntat sau se confruntă în continuare. Este vorba despre blocarea unor emoţii, negative de obicei, o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Un psiholog cu experienţă vă poate ajuta să identificaţi aceste emoţii şi să le eliminaţi.
Tratamentul clasic presupune administrarea de antihistaminice şi, în situaţiile mai grave, tratament cu cortizon sau chiar cu adrenalină, dacă angioedemul este localizat la nivelul glotei. Regimul alimentar este foarte important. Trebuie evitate alimentele bogate în histamină (peşte, icre, fructe de mare, conserve, afumături, arahide, nuci, alune, căpşuni, fructe de pădure, vinete, roşii, murături, brânzeturi fermentate, preparatele refrigerate). Pe termen lung, trebuie excluse alimentele la care se evidenţiază intoleranţa, prin teste specifice.
Tratamentul natural presupune remedii care au efect antiinflamator şi imunomodulator. Vă recomand următoarele plante - aloe vera, cătină, evening primerose, lemn-dulce, mesteacăn, urzică, trei-frati-pătaţi, coada-şoricelului (dacă nu sunt contraindicaţii). Plantele respective le găsiţi, fie ca atare, sub formă de capsule, sau sub formă de tincturi, unele chiar în combinaţie de mai multe plante. De asemenea, vă recomand să luaţi Selenium şi vitamina D pentru efectele imunomodulatoare. Puteţi asocia şi tratament homeopat, efecte bune având remediile Apis CH9, Antimonium crudum CH6, 3-4 doze pe zi, şi Bovista CH200 - o doză, la 3 zile.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"De doi ani, boala Lyme îmi face viaţa un coşmar"
(Răspuns pentru MARI RĂDULESCU, F. AS nr. 1130)

Pe lângă modificările "SNC", agentul etiologic al bolii Lyme poate declanşa probleme psihice (atacuri de panică, depresii, anxietate), manifestările conducând bolnavul spre medicul psihiatru.
Tratament: leziunile cutanate se tratează cu Penicilină sau Amoxicilină, iar pentru complicaţiile tardive (cazul dvs.), se administrează la indicaţia medicului Benzilpenicilină i.v. sau Cefalosporine (Cefotaximă sau Ceftriaxonă i.v.).
Tratament naturist - Cat's Claw, 3 tablete pe zi, Goldenseal Root - 1 tabletă pe zi, Olive Leaf, Imune Green Gold, Colostrum Prime Life, Bi-Iomare capsule, Amino Fuel, Spirdietabs, Biiolicaps - cu rol antibacterian, antiviral şi imunostimulator.
* Bartoneloza sau boala ghearelor de pisică apare ca urmare a muşcăturii, zgârieturii şi a linsului pielii de către pisică, la copii şi persoanele iubitoare de animale. De obicei trece fără manifestări. La cei cu imunitate scăzută, după 3-5 zile apar leziuni cutanate (roşeaţă), iar la 1-2 săptămâni: limfadenopatie dureroasă ce persistă circa 3 săptămâni - 3 luni, provocând rar meningoencefalită, hepatită, osteomielită sau infecţie conjunctivală. Medicul, în urma analizelor, trebuie să precizeze tipul de Bartonella: Bacilliformis, Henselae sau Quintana.
Tratament: Azitromicină, Ciprofloxacină, Doxicilină - cu reţetă medicală.
* Ehrlichioza - această bacterie mică, gram negativă, vizibilă în fagocite, poate produce infecţii umane severe. Infectează în general celulele mononucleare sanguine şi tisulare sau celulele mieloide, agentul fiind căpuşa "Lone star" ce trăieşte pe pielea căprioarelor cu coadă albă.
Boala este contractată pe timp de vară, din regiunile rurale. Bacteria provoacă dureri abdominale, greţuri, diaree, anorexie, mialgii, trombocitopenie, leucopenie, transaminaze crescute etc.
Tratament: Doxicilină 100 mg, la 12 ore.
Multă sănătate!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0721/617.165
"Am venit de la mare cu pete pe corp"
(Răspuns pentru ANDREI - Bucureşti, F. AS nr. 1277)
