Principalele plante medicinale folosite în terapia acestor boli sunt: ghimpele, pufuliţa, urzica, ţelina, dovleacul, schinduful, plopul negru, ginsengul, ghimbirul, iasomia, ardeiul iute, usturoiul, nucul şi tătăneasa. Ideal ar fi să le culegeţi personal din grădină sau din pădure şi să le transformaţi cu mâna dvs., acasă, în pulbere, infuzie, decoct, tinctură, vin sau oţet medicinal. În cazul plantelor importate, alegeţi-le pe cele vândute în farmacii.
Preparate din plante
Pulberea
Ingrediente: plop negru, ginseng, ghimbir
Mod de preparare: planta uscată se macină foarte fin, într-o râşniţă de măcinat cafeaua. Se foloseşte ca atare, câte un vârf de linguriţă, de două ori pe zi, cu puţină miere, sirop, suc natural sau lapte fermentat (iaurt, sana, chefir, lapte bătut).
Infuzia
Ingrediente: ghimpe, pufuliţă, urzică, iasomie, nuc.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot şi se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează prin tifon sau strat subţire de vată.
Decoctul
Ingrediente: dovleac, schinduf, plop negru, ginseng, ghimbir, tătăneasă.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final se completează apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde datorită îmbibării filtrului din vată.
Tinctura
Ingrediente: ghimpe, pufuliţă, urzică, ţelină, schinduf, plop negru, ginseng, ghimbir, ardei iute, usturoi, nuc, tătăneasă.
Mod de preparare: două linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, de 20-30 ml, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Ingrediente: ghimpe, pufuliţă, urzică, schinduf, plop negru, ginseng, ghimbir, iasomie.
Mod de preparare: 4 linguri plantă uscată şi mărunţită groscior se amestecă cu 1 litru vin roşu, adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului. Apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de culoare brună. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
ADENOMUL DE PROSTATĂ (hiperplazia benignă a prostatei)
După vârsta de 60 de ani, foarte mulţi bărbaţi au prostata mărită. Incidenţa măririi prostatei creşte odată cu vârsta, astfel că după 80 de ani, puţini sunt bărbaţii care nu au probleme cu prostata. Indiciul major care defineşte hiperplazia de prostată este dorinţa imperioasă de a urina de câteva ori în timpul nopţii.
Ca terapie complementară la medicaţia alopată fixată de medicii curanţi se pot folosi următoarele plante medicinale:
Tratamente interne
* Ghimpele (Xanthium spinosum)
Se foloseşte partea aeriană a plantei (Herba xanthii), bogată în flavone şi steroli vegetali. Este o plantă medicinală de top în tratamentul bolilor prostatei. Numeroase cercetări clinice, făcute în ţara noastră de un colectiv de specialişti din Cluj Napoca, au confirmat acest lucru.
Infuzie: Se beau câte 2 căni pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.
Tinctura: Se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, după masă.
Vinul: Se beau câte 30 ml (2 linguri), de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.
* Pufuliţa (Epilobium hirsutum)
Se utilizează planta întreagă (Herba epilobii), ce are în compoziţie fitocomplecşi sterolici şi antioxidanţi naturali.
Infuzie: Se beau câte 2 căni de ceai pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.
Tinctura: Se iau câte 30 de picături, de două ori pe zi, după masă.
Vinul: Se beau 30 ml (2 linguri), de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, după masă.
* Urzica (Urtica dioica)
Se folosesc frunzele (Folium urticae), în care principiul activ este beta-sitosterolul, un precursor al hormonului masculin numit testosteron.
Infuzia: Se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: Se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Decoctul: Se beau câte 2 ceşti de ceai pe zi.
Vinul: Se administrează 3 linguri de vin (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
Acţiunea preparatelor din urzică este potenţată prin asocierea cu produse vegetale ca: pufuliţă, ghimpe şi ţelină.
* Ţelina (Apii graveolens)
Se întrebuinţează rădăcina (Radix apii graveolentidis). Are o compoziţie complexă, în care predomină un ulei volatil, responsabil de gustul şi mirosul specifice. Ţelina este apreciată atât ca medicament, cât şi ca aliment. Se recomandă proaspătă, în salate sau sub formă de:
Tinctură: Se administrează o jumătate de linguriţă, de două ori pe zi.
Vinul: Se beau câte 30 ml de vin, de două ori pe zi.
* Dovleacul (Cucurbita pepo)
De la dovleac se folosesc seminţele (Semen cucurbitae) crude, prăjite sau sub formă de decoct.
Decoctul: Se bea o cană de ceai, de două ori pe zi.
Tratamente externe
Pentru tratamentul prostatei mărite se fac băi de şezut, cu scoarţă de salcie, flori de coada-şoricelului şi conuri de pin.
Tehnică de preparare: în 3 l de apă se fierb, timp de 5 minute, o cană de scoarţă de salcie, tăiată groscior. Se adaugă apoi câte 3 linguri flori de coada-şoricelului şi conuri de pin. Se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară.
Tratamentul cu preparate din plante medicinale pentru adenomul de prostată este de lungă durată, şi pentru a evita monotonia administrării, se recomandă folosirea în alternanţă a plantelor indicate.
(Farmacia Faltis prepară Stopaden pentru hiperplazia benignă a prostatei pe bază de pufuliţă, ghimpe şi ţelină.)
ALOPECIA (chelia)
Este mult mai frecvent întalnită la bărbaţi decât la femei. Căderea părului până la o anumită limită poate fi considerată un fenomen fiziologic normal. Părul creşte până atinge o anumită lungime, după care cade, şi din foliculul pilos iese un nou fir de păr.
Persoanelor tinere sănătoase le cad, zilnic, 20-30 fire de păr, celor mai în vârstă, până la 100 fire. Viaţa unui fir de păr este în general de 2-4 ani. Vara, părul creşte mai repede decât iarna, şi noaptea mai repede decât ziua. Primăvara şi toamna, părul cade în cantităţi mai mari.
Principalele plante folosite în tratamentul alopeciei sunt :
* Ardeiul iute (Capsicum annum)
Se folosesc fructele mature de ardei iute (Fructus capsici). Conţin alcaloidul capsaicină, ce imprimă ardeiului gustul iute, arzător şi acţiunea revulsivă benefică pentru loţiunile contra căderii părului.
* Usturoiul (Alium sativum)
Se întrebuinţează căpăţâna de usturoi, la prepararea tincturii, acţiunea terapeutică datorându-se unui derivat sulfurat numit aliina.
* Nucul (Juglans regia)
Frunzele de nuc (Folium juglandis) sunt materia primă pentru obţinerea de tinctură şi infuzie, care prin conţinutul în juglonă sunt recomandate în alopecie. Preparatele care conţin tinctură sau infuzie de nuc duc şi la o intensificare a colorării în castaniu a firului de păr.
* Tătăneasa (Symphytum officinale)
Se foloseşte rădăcina de tătăneasă (Radix symphyti), care conţine alantoina, o substanţă nelipsită din produsele cosmetice, ce se adresează pielii şi părului.
* Urzica (Urtica dioica)
Preparatele din urzică, în afară de tratamentul hiperplaziei de prostată, se folosesc, extern, şi contra căderii părului.
* Ţelina (Apii graveolens)
Este planta preferată în tratamentul bolilor bărbăteşti. Este folosită, intern, pentru tratamentul adenomului de prostată, a impotenţei masculine, iar extern, pentru combaterea alopeciei. Rezultate mult mai bune se observă dacă se fac diverse combinaţii din aceste plante.
Tratamentul alopeciei este de cele mai multe ori extern, prin aplicaţii şi frecţii locale, cu preparate farmaceutice obţinute din plantele medicinale menţionate mai sus.
Pentru uz extern, aceste plante se pot folosi sub formă de ceai (infuzie sau decoct), tinctură sau oţet terapeutic.
Oţetul terapeutic
Folosit în tratamentul alopeciei, se poate obţine după următoarea metodă: două linguri de plantă uscată se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet (de preferat obţinut din vin), agitându-se zilnic. Urmează apoi filtrarea şi păstrarea în flacoane brune.
Loţiune "Faltis"
Farmacia Faltis prepară contra căderii părului o loţiune pe bază de tinctură de nuc, tinctură de tătăneasă, tinctură de ardei iute, tinctură de china şi tinctură de ţelină. Această loţiune împiedică căderea părului, întăreşte rădăcina firului de păr existent şi favorizează creşterea părului acolo unde nu mai este.
Mod de administrare: soluţia contra căderii părului se foloseşte în prima lună, în fiecare zi. După spălarea şi uscarea părului, se aplică soluţia pe pielea capului, pe cărări, masându-se uşor cu ajutorul unei mici bucăţi de tifon sau o cârpă curată. Dacă nu este neapărat nevoie, spălarea părului se poate face săptamânal, dar masajul trebuie obligatoriu să se facă zilnic. După prima lună, se reduce utilizarea la o singură dată pe săptamână, iar tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de cel puţin trei luni. Se feresc ochii la aplicarea tratamentului.
DISFUNCŢIA ERECTILĂ (impotenţa)
Impotenţa constă în incapacitatea obţinerii sau menţinerii unei erecţii satisfăcătoare pentru actul sexual. Cauzele majore a disfuncţiei erectile sunt:
* afecţiunile vasculare instalate la nivelul penisului, aşa-numita "fugă venoasă", care face dificilă menţinerea sângelui la nivelul penisului în timpul erecţiei
* afecţiuni hormonale, cum ar fi testosteronul scăzut
* utilizarea unor medicamente (antihipertensive cu acţiune centrală, unele diuretice de sinteză, sedativele, medicamentele antineoplazice) care sunt responsabile de aproximativ 25% din cazurile de disfuncţie erectilă
* afecţiuni neurologice, de exemplu, accidentul vascular cerebral
* factori psihologici, cum ar fi frica de intimitate
Impotenţa, mai ales cea pasageră, este un disconfort delicat pentru un bărbat. Se pot folosi în acest scop plante cu proprietăţi afrodisiace.
* Ţelina (Apii graveolens)
Ca şi în cazul adenomului de prostată, se folosesc preparate din rădăcină de ţelină (Radix apii graveolentidis). În impotenţa masculină, consumul a câte 50 ml vin de ţelină, timp de câteva zile la rând, poate avea rezultate favorabile.
* Schinduf (Trigonela foenum graecum)
Se folosesc seminţele (Semen foenugraeci), ce au o compoziţie chimică remarcabilă: acizi graşi esenţiali, lecitine, lipide sterolice, derivaţi proteici şi săruri de fier, magneziu şi fosfor.
Decoctul: Se bea, regulat, câte o ceaşcă de ceai pe zi, după masă.
Tinctura: Se administrează câte 50 de picături pe zi, după masă.
Vinul: Se beau 30 ml de vin pe zi, după masă.
* Plop negru (Populus nigra)
Se folosesc mugurii foliari (Gemmae populi), care conţin rezine asemănătoare propolisului, de unde şi denumirea pentru mugurii de plop de "propolis vegetal".
Pulberea: se ia câte un vârf de linguriţă, de două ori pe zi, cu suc sau miere, după masă.
Decoctul: se bea regulat câte o ceaşcă de ceai pe zi, după masă.
Tinctura: se administrează câte 50 de picături pe zi, după masă.
Vinul: Se beau câte 30 ml de vin pe zi, după masă.
* Ginseng (Panax ginseng)
Se întrebuinţează rădăcina (Radix ginseng), ce are în compoziţie saponozide, glicozide, vitamine hidrosolubile din grupul B, rezine, acid nicotinic şi beta-sitosterol.
Pulberea: Se ia câte un vârf de linguriţă, de două ori pe zi, cu suc sau miere, după masă.
Decoctul: Se bea regulat câte o ceaşcă de ceai pe zi, după masă.
Tinctura: Se administrează câte 50 de picături pe zi, după masă.
Vinul: Se beau câte 30 ml pe zi, după masă.
* Ghimbir (Zingiber officinale)
Se utilizează rădăcina (Radix zingiberii), bogată în derivaţi aromatici, uleiuri volatile şi derivaţi fenolici. Ghimbirul este cunoscut încă din antichitate ca un renumit condiment, iar în ultima perioadă, i s-au descoperit printre altele şi virtuţi afrodisiace.
Pulberea: se administrează câte un vârf de linguriţă de pulbere, de două ori pe zi, cu suc sau miere.
Decoctul: se bea regulat câte o ceaşcă de ceai pe zi.
Tinctura: se administrează câte 50 de picături pe zi.
Vinul: se beau câte 30 ml de vin pe zi.
Toate după mesele principale ale zilei.
* Iasomia (Jasminum officinale)
Florile de iasomie (Flores jasmini) au proprietăţi afrodisiace moderate şi ajută la creşterea libidoului erotic.
Vinul: se beau câte 50 ml de vin, seara la culcare.
Infuzia: se prepară din flori de iasomie, câte o cană de ceai, în fiecare seară. Se bea înghiţitură de înghiţitură.
(Farmacia Faltis prepară pentru combaterea impotenţei un produs numit Sexfort, pe bază de ţelină, plop negru, ghimbir şi ginseng.)
* În caz de excitaţii sexuale exagerate, pentru calmare, se recomandă preparate farmaceutice anafrodisiace din conuri uscate de hamei (Humulus lupulus). Astfel:
Decoctul: se bea câte o ceaşcă de ceai, din două în două zile.
Tinctura: se administrează câte 30 de picături pe zi, la două zile.
Vinul: se beau câte 30 ml pe zi, la două zile.
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.