8 porunci pentru învingerea dependenţelor

- Că e vorba de alcool, de sex, de droguri sau de jocuri pe internet, dependenţa trebuie vindecată, înainte de a deveni boală cronică. Şi dacă se poate, fără să luăm medicamente -

1. Caută-ţi un sens al vieţii

Grecii antici aveau idealul unei vieţi bogate în realizări. În zilele noastre, oamenii îşi imaginează fericirea ca pe un şir neîntrerupt de distracţii. Însă psihologii ne avertizează că acest mod de a trăi nu ne face fericiţi.
Pe ce căi putem ajunge la o existenţă împlinită? Care sunt lucrurile esenţiale pentru noi? Cum reuşim să aşezăm profesia şi viaţa per­sonală într-un echilibru sănă­tos? Cine crede că poate amâ­na me­reu hotărârile im­por­tante, soco­tind că nu e ca­zul să se grăbeas­că, fiindcă se află încă la începu­tul dru­mu­lui şi are tot viitorul în faţă, va observa, la un mo­ment dat, că a trecut pe lângă o mul­ţime de şanse şi le-a ratat ire­mediabil. "Care sunt punctele mele forte? Ce mă interesează cu adevărat, ce ţeluri îmi propun să ating?" A găsi răspunsurile potrivite la aceste întrebări este metoda cea mai eficientă de a te elibera de dependenţe şi abuzuri. Desigur, e vorba de un proces care pretinde o doză însemnată de efort şi cutezanţă, dar dacă vă veţi angaja în el, dacă veţi căuta neîncetat un sens în hazardul aparent al propriei vieţi, în cele din urmă vă veţi simţi pe deplin răsplătiţi.

2. Nu-ţi programa greşit creierul

Orice acţiune care ne procură plăcere poate da naştere unei dependenţe. Când sistemul biochimic de recompensă al creierului funcţionează mereu în ace­laşi fel, creierul nostru se programează automat. Com­portamentul stereotip ne influenţază conexiunile neu­ro­nale, consolidând un reflex. Apoi, în clipa când ne aflăm puşi într-o situaţie care ne creează disconfort, reacţionăm cu impulsul de a ne refugia pe internet, de a cumpăra în neştire obiecte de care nu avem nevoie sau de a privi cu interes filme şi fotografii porno­gra­fice. La început, asta poate fi un stimulent, avem impresia că sfidăm tabuurile, obţinem o satis­facţie rapidă. Totuşi, dacă ne vom deprinde să ne excităm cu ajutorul unor ima­­gini brutale de trupuri dezgolite, ne programăm cre­ie­rul în aşa fel încât nu vom mai putea percepe stimulii sexuali decât prin in­termediul pornografiei. Erotismul subtil dintre par­tenerii reali se va pierde.
Putem cita, ca exemplu, cazul unui avocat de suc­ces, care munceşte enorm şi se întoarce acasă abia după miezul nopţii. Atunci bea nu un singur pahar, ci mai multe, ca să se relaxeze. Soţia a dorit să-i ţină com­panie şi, înainte să-şi dea bine seama ce i se în­tâm­plă, a devenit alcoolică. Din cauza oboselii extre­me şi a băuturii, relaţia lor sexuală a intrat în criză. Tresăririle sporadice ale libidoului l-au împins pe bărbat să vizi­teze anumite site-uri pornografice de pe internet. Cu tim­pul, creierul se obişnuieşte cu imagi­nile şi cere sti­muli tot mai mulţi şi mai tari. În prezent, el nu mai sim­te nicio atracţie sexuală faţă de soţia sa. Posibili­tatea unei satisfacţii reale este total compromisă.

3. Creează legături cu oamenii din jurul tău

Suntem fiinţe sociale şi, printre trăsăturile noastre caracteristice, se numără şi nevoia biologică de a trăi în cadrul unei comunităţi. În absenţa relaţiilor sociale, niciun om nu este capabil să supravieţuiască şi cu atât mai puţin să ducă o viaţă echilibrată şi dătătoare de satisfacţii. Specialiştii au do­ve­dit, dincolo de orice dubiu, că persoanele sin­gure îşi agonisesc o porţie de fericire mai modestă de­cât a cuplu­rilor, iar băr­baţii liberi ca pasărea ce­rului au, în general, dez­avan­tajul de a muri mai de­vreme decât cei însuraţi.
Legăturile cu prietenii sporesc bucuria de a trăi, iar lipsa lor nu poate fi compensată prin nimic. Relaţiile au un efect pozitiv, mai ales atunci când nu se definesc prin spirit de concurenţă şi egocentrism, ci printr-o disponibilitate autentică de cooperare. Din acest punct de vedere, este mai bine să devii membru al unei aso­ciaţii umanitare decât sportiv de performanţă. S-a de­monstrat că oamenii beneficiază ei înşişi de pe urma im­plicării lor în acţiuni destinate ajutorării altora, precum şi a integrării într-o comunitate. Preţuirea, grija, prietenia şi afecţiunea, strădania comună pentru atingerea unui scop de vădită utilitate socială - toate acestea constituie factori eficienţi de protecţie împo­triva oricăror dependenţe.

4. Fii atent la tine şi la alţii

Numai atunci când ne observăm cu atenţie, putem sesiza dacă un comportament, care iniţial ne ajută să ne simţim bine, s-a transformat în obsesie. Dacă, din pură întâmplare sau dintr-o împrejurare anume, ne de­prindem cu ceva ce ni se pare mai întâi distractiv, rela­xant sau stimulator (jo­cu­rile pe telefon, de exem­plu), pentru ca apoi să avem neapărată nevoie de acel lucru, fără de care nu mai suntem în stare să ajungem cu bine până la capătul zilei şi să ne rezol­văm problemele cotidie­ne. Vrem neapărat să mân­căm, în momentul când ne găsim într-o situaţie stre­santă? Ne încearcă une­ori tentaţia irezistibilă de a bea o bere? Mâncarea şi alcoolul au un efect relaxant, nu e nimic condam­na­bil în asta. Însă în clipa când nu mai vedem altă soluţie şi apelăm reflex la asemenea mecanisme de depăşire a stresului, acesta ar trebuie să fie un semnal de alar­mă. Obişnuin­ţa, care s-a instalat deja, este oare atât de puternică, încât ne aflăm pe punctul de a pierde controlul?
Aceeaşi atenţie este necesară şi în raport cu oa­menii din jurul nostru, căci ar fi regretabil ca o tole­ranţă greşit înţeleasă să ne facă să trecem cu vederea o tendinţă de abuz. În acest stadiu, o dependenţă care abia prinde contur poate fi mai uşor anihilată. În schimb, cei ce sunt deja captivii unor patimi nu mai reu­şesc să se elibereze prin propriile lor forţe, ci ne­cesită ajutorul unui profesionist.

5. Înarmează-te împotriva tentaţiilor de pe televizor şi internet

În prezent, se constată, în general, o proliferare a de­­pendenţelor. Aceasta are de-a face cu posibilităţile oferite de mijloacele moderne de comunicare. De pil­dă, întotdeauna unii oameni au simţit nevoia de-a drep­tul patologică de a ieşi în evidenţă. Însă niciodată n-a fost atât de uşor să atragi atenţia televiziunilor şi a ta­bloi­delor, inclusiv cu atitudini foarte dis­cu­tabile. Per­soanele pe care le vedem zilnic dân­­du-se în specta­col pe canalele publice de comunicare (mai ales pe facebook) oferă un exemplu negativ genera­ţiei tinere.
Internetul accentuează o serie de dependenţe, adu­cându-le în forme noi şi îngrijorătoare. Mania cum­pă­­răturilor, obsesiile sexua­le, pasiunea bolnavă pentru jocurile de noroc au atins alte dimensiuni cu ajutorul internetului, iar jocurile pe calculator au generat o anomalie comportamentală necunoscută până acum. "Drogul" stă zi şi noapte la dispoziţia consumatorilor avizi, care pot recurge cu uşurinţă la el, pe ascuns, un control oficial asupra acestui comportament deviant fiind practic imposibil. Izolarea socială extremă la care se expun tinerele vic­ti­me ale jocurilor pe internet reprezintă o tendinţă nouă şi foarte primejdioasă. Fără îndoială, este nerea­list să interzici utilizarea calcula­torului şi să întrerupi conexiunea la internet. Dar o atitudine vigilentă faţă de aceste tentaţii e mai mult decât indicată, e absolut necesară.

6. Temperează forţa drogului

Fiecare societate a dezvoltat pro­priile ei ritualuri pentru a "domes­tici" drogurile. În Franţa, de exem­plu, vinul se bea în mod tra­diţional la masă, iar acolo con­sumul de al­cool nu provoacă nici pe departe pro­bleme atât de mari ca în Scan­dinavia, să zicem. În Anzi, localnicii cultivă şi mestecă frunze de coca, şi acest obicei face parte dintr-o cultu­ră care da­tea­ză de secole. Orice drog poate fi utilizat în aşa fel încât acţiu­nea lui să fie mai puţin distrugă­toare.
Şi la noi au existat cutume şi reguli care însă au că­zut în uitare, odată cu trecerea timpului. Prima beţie cu care un tânăr dovedea că a devenit bărbat se petre­cea în tovără­şia unor prieteni mai vârstnici, care apoi îl aduceau acasă în siguranţă pe cel ameţit de abu­rii alcoolului. Astăzi, adolescenţii se iau la între­cere între ei şi beau până ajung în comă alcoolică. Evident, pericolul este cu mult mai mare.
Însă fiecare poate să-şi stabilească din proprie ini­ţia­tivă reguli menite a-l împiedica să piardă controlul asupra drogului, oricare ar fi acesta. "Două zile de abstinenţă pe săptămână", ar putea fi o asemenea re­gulă autoimpusă, ori "Jocuri pe calculator nu mai mult de o oră pe zi". Nu vorbim de o asceză mona­hală, ci de nişte mijloace ajutătoare, care să permită o dozare prudentă a plăcerii.

7. Lărgeşte-ţi perspectiva

Cine îşi dezvoltă personalitatea pe multiple planuri este mai puţin vulnerabil în faţa dependenţelor. Oa­menii care au sacrificat totul, încă din adolescenţă, ca să ajungă într-o bună zi vir­tu­ozi ai pianului sau cam­pioni la ci­clism sau mari maeştri la şah sunt, de multe ori, cei dintâi care îşi pierd busola, pentru sim­plul fapt că nu au alterna­tive. Sigur, se poate spune că asta înseamnă pro­fesionalism şi că numai astfel ai şansa de a câştiga turul Franţei. Însă după ce cariera lor s-a înche­iat, mai ales sportivii de perfor­manţă au un risc extrem de mare de a deveni de­pen­­denţi de droguri. În SUA, o pleiadă întreagă de foste glorii din lumea baschetu­lui sau a baseball-ului ne ofe­ră exemple dramatice de eşecuri ale unor per­fecţio­nişti care au atins treapta de­săvârşirii, iar la un mo­ment dat s-au rătăcit, deoarece trăiseră mi­zând totul pe o singură carte.
Dimpotrivă, plurivalenţa ne face puternici. Întreba­ţi-vă: "Ce domenii trebuie să explorez pentru a avea alternative? Ce surse, la care mi-am închis accesul, ar fi bine să iau din nou în considerare? Ce anume mi-a dăruit bucurie cândva? Poate îmi făcea plăcere să mă plimb pe bicicletă, ori să cânt. Aş putea repeta acum acele experienţe, ca să simt la fel ca atunci?" Îndrep­tându-vă interesul în mai multe direcţii, realizând o dezvoltare multilaterală a propriei personalităţi, vă deschideţi noi posibilităţi de opţiune şi vă sporiţi capa­citatea de adaptare.

8. Nu te teme de plictiseală

Numai în momentele când într-adevăr n-avem nimic de făcut, ba chiar ne plictisim puţin, se trezeşte în noi creativitatea. Asta se întâmplă încă din copilă­rie: dacă părinţii o fac mereu pe animatorii pe lângă odrasla lor, copilul n-are posibilitatea să-şi dezvolte aptitudinile creative. Se vorbeşte mult astăzi despre rolul benefic al momentelor de reverie, dar câţi sunt dispuşi să se oprească din goana nebună a zilei, ca să li se abandoneze? Dimpotrivă, trăim într-o societate care pune mare preţ pe "eveni­mente", aşa încât până şi în con­cediu simţim nevoia să ni se pro­grameze tot felul de activităţi, de dimineaţă până seara târziu. Deşi măcar atunci ar fi important să nu facem nimic! Să ne concentrăm atenţia asupra noastră înşine, fără a fi distraşi de numeroasele tre­buri pe care le avem de rezolvat. Să ne acordăm timp pentru reflexie, pentru contemplare. Să vedem minunile lumii care ne în­conjoară: cerul, natura, furnica de pe firul de iarbă. Ro­iul de pe pământ a fost creat "după chipul şi ase­mă­narea" celui din cer. Dar mai are cineva curiozitatea să-l vadă?
Da, plictiseala este un mijloc eficient de a evita de­pendenţele. Unii o numesc meditaţie.