Indiferent de forma tumorală dezvoltată (celule mici sau celule mari), vă confruntaţi cu una dintre cele mai frecvente şi agresive patologii neoplazice, de cele mai multe ori, însoţită de un prognostic nefavorabil. Acest lucru se datorează faptului că neoplasmul pulmonar este asimptomatic, altfel spus, nu produce simptome cât timp boala nu este avansată şi, de obicei, însoţită de determinări secundare (metastaze). Evoluţia cancerului pulmonar depinde de extensia bolii în momentul depistării ei, de starea generală de sănătate a pacientului, de vârstă, de tipul histologic şi, bineînţeles, de forma terapeutică prin care este abordat. În principiu, opţiunile de tratament includ îndepărtarea chirurgicală a tumorii şi a ţesutului învecinat, chimioterapia, radioterapia sau unele combinaţii ale acestora. Dar pentru că, în cazul dvs., intervenţia chirurgicală nu este practicabilă, chimioterapia şi radioterapia rămân metodele de tratament consacrate în combaterea cancerului pulmonar. În acest context e bine să ştiţi că unele chimioterapice mai noi determină mai puţine reacţii adverse decât citostaticele din trecut, la fel cum progresele făcute în centrarea radiaţiilor asupra ţesuturilor canceroase au redus substanţial complicaţiile asociate folosirii lor.
Abordarea naturistă a neoplasmului pulmonar trebuie să se înscrie pe câteva coordonate esenţiale, cum ar fi menţinerea unui sistem imunitar sănătos şi competent, aportul de amigdalină (vit. B17) în organism, consumul unor mari cantităţi de minerale, agenţi antiinflamatori şi antioxidanţi naturali, echilibrarea pH-ului din organism etc.
În farmaciile naturiste se găsesc multe produse care întrunesc cerinţele terapiilor anti-neoplazice, însă, pentru cancerul pulmonar m-aş opri la câteva remedii care au pus în evidenţă modificări semnificative în evoluţia bolii şi care deţin proprietăţi inhibitoare directe asupra celulelor cancerigene, constituite în tumori pulmonare.
* Unul dintre acestea este CANTICER, produs care acţionează prin refacerea energiei vitale a organismului, refacerea circulaţiei lichidelor vitale la nivelul masei tumorale şi retransformarea celulelor tumorale în celule sănătoase.
* Extractul de Pelin-dulce (ARTEMISININ) acţionează prin blocarea factorului de transcriere E2F1, intervenind în distrugerea celulelor canceroase. Produsul trebuie administrat în asociere cu doze suplimentare de fier, numai astfel fiind capabil să ţintească celulele maligne şi să nu afecteze celulele sănătoase.
* În sfârşit, studii recente confirmă ca APIGENINA, substanţa care se găseşte în special în frunzele de pătrunjel, este capabilă să distrugă în mare parte celulele neoplasmului pulmonar. Apigenina poate fi găsită şi în alte alimente, precum ceapa, portocalele şi ţelina.
Sigur, suntem departe de a fi epuizat toata gama remediilor anti-neoplazice, utile în cancerul pulmonar sau cu alte localizări şi, de aceea, pentru lămuriri suplimentare, contactaţi-mă telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
"De doi ani, fiica mea are stomatită"
(Răspuns pentru C.F. - Râmnicu Sărat, F. AS nr. 1222)
Stomatita aftoasă recurentă sau aftele recurente reprezintă o afecţiune inflamatorie a mucoasei bucale, destul de frecventă mai ales la tineri, în special la femei. Aftele pot apărea în contextul unei afecţiuni generale a organismului sau ca afecţiune independentă. Sunt cunoscuţi mai mulţi factori care intervin în declanşarea şi întreţinerea bolii. În primul rând, sunt implicaţi factori infecţioşi - anumite virusuri (herpes virus, cytomegalovirus etc.) sau bacterii (streptococ, helicobacter, prin declanşarea unor mecanisme imunologice), factori alergici (alimente sau materiale folosite în stomatologie), factori hormonali (la femei s-a observat o ciclicitate legată de ciclul menstrual), factori mecanici (traumatisme ale mucoasei bucale), factori care scad imunitatea, anumite medicamente (aspirină, blocanţi de calciu), stresul.
De asemenea, stomatita aftoasă recurentă poate evolua în cadrul unor boli sistemice: boala Behcet, sindromul Reiter, neutropenia ciclică, boala Crohn, anemie megaloblastică, sindroame imunodeficitare congenitale sau dobândite.
Boala se manifestă prin apariţia unor zone inflamate, la nivelul mucoasei bucale, care ulterior evoluează spre eroziune. Iniţial, apare senzaţia de arsură, care se transformă în durere intensă. Leziunile au formă rotund ovalară, şi după câteva zile de evoluţie, în care se ulcerează, iar mucoasa din jur se inflamează, pe suprafaţa leziunii apare un depozit alb-gălbui. Ulterior, aftele intră în remisie şi mucoasa se reface, fără să rămână urme. Zonele în care apar aceste leziuni sunt în special la nivelul buzelor şi obrajilor, dar se pot localiza şi la nivelul limbii, palatului şi gingiei. Episodul acut durează de obicei 2-3 săptămâni şi se poate repeta la câteva săptămâni sau la intervale mai mari, în funcţie de cauze şi de terenul individual pe care apare afecţiunea.
Există mai multe tipuri de boală, în funcţie de dimensiune şi formă: afte minore, afte majore (au dimensiuni de peste 1 cm şi sunt foarte dureroase, cu evoluţie şi vindecare mai lungă) şi afte herpetice (leziunile sunt mici şi grupate câte 3-4).
Stomatita cere investigaţii amănunţite. În primul rând, trebuie diferenţiate aftele de alte afecţiuni, unele cu evoluţie mai gravă: candidoza orofaringiană, leucoplachie, leziuni neoplazice. Apoi trebuie identificat, când este posibil, terenul pe care a apărut această problemă. Atunci când evoluează în cadrul unor afecţiuni sistemice (imunodeficitare, boli autoimune), trebuie, în primul rând, tratată boala de bază. În cazul fiicei dvs., vă recomand să faceţi un consult medical amănunţit, inclusiv stomatologic, pentru a putea stabili cauzele care întreţin această stomatită aftoasă. În funcţie de ce se descoperă la aceste investigaţii, trebuie un tratament adecvat.
Ca recomandări generale, vă sugerez următoarele:
* O igiena locală riguroasă, care se poate realiza prin folosirea produselor de igienă dentară (se poate utiliza o apă de gură care poate fi făcută în casă, în modul următor: într-o cană cu apă caldă, puneţi 1-2 linguri cu sare şi 5-7 picături tinctură de propolis.
* Badijonaj local cu propolis, muşeţel, gălbenele.
* Plante cu efect imunomodulator - extracte de coacăz negru, măceş, călin, salvie, yucca, gheara-mâţei.
* Dacă asociază tulburări digestive de tip gastrită, extracte de lucernă, cură cu argilă, enzime digestive.
* Tratamentul homeopat oferă cele mai bune soluţii în această afecţiune. Pentru un tratament adecvat, ar fi indicat un consult individual. Remediile homeopate cele mai des indicate sunt Mercurius cyanatus, sulphuricum acidum, Borax, Kreosotum.
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Clinica Medical ES, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37
"Soţiei mele i se umflă picioarele şi-i apar eczeme"
(Răspuns pentru P. PETRIŞOR - Târgu Jiu, F. AS nr. 1221)
Problema de sănătate a soţiei dumneavoastră este o consecinţă a insuficienţei venoase. Oboseala venelor se accentuează odată cu înaintarea în vârstă, din mai multe motive. Am să enumăr câteva dintre ele: obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, atrofia musculară datorată sedentarismului. Ceva ce se vede la nivelul gleznelor sunt edeme de stază, ce împiedică din păcate şi circulaţia arterială, scăzând irigaţia ţesutului la nivelul extremităţilor. Din cauza proastei vascularizări, ţesutul din zona picioarelor este şi slab apărat, astfel încât bacteriile şi fungii ce se află la suprafaţa pielii capătă putere patologică, iar la fiecare zgârietură, fie ea cât de mică, invadează ţesutul şi determină acele eczeme.
Soluţia ar fi să se combată edemele, să se refacă pe cât posibil circulaţia arterială, şi să fie mai bine protejată zona picioarelor. Trebuie ştiut însă dacă soţia dvs. se confruntă cu o boală cronică ce determină această simptomatologie, şi dacă da, să fie ajutată să echilibrezele efectele.
În orice caz, trebuie evitat scărpinatul, statul în picioare sau în maşină mai mult de jumătate de oră încontinuu. Este favorabil mersul pe jos, urcatul şi coborâtul scărilor, scăderea în greutate, băile reci, alternate cu băi călduţe. Mai este recomandat un aport crescut de vitamina C naturală, ce ajută la formarea colagenului, "lipiciul" organismului, necesar atât pentru tegument cât şi pentru vasele de sânge.
Aş avea nevoie de mai multe detalii pentru un program nutriţional personalizat.
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"De zece ani, mama are încontinuu dureri de cap"
(Răspuns pentru SORINA - Iaşi, F. AS nr. 1216)
Durerea de cap este o manifestare care poate apărea ca rezultat al existenţei unor afecţiuni precum sinuzită frontală, infecţii ale urechii interne, circulaţie cerebrală deficitară, oscilaţii ale tensiunii arteriale, existenţa spondilozei cervicale. Există şi alte cauze care pot influenţa apariţia migrenei, printre care, expunerea la curenţii de aer, natura profesiei, poziţia sau postura defectuoasă a coloanei vertebrale etc.
Ce se poate face în această situaţie? Este foarte important ca mama dumneavoastră să-şi asigure o hidratare corespunzătoare a organismului, consumând 2 litri de apă pe zi. Apa se consumă pe parcursul zilei, cu înghiţituri mici, evitându-se instalarea senzaţiei de sete - când organismul deja dă semnalul că este deshidratat. Cea mai indicată apă pe care o poate folosi este apa plată alcalină. În ea se pot dizolva, de 2 ori pe zi, câte un plic de Magneziu, Potasiu şi Vitamina B6. Pe lângă hidratarea adecvată, aportul suficient de vitamina C, Complexul de Vitamine B şi acizii graşi nesaturaţi Omega 3, 6, 9 constituie o condiţie esenţială în sănătatea emisferelor cerebrale. Aceste elemente reprezintă nutrienţi importanţi pe care organismul nu-i poate produce şi trebuie procuraţi din alimente. Cele mai bune surse de vitamina C sunt fructele proaspete de sezon (autohtone): cireşe, vişine, caise, căpşuni, pepene verde. Alte surse importante sunt măceşele, cătina, coacăzele, ardeiul roşu şi planta exotică camu-camu. Vitaminele din complexul B se găsesc din abundenţă în pâinea integrală, polen, drojdie, în nuci şi seminţe. Cele mai importante surse de acizi graşi tip Omega sunt chia, inul, cânepa, dovleacul şi nuciferele (pentru vegetale), iar pentru produsele de origine animală peştele oceanic (sardine, ton, macrou, somon) şi crabii.
Pentru a stimula circulaţia cerebrală se poate folosi extractul de ginkgo biloba sau de rozmarin, cu menţiunea că acestea trebuie să fie dozate în mod corespunzător, dacă persoana se confruntă cu tensiunea arterială ridicată.
Alimente care ar trebui evitate: * zahărul alb şi brun, precum şi alimentele care-l conţin * sarea iodată şi sarea rafinată * făina albă şi produsele derivate din aceasta * uleiurile rafinate * margarina * mezelurile * supele la plic instant.
Alte recomandări importante:
* mişcarea în natură (parcuri, grădini)
* expunerea la soare, la ore şi intervale orare adecvate: între 8-10:30 sau după ora 17:00
* mersul desculţ pe pământ, prin iarbă sau pe nisip.
Pe lângă aceste recomandări, produsele pe bază de spilcuţă şi-au dovedit eficienţa în foarte multe situaţii şi cazuri.