Lavanda sau levănţica este o plantă perenă, ale cărei rădăcini dormitează iarna în pământ, tulpinile sale răsărind în fiecare an şi dând naştere unor flori mici, colorate în nuanţe de violet, cu un parfum inconfundabil. În lume sunt cunoscute nu mai puţin de 39 de specii de lavandă, această plantă, originară de pe coastele însorite ale Mediteranei, fiind cultivată din India şi până în Anglia, din America de Nord şi până în Australia, unde s-a sălbăticit, fiind considerată... buruiană. În terapie se folosesc, în principal, trei specii:
Lavanda romană (Lavandula officinalis) - era preferata medicilor din lumea antică, fiind cultivată pe suprafeţe largi. Este o specie nu foarte productivă, motiv pentru care în zilele noastre este cultivată pe suprafeţe mai mici, dar multă vreme, lavanda romană a fost şi încă este etalonul forţei terapeutice a acestei plante.
Lavanda englezească - are frunzele cele mai înguste dintre toate speciile, de unde şi numele său de Lavandula angustifolia. Mulţi specialişti consideră că această specie are cea mai fină aromă, din acest motiv, ea fiind preferata parfumierilor de lux din întreaga lume.
Lavanda balcanică - administrată intern, are cele mai puternice efecte asupra sistemului respirator şi nervos (deoarece conţine o cantitate apreciabilă de camfor). Are frunzele foarte late faţă de restul speciilor, motiv pentru care denumirea sa ştiinţifică este Lavandula latifolia sau L. lapatifolia. Parfumul este mai puternic decât al restului speciilor, datorită unei bogăţii mai mari în diverse substanţe aromatice.
Scurt istoric
În China, o varietate asiatică de lavandă era ingredientul-cheie al unui remediu numit metaforic Uleiul Florii Albe, care avea faima că vindecă tot, de la bolile infecţioase, la cele nervoase ori cardiace.
În Evul Mediu, în Europa, lavanda era folosită deopotrivă ca leac magic şi ca medicament. În timpul teribilelor epidemii ale vremii, lavanda era printre puţinele dezinfectante cunoscute şi cu adevărat eficiente. Pernuţele cu lavandă, sărurile odorizate cu lavandă şi extractele alcoolice erau folosite în tot soiul de dezechilibre emoţionale, de la deziluziile în dragoste, la tulburările de somn sau chiar în unele forme de demenţă.
În Primul Război Mondial, uleiul esenţial de lavandă a salvat mii de vieţi, în timpul epidemiei de tifos, pentru că ţinea păduchii (agentul de transmisie al bolii) la distanţă, având, totodată, efect antibiotic asupra bacteriei care produce boala.
În momentul de faţă, din lavandă se fac zeci de medicamente, aprobate de autorităţile medicale internaţionale, destul de puţin tolerante cu remediile naturale. De ce acest succes? Pentru că principiile active ale acestei plante sunt eficiente în boli foarte dificil de tratat, incluzând tulburările psihice, insomnia, infecţiile cu fungi rezistenţi la medicamente sau tulburările auto-imune care afectează pielea şi părul.
Preparate din flori de lavandă
Infuzia combinată se prepară astfel: se pun două linguri de pulbere de tulpini înflorite de lavandă într-o jumătate de litru de apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă un litru de apă clocotită, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se foloseşte pentru băi şi spălături.
Tinctura - se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de tulpini înflorite, peste care se adaugă două căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 60 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni într-un loc călduros, după care se filtrează. Tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Intern, se administrează de patru-şase ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în jumătate de pahar de apă. Extern, se foloseşte pentru dezinfecţia rănilor şi a muşcăturilor de insecte.
Uleiul esenţial (numit şi volatil sau aromatic) se obţine pe cale industrială, prin distilarea tulpinilor înflorite de lavandă. Pentru a obţine o sticluţă din acest ulei sunt distilate peste 10 kilograme de plantă proaspătă, extractul obţinut fiind pe cât de scump, pe atât de valoros din punct de vedere terapeutic. Mai mult de 80% din indicaţiile medicale ale lavandei se referă la acest ulei esenţial, care este atât de puternic, încât doar câteva picături, ingerate zilnic, produc efecte terapeutice comparabile, ca intensitate, cu cele ale medicamentelor de sinteză.
Tratamente cu lavandă
Levănţica are efecte somnifere neobişnuit de puternice, fie că este folosită intern sau extern, ea influenţând aproape toţi parametrii care ţin de somn. Conform studiilor făcute în spitale din Germania, Coreea de Sud şi Marea Britanie, lavanda folosită sub formă de ulei esenţial, din care se iau câte 3-4 picături înainte de culcare, are următoarele efecte:
* Micşorează timpul de adormire - persoanele care adorm cu greu, care rămân, fără să vrea, treze, până la ore târzii din noapte, vor beneficia din plin de acest efect. Lavanda ne face să alunecăm lin şi rapid din starea de veghe, în starea de somn.
* Diminuează numărul de treziri nocturne - o acţiune ce le este extrem de utilă insomniacilor care reuşesc să adoarmă, dar au treziri frecvente noaptea, fiindu-le apoi greu, apoi, să adoarmă din nou. Totuşi, această plantă nu este un tranchilizant, pentru că ea nu dă acel somn greu indus de medicamentele de sinteză, ca un fel de paralizie a simţurilor ci, pur şi simplu, diminuează excitabilitatea nervoasă, care conduce la treziri frecvente.
* Îmbunătăţeşte calitatea somnului - cu alte cuvinte, face somnul lin, fără vise tensionante, fără stări de nervozitate sau de stupoare la trezire. Lavanda ne ajută se ne odihnim mai bine, să fim mai tonici şi mai optimişti la trezire.
La fel ca în cazul oricărui medicament, eficienţa acestei plante nu este totală, aşa cum mulţi pacienţi se aşteaptă. Totuşi, studiile arată că un procent de 50-60% dintre suferinzii de insomnie care au încercat acest remediu au dormit mult mai bine. Poate părea puţin, dar este un procent enorm, dacă ne gândim că nu are efecte adverse şi că depăşeşte ca eficienţă majoritatea somniferelor de sinteză. Interesant este că nu doar administrarea pe cale internă are aceste efecte somnifere, ci şi aromatizarea camerei cu ulei esenţial şi chiar dormitul în preajma sau chiar pe o pernă umplută cu tulpini de lavandă înflorită. Notaţi şi că, uneori, tratamentul extern cu lavandă are efecte anti-insomnie mai puternice decât cel intern.
Stresul şi anxietatea
În ciuda scepticismului medicinei oficiale, lavanda folosită intern sau extern se dovedeşte a fi un remediu mult mai eficient, împotriva stresului şi a dezechilibrelor emoţionale decât multe medicamente de sinteză. Un studiu recent, realizat la Universitatea din Viena de Dr. Siegfried Kasper a arătat că un medicament care are drept unic ingredient uleiul esenţial de lavandă are următoarele efecte, în cazul celor care suferă de anxietate:
* Micşorează frecvenţa şi intensitatea sentimentelor de nesiguranţă, teamă, insecuritate, îmbunătăţind calitatea vieţii de zi cu zi a pacienţilor.
* Îmbunătăţeşte simţitor calitatea somnului, care este foarte afectat la majoritatea persoanelor care se confruntă cu anxietatea.
* Ameliorează sau chiar face să dispară afecţiuni fizice conexe cu anxietatea, cum ar fi: sindromul colonului iritabil, erupţiile cutanate, migrenele, tulburările de apetit sau de digestie.
Echipa de medici austrieci care a obţinut aceste rezultate le-a administrat pacienţilor doze de 80-160 mililitri de ulei esenţial de lavandă, iar tratamentul a durat minimum şase săptămâni. Alte cercetări au arătat că, administrat intern, uleiul de lavandă reduce reactivitatea emoţională şi fizică la stresul psihic în exces. De asemenea, s-a descoperit că lavanda previne şi ameliorează depresia, în special în formele în care este asociată cu anxietatea.
Cum poate simpla mirosire a unui ulei de lavandă să aibă efecte atât de puternice? Răspunsul la această întrebare îl dau medicii britanici. Folosind o aparatură de ultimă generaţie, ei au demonstrat că vaporii de ulei de lavandă ajung foarte repede în sânge. Odată intrat în organism, el rămâne până la 8 ore în sânge, exercitându-şi acţiunea terapeutică.
Diabetul
Administrată sistematic, lavanda are efecte terapeutice mult mai complexe asupra bolnavilor de diabet sau a persoanelor aflate în fază pre-diabetică, decât ar fi putut anticipa oamenii de ştiinţă. O cură de 15 zile, timp în care se administrează câte o linguriţă rasă de pulbere de lavandă, de patru ori pe zi, are următoarele efecte:
* Scade glicemia şi o stabilizează.
* Normalizează metabolismul grăsimilor.
* Ajută la funcţionarea normală a rinichilor şi împiedică procesul de distrugere a nefronilor (care conduce la insuficienţa renală).
* Normalizează producţia de colesterol a ficatului şi diminuează stratul de grăsime cu care acesta se înconjoară atunci când diabetul avansează.
* Îşi exercită efectul antioxidant la nivelul întregului organism, inclusiv la nivelul vaselor de sânge, care sunt cele mai afectate la diabetici. În cazul diabetului, uleiul volatil de lavandă împiedică oxidarea colesterolului şi a grăsimilor de pe pereţii arteriali, prevenind complicaţiile grave ale acestei boli, cum ar fi arterita obliterantă şi ischemia cardiacă.
Infecţiile fungice
Fie că vorbim de candidoza vaginală sau de cea digestivă, de micozele pielii capului sau de cele care afectează degetele de la picioare, uleiul esenţial de lavandă s-a dovedit a fi un remediu forte. El atacă şi distruge toate speciile şi tulpinile de ciuperci parazite pe care a fost testat.
Contra infecţiilor fungice la nivelul pielii capului şi al tenului se combină o parte de ulei esenţial de lavandă cu zece părţi de ulei de migdale, iar cu soluţia obţinută se fricţionează zonele afectate, de 1-2 ori pe zi.
În micozele care afectează unghiile sau degetele picioarelor, soluţia se face dintr-o parte ulei de lavandă şi trei părţi ulei de măsline. Acest amestec se picură pe o bucăţică de tifon, care se aplică pe zona afectată, deasupra fixându-se o folie de nailon, pentru a împiedica substanţele volatile să se evapore.
În candidoza vaginală se foloseşte, sub formă de spălături, infuzia combinată din tulpini înflorite de lavandă, al cărei mod de preparare l-am descris anterior. Spălăturile se fac zilnic, pe o perioadă nu mai lungă de o săptămână, pentru a da timp florei vaginale să se refacă ulterior.
În candidozele digestive, uleiul esenţial de lavandă (nu cel industrial, pentru parfumarea băilor şi a locuinţelor) se administrează diluat în miere (3-4 picături de ulei la o linguriţă de miere), de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.
Muşcăturile de insecte
Există puţine substanţe naturale în lume care să se poată compara cu lavanda şi mai ales cu uleiul de lavandă ca insecticid. Dispersat în atmosfera încăperilor, uleiul de lavandă alungă ţânţarii, puricii, păianjenii şi chiar scorpionii. Aplicat pe corpul căpuşelor înfipte în piele, le paralizează sistemul nervos şi face mai uşoară extragerea lor. Există dovezi că, într-o anumită măsură, uleiul de lavandă reduce toxicitatea muşcăturilor de insecte şi animale, în special datorită efectului său antibiotic, el neutralizând bacteriile introduse în organism prin muşcătură.
Rănile şi arsurile
Aplicată pe rănile de gravitate mică şi medie, tinctura de lavandă este un excelent dezinfectant care favorizează o cicatrizare estetică. Dacă rănile sunt adânci, într-o lingură de miere se pun 3-4 picături de ulei esenţial de lavandă, cu preparatul rezultat astupând rana (în prealabil curăţată cu apă oxigenată), care apoi se acoperă cu tifon steril.
Şi în cazul arsurilor cu o gravitate mică şi medie, lavanda s-a dovedit a fi un extraordinar ajutor. Pe arsurile uşoare, se aplică sub formă de cataplasmă o pastă cu efecte calmante şi cicatrizante, obţinută din pulberea de tulpini de lavandă amestecată cu apă. În cazul arsurilor de gravitate medie, pe locul afectat se aplică ulei esenţial de lavandă, amestecat în proporţie de 1:5 cu ulei de cocos. Un studiu pe animale de experienţă arată că amestecul de cocos şi lavandă accelerează de până la 3 ori viteza de vindecare faţă de tratamentul clasic al arsurilor.
Lavanda şi frumuseţea
* Aplicat pe pielea iritată, cu tendinţă de infectare, are un amplu efect de curăţare, calmând inflamaţiile şi distrugând germenii care produc infecţiile superficiale şi inestetice ale pielii.
* Aplicat pe scalp previne formarea mătreţii şi favorizează creşterea firelor de păr sănătoase.
* În cazul căderii părului, produsă de o afecţiune autoimună (alopecia areata), uleiul esenţial de lavandă s-a dovedit a fi cel mai bun medicament. Aplicarea sa externă, zilnică, duce la refacerea părului în proporţie de peste 75%, singurul inconvenient fiind durata tratamentului: 7 luni!
* În cazul hirsutismului la femei, tratamentul intern şi extern cu ulei esenţial de lavandă, amestecat cu unul din cele două uleiuri grase menţionate, conduce la diminuarea ritmului de creştere al pilozităţilor.
* Pielea îmbătrânită, tratată cu ulei de lavandă amestecat cu ulei de migdale, se hidratează mai bine, devine mai elastică şi mai strălucitoare, cele două substanţe naturale având efect reîntineritor.
Precauţii
Principala precauţie în cazul uleiului esenţial obţinut din lavandă sunt contrafacerile. Pe piaţa românească, din păcate, predomină uleiurile de lavandă (şi nu numai) contrafăcute. Cele mai multe dintre ele sunt uleiuri volatile, din care s-au extras componentele cele mai valoroase (folosite în parfumerie şi cosmetice), rămânând o substanţă sărăcită şi, foarte adesea, diluată cu solvenţi chimici. Aceste uleiuri sunt ieftine sau foarte ieftine (în condiţiile în care uleiul de lavandă este scump), dar sunt ineficiente sau, în cazul deloc rar în care au şi adaosuri chimice, pot deveni chiar toxice, provocând dureri de cap, probleme digestive, hepatice sau renale. Căutaţi aşa-numitul ulei esenţial integral de lavandă, care nu a fost sărăcit de substanţe active prin aşa-numita fracţionare şi care nu are adaosuri chimice. Acest ulei integral este singurul adecvat pentru administrarea internă şi externă, având efectele terapeutice scontate.
Contraindicaţii
Lavanda şi uleiul esenţial de lavandă sunt contraindicate în cazul persoanelor care au alergie sau intoleranţă digestivă la ea. Alergia la lavandă se manifestă prin dificultăţi în respiraţie sau erupţii pe piele, atunci când intrăm în contact cu ea sau cu vaporii săi. Intoleranţa digestivă la uleiul de lavandă se manifestă prin dureri gastrice, senzaţie de vomă şi disconfort abdominal, după ingerarea acestuia. Înainte de a începe un tratament cu lavandă sau cu ulei de lavandă, faceţi un test cu o cantitate foarte mică, pentru a vă asigura că nu aveţi alergie sau intoleranţă digestivă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
