Noutăţi medicale

Organismul uman - spaima viruşilor

De regulă, viruşii sunt văzuţi drept invadatori ai organismului, care pare a fi extrem de vulnerabil la boli virale cum ar fi gripa, herpesul, HIV sau, mai nou, temutul Zika. O descoperire făcută de americanii de la Universitatea din Utah arată însă o realitate cu totul diferită: mai mult de 8% din ADN-ul fiecăruia dintre noi este compus din... viruşi. Cum e posibil? Pur şi simplu, în zecile de mii de ani de evoluţie, organismul uman a învins speciile de viruşi cu care a avut de-a face şi le-a făcut prizo­niere, înglobându-le în propriul cod genetic şi făcându-le să lucreze pentru el. Încă nu este clar la ce fo­loseşte materialul genetic capturat de la viruşi, dar cel mai probabil, rolul său este chiar acela de a găsi resursele de vindecare în faţa noilor microbi şi a noilor boli cu care se confruntă. Această descoperire ara­tă fără dubiu că, atunci când este activat şi reglat corespunzător, sistemul nostru imunitar are resursele de a învinge orice boală infecţioasă, medicamentele fiind doar un adjuvant.

Inima frântă - o realitate medicală

Aproximativ 2% dintre cazurile de infarct au ca principală cauză nu colesterolul, hipertensiunea sau excesul de efort, ci durerea sufletească. Medici din Elveţia şi Japonia au constatat, după studii care au durat aproape un deceniu, că de­ce­sul unui prieten sau al unei rude, decepţiile în relaţiile sen­timentale sau şocurile pro­du­se de certuri pot fi mortale. Aşa­dar, expresia am inima frântă nu este doar o figură de stil, ci - în cazul persoanelor sensibile - chiar are un corespondent fizic. Cele mai vulnerabile la boala inimii frânte sunt femeile, care reprezintă 95% din victime, bărbaţii reprezentând un procent de doar 5% din cazuri. Suntem cei mai vul­nerabili, după vâr­sta de 50 de ani, la infarctul produs de decepţiile sen­ti­mentale, dar există cazuri rare de persoane de 30 sau chiar 20 de ani, care s-au confrun­tat cu acest feno­men. Aşadar, protejaţi-vă şi însănă­toşiţi-vă nu doar corpul, ci şi sentimentele.

Plictiseala este mortală!

Ca şi cum nu ar fi fost suficient că suntem atât de vulnerabili la dramele sentimentale, medicii au des­coperit că şi plictiseala poate ucide. O cercetare făcută pe şapte mii de oameni, vreme de un sfert de veac, a arătat că aceia care se plic­tisesc frecvent trăiesc considerabil mai puţin decât persoanele care îşi trăiesc viaţa cu intensitate. Plicti­siţii se luptă mai puţin pentru o profesie care să-i pasioneze, se simt împinşi adesea să-şi caute amu­zamentul în fumat sau alcool, iar sportul le repugnă. Aşa că nu-i de mirare dacă vor trăi cu până la un deceniu mai puţin decât semenii lor care îşi găsesc existenţa zilnică interesantă. Dacă sunteţi plictisit, există însă şi o veste bună: aveţi mult mai multe şanse să fiţi creativ, putând găsi idei geniale în domeniul tehnic, ştiinţific sau chiar în afaceri. Multe invenţii din domeniul informaticii, de exemplu, au avut ca sur­să un creier inteligent, dar plictisit, care a simţit ne­voia şi a reuşit să creeze ceva cu totul nou, pentru a ieşi din această stare.

Beţi zilnic un pahar cu apă în plus!

Deşi cercetătorii nu încurajează excesul de apă (mai mult de 2-3 litri pe zi dăunează, în condiţii nor­male), se pare că imensa majoritate a oamenilor încă nu se hidratează suficient. Medicii care au reco­man­dat subiecţilor unei cercetări ştiinţifice să bea un pahar de apă în plus, zilnic, au observat efecte uimitoare. După un an de suplimentare a apei, glice­mia le-a scăzut cu cinci unităţi în medie, iar caloriile consu­mate au fost şi ele mai mici cu 1-4%. Toate indiciile au arătat că cei care beau mai multă apă simt nevoia de mai puţine dulciuri, îşi reduc consumul de sare, dar şi de grăsimi. Bărbaţii au mai multă nevoie de un surplus de apă decât femeile, ei reacţionâd cel mai bine la consumul a 1-3 pahare de apă în plus pe zi. Atenţie, însă, studiul se referă la simpla apă, nu la sucuri, cola, bere sau alte băuturi.

Antidotul obezităţii - 10.000 de paşi pe zi

Într-adevăr, funcţionează! Mersul pe jos în ritm ceva mai alert (peste 4 kilometri pe oră) este o reţetă infailibilă de slăbit, cu condiţia ca numărul de paşi să nu fie mai mic de 10.000, ceea ce ar însemna parcurgerea a 6-7 kilometri în fiecare zi. Nu vă aşteptaţi, însă, la scăderi spectaculoase şi instantanee ale greutăţii. De fapt, ritmul de scădere a ţesutului gras în exces este undeva între 250 şi 500 de grame într-o săptă­mâ­nă - foarte departe de promi­siunile făcute în reclamele la produsele de slăbit, care avan­sează cifre şi de zece ori mai mari. Atât doar, că mersul pe jos chiar funcţio­nează, iar scăderile în greutate sunt foarte bine docu­mentate ştiinţific, în cazul acestei forme de efort fizic. Şi, deşi pare puţin să slăbim 1-2 kilograme pe lună, fiind vorba de un tratament care poate fi făcut fără niciun risc toată viaţa, scăderile în greutate sunt în realitate foarte mari. Într-un an în care mergem zilnic pe jos o oră - o oră şi jumătate, vom slăbi 12-24 de kilograme, ceea ce este impresionant. Aceasta, mai ales că slăbitul este 100% natural, fără niciun risc pen­tru sănătate, ba cu beneficii conexe, cum ar fi scă­derea colesterolului şi a grăsimilor din sânge, întărirea musculaturii, creşterea imunităţii, menţinerea sănătă­ţii creierului etc. Trebuie ştiut însă că, pentru un organism sedentar, un marş de 60-90 de minute zilnic este solicitant, mai ales în primele luni. Aşa că nu trebuie să vă descurajeze dacă la început vă simţiţi slăbiţi, dacă vă confruntaţi cu stări de somnolenţă sau cu accese de demobilizare, pesimism. Aceste simp­to­me vor dispărea şi vor apărea în loc un tonus psihic ri­dicat, o putere de muncă mult mărită şi un optimism... incurabil.

Computerul - cel mai eficient medicament contra Alzheimer-ului

Incredibil, dar adevărat: folosirea calculatorului pen­tru socializare, informare şi agrement ajută cel mai mult creierul să-şi păstre capacitatea de memo­rare, dar şi atenţia sau discernământul. Trebuie ştiut, totuşi, că aceste efecte nu apar la adolescenţii sau adulţii de­pen­denţi de Internet (unde efec­tul este invers), ci la cei de vârsta a treia. Persoanele tre­cute de 70-80 de ani, care înva­ţă să folosească un calculator, sunt cele mai ferite de alterarea funcţiilor creierului care apare în maladia Alzheimer. Cercetătorii pun acest surprinzător efect terapeutic al calculatorului în legătură cu activarea puternică în creier a unor zone care ţin de învăţare. Însă aceasta nu este totul: bătrânii care ştiu să folosească un cal­culator sunt şi mai fericiţi. Într-o perioadă a vieţii când, de regulă, se simt tot mai excluşi din societate, iar relaţionarea cu cei dragi este tot mai sporadică, ei descoperă un univers nou de comunicare, putând con­tacta prieteni de la mari distanţe şi umplând vidul lăsat de pierderea celor dragi cu noi cunoştinţe.