Problema dvs. nu constă neapărat în găsirea soluţiilor prin care reuşiţi (sau nu) să atenuaţi efectele neplăcute ale transpiraţiei abundente şi urât mirositoare, cât mai ales în căutarea şi găsirea cauzelor reale care determină manifestarea acestui fenomen. Spun asta pentru că persoanele care au o igienă riguroasă, dar totuşi transpiră abundent, răspândind un miros neplăcut, pot suferi, de fapt, de anumite afecţiuni endocrine, disfuncţii ale glandei tiroide (hipertiroidia), ovarele polichistice sau tumorile ovariene ori suprarenale fiind numai câteva dintre acestea.
Pentru o mai bună înţelegere, trebuie spus că suntem dotaţi cu două tipuri de glande sudoripare, la nivel cutanat: glandele ecrine şi apocrine. Glandele ecrine se întâlnesc pe majoritatea suprafeţei corpului şi se deschid direct la suprafaţa pielii. Cele apocrine se dezvoltă împreună cu foliculii piloşi, la nivelul scalpului, axilelor şi organelor genitale. În cazul glandelor ecrine, atunci când temperatura corpului creşte, sistemul nervos autonom stimulează aceste glande să secrete un lichid la suprafaţa pielii, de unde se evaporă. Acest lichid (transpiraţia), practic inodor, este alcătuit din apă, sare (clorură de sodiu) şi cantităţi mici din alţi electroliţi - substanţe care ajută la reglarea echilibrului lichidian al organismului. Pe de altă parte, glandele apocrine secretă un lichid mai vâscos, direct în canalul glandei. Atunci când suntem supuşi unui stres emoţional, peretele canalului se contractă, iar transpiraţia este împinsă la suprafaţa pielii, unde va dispărea, sub acţiunea bacteriilor, astfel că mirosul urât (bromhidroza) este produs, cel mai frecvent, de acţiunea bacteriană asupra transpiraţiei. Cu alte cuvinte, mirosul transpiraţiei poate fi influenţat de starea dvs. de dispoziţie, dar şi de anumite alimente şi băuturi, de medicamente şi patologii endocrine.
În cazul dvs., varianta unei igiene deficitare fiind exclusă (spălarea frecventă cu apă şi săpun, epilarea axilelor şi utilizarea antiperspirantelor sunt condiţii de bază în combaterea bromhidrozei), rămâne să vedeţi prin examene endocrine dacă nu cumva una dintre afecţiunile mai sus amintite reprezintă cauza reală a hiperhidrozei urât mirositoare. Mai mult, există şi cazuri în care hipersudoraţia fetidă poate fi cauzată de un exces de testosteron, mai ales la femeile care trec printr-un proces de androgenizare, care atrage după sine şi căderea mai abundentă a părului.
Pentru lămuriri suplimentare contactaţi-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Centrul de Sănătate şi Viaţă "Armonia", Bucureşti, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58
"Am colită ulcerativă şi vreau să mă fac bine"
(Răspuns pentru VASILICA TEODORESCU - Ploieşti, F. AS nr. 1191)
Cauzele bolii nu sunt încă pe deplin elucidate. Se ştie, în prezent, că unul din mecanismele de declanşare este o dereglare de tip autoimun, mai precis o inflamaţie a vaselor mici de sânge de la nivelul peretelui mucoasei intestinale. Această inflamaţie duce la blocarea acestor vase care nu mai asigură sângele necesar, mucoasa se necrozează şi apar ulceraţii la acest nivel. Se presupune că factorii care duc la declanşarea unui răspuns autoimun sunt infecţioşi - bacterii sau viruşi.
Principalele manifestări ale bolii sunt la nivel digestiv. Frecvent apar durerea abdominală, tulburările de tranzit - diaree şi apariţia de sânge în materiile fecale. Consecinţele diareei sunt legate de starea generală, pacienţii slăbesc, pierd minerale, vitamine şi oligoelemente, ceea ce are impact asupra întregului organism. Se pot asocia şi alte manifestări extradigestive, legate de inflamaţia articulaţiilor, erupţii la nivelul pielii sau afectări oculare. Rectocolita se poate asocia cu alte afecţiuni autoimune, mai frecvent cu spondilită anchilozantă sau afecţiuni autoimune la nivel hepatobiliar.
Pentru stabilirea diagnosticului, este nevoie de colonoscopie şi de prelevarea de probe de la nivelul mucoasei. De asemenea, pentru a aprecia evoluţia bolii şi eficienţa tratamentului trebuie făcute analize de sânge şi de scaun care să arate nivelul inflamaţiei.
Tratamentul medicamentos se face cu antiinflamatoare de tip salazopirină sau mesalazină, cu care se merge pe termen lung, fiind un tratament de întreţinere. În episoadele acute, se folosesc antiinflamatoare de tip corticoid - prednisone, medrol, cu acţiune sistemică sau cele care acţionează mai mult local, absorbţia fiind minimă - budesonid sau beclometazona.
Din punct de vedere al alimentaţiei, nu există un regim foarte strict, pacientul este cel care ştie cel mai bine ce tolerează şi ce nu tolerează. Totuşi, trebuie evitate excesele alimentare, alcoolul, condimentele puternice, laptele şi produsele lactate. De asemenea, trebuie redus consumul sau chiar scoasă carnea din alimentaţie. Este importantă asigurarea unei flore intestinale echilibrate, şi de aceea trebuie administrate preparate cu probiotice sau eubiotice. Vă recomand să folosiţi Enterolactis - 1 capsulă, de 2 ori pe zi. Efecte foarte bune se obţin prin cura cu argilă - se consumă 1 pahar pe zi, o săptămână, două pahare pe zi, a doua săptămână, 3 pahare pe zi a treia săptămână. După cele 3 săptămâni, se face o pauză de 7-10 zile şi se reia cura. Un alt remediu extrem de eficace este năpraznicul - se administrează în doze de 2 capsule, de trei ori pe zi. Afinele au efecte foarte bune antiinflamatorii şi cicatrizante, la nivelul mucoasei intestinale. Se recomandă administrarea extractelor de afine şi pentru efectul antioxidant, de echilibrare a sistemului imunitar. Vă recomand preparatele Diavit şi Eridiarom - câte 6 comprimate pe zi, timp de 20 zile pe lună, pe termen lung.
Amla sau Emblica officinalis este o plantă indiană, cu efecte imunomodulatorii şi antiinflamatoare deosebite în tratamentul rectocolitei. Se recomandă administrarea a 1-2 grame pe zi.
Homeopatia oferă şi ea tratamente extrem de eficace în rectocolită. Tratamentul trebuie personalizat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz. Printre remediile cele mai eficiente se numără Mercurius corosivus, Gambogia, Terebenthiniae (în concentraţii mici), CH5 - administrate în 2-3 doze pe zi.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"De 10 ani sufăr de parotidită"
(Răspuns pentru GABRIEL IFTODI - Arad, F. AS nr. 1177)
Infecţia bacteriană poate apărea o perioadă lungă de timp, ca urmare a blocării scurgerii salivei de un calcul sau din cauza scăderii sistemului de apărare al organismului.
Contaminarea se face prin strănut, sărut, contact direct cu obiectele personale infectate cu salivă (prosoape, periuţă de dinţi, furculiţe, linguriţe, pahare etc.) sau urină.
Simptome: frisoane, scăderea poftei de mâncare, stare de rău, dureri de cap, edeme ale feţei.
La copii, boala poate dispărea în câteva zile, conferindu-le imunitate permanentă.
În cazul adulţilor, infecţia este mai gravă, putând apărea complicaţii ca: purpură trombocitopenică, orhită - inflamaţie a testiculelor însoţită de sterilitate, meningoencefalită, pancreatită acută, poliartrită, infarct pulmonar etc.
Pacienţii (copii sau adulţi) contaminaţi vor fi izolaţi, cu repaus la pat, pe o durată de 5-30 zile, şi trataţi imediat cu analgezice, antibiotice, comprese calde cu coada-calului aplicate pe părţile inflamate, antipiretice etc.
Dacă se formează puroi în mod repetat, se va clăti gura cu ceai de salvie, de mai multe ori pe zi, se va acorda atenţie deosebită igienei bucale (folosiţi pasta de dinţi "Argentum" - Vivanatura) şi Argint coloidal "Aqua Mirabilis".
Se vor mastica şi înghiţi 6 tablete pe zi (2+2 +2) Carotenoid Complex, după mesele principale, Tre-en-en - 3 tablete pe zi (1+1+1), înainte de mese cu 30 de minute. La 2 ore după masa de prânz, luaţi 1 tabletă Colostrum Prime Life (Secom), puternic antibacterian, antiviral şi imunomodulator.
Vă rog să-mi comunicaţi dacă aţi fost vaccinat împotriva virusului Paramyxovirus, care provoacă parotidita endemică (oreionul) şi dacă persoanelor care au venit în contact cu dvs. li s-au administrat Imunoglobuline.
Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
