Sub numele de păducel, mărăcine alb sau gherghinar sunt cunoscute cinci specii de arbori de mici dimensiuni, înrudiţi între ei, toţi cu efecte terapeutice similare, având denumirea ştiinţifică de Crataegus. Primăvara, păduceii încântă privirea decorând dealurile şi luminişurile pădurilor cu explozii florale de un alb pur şi incandescent. Toamna, fructele lor, de un roşu intens, alcătuiesc mari pete de culoare la marginea pădurilor, pe pajişti sau în luncile râurilor. Culesul fructelor se face la sfârşitul lui septembrie - începutul lui octombrie, înainte de a da prima brumă. Boabele ajunse la maturitate, cu o coloraţie roşie intensă (nu roz sau de un roşu închis), se culeg de pe crengi şi se pun în săculeţi de pânză sau de hârtie. Fructele de păducel se usucă în locuri umbrite, ferite de umezeală, în strat foarte subţire (pe cât posibil, fructele nu trebuie să se atingă între ele). Procesul de uscare este destul de îndelungat (1-3 săptămâni) şi se încheie atunci când pulpa fructelor este total deshidratată şi uşor casantă, rupându-se când le desfacem cu un cuţit. Dintr-un kilogram de fructe proaspăt culese rezultă, după uscare, aproximativ 300 de grame de fructe de păducel deshidratate.
Carte de vizită
Păducelul este, prin excelenţă, o plantă europeană, folosită în medicina popoarelor de pe bătrânul continent din timpuri imemoriale. Primele consemnări despre această plantă de leac, în medicina cultă, au o vechime mai mare de două mii de ani şi aparţin medicilor greci Galen şi Dioscoride. Multe secole mai târziu, în Evul Mediu, folosirea păducelului ca medicament apare în medicina monastică (catolică şi ortodoxă deopotrivă), dar şi în alchimie. Călugăriţa benedictină Hildegard von Bingen folosea pasta de fructe de păducel cu miere pentru tratarea inimii slăbite, dar şi pentru a ameliora accesele de febră îndelungate. Celebrul chimist şi alchimist Paracelsus introducea florile, fructele şi frunzele acestui arbore în celebrele sale elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă, menţionându-le şi în scrierile sale. În secolul XIX, farmaciştii germani au creat din fructele de păducel primele extracte în alcool, pe care le administrau, împreună cu camforul sau melisa, contra tulburărilor de ritm cardiac sau contra puseelor de hipertensiune. În timpurile noastre, păducelul este una din cele mai bine studiate plante medicinale, proprietăţile sale vindecătoare fiind recunoscute de către comunitatea ştiinţifică internaţională mai ales pentru tratarea bolilor cardiace, a tulburărilor circulatorii sau emoţionale.
Preparate pe bază de fructe de păducel
Ceaiul de fructe de păducel
Într-un sfert de litru de apă, se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de păducel, după care lichidul se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în alt sfert de litru de apă, vreme de două minute, după care se lasă să se răcească. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată, care se administrează pe parcursul zilei. Pe cât posibil, în timpul preparării este bine ca extractele să nu intre în contact direct cu metalul din strecurătoare (sunt preferate strecurătorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticlă) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor şi flavonoidelor.
Siropul de fructe de păducel
Într-un borcan de sticlă prevăzut cu capac, se pun, alternativ, un strat de fructe proaspete de păducel tocate cât mai mărunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ două degete), până se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se închide ermetic vasul şi se lasă la întuneric şi răcoare sau îngropat în pământ, vreme de patru-opt săptămâni. După trecerea acestui interval de timp, se filtrează conţinutul (sâmburii nu trebuie să ajungă în preparatul final), iar siropul obţinut se trage în sticle închise la culoare. Este un elixir calmant pentru psihic şi sistemul nervos, un excelent tonic cardiac şi susţinător de efort. Se ia câte o lingură, de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată.
Extractul de fructe de păducel
Păducelul şi prevenirea infarctului
În momentul de faţă, nu există un alt remediu natural care să aibă o acţiune atât de complexă şi de intensă ca păducelul, pentru prevenirea infarctului miocardic, care este prima cauză de mortalitate la nivel mondial. Un studiu realizat în Franţa, pe 1000 de pacienţi suferind de insuficienţă cardiacă, a dat rezultate uimitoare. Conform acestui experiment, peste 65% dintre bolnavii cardiaci se simţeau mult mai bine sau bine, după 6 luni de tratament intensiv cu păducel, iar la alte 10 procente dintre participanţi, se constata o îmbunătăţire a stării de sănătate. Pe termene lungi, administrarea păducelului reduce incidenţa infarctului miocardic, cu mai bine de 40%, inclusiv la persoanele hipertensive, care suferă de tulburări de ritm cardiac ori care au valori ale colesterolului şi ale trigliceridelor mărite. Cura cu păducel se face vreme de 3-6 luni pe an, timp în care se administrează 200 miligrame de extract de fructe, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Cel mai bun moment pentru ţinerea curelor cu extract de fructe de păducel este la venirea sezonului rece, când aparatul cardiovascular şi sistemul nervos fac un mare efort de adaptare, dar şi în perioadele foarte călduroase, când riscul de infarct creşte exponenţial. Păducelul, în special fructele, sunt printre cele mai bine tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei trataţi cu extract neprezentând niciun fel de reacţie adversă, iar ceilalţi, doar simptome uşoare.
Tratamente interne
* Boala coronariană (insuficienţa cardiacă) - numeroase studii făcute cu fructe de păducel arată că această plantă este un tonic cardiac excepţional. Este bine de ştiut, însă, că doza şi forma de administrare a păducelului este foarte importantă în cazul afecţiunilor cardiovasculare. Fără doar şi poate, extractul de fructe de păducel este cel mai eficient, însă în studiile făcute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienţă cardiacă. În schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioadă de peste 8 săptămâni, acţiunea terapeutică a fost cu adevărat remarcabilă. Din a patra săptămână de cură, capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca şi senzaţia de oboseală, oxigenarea ţesuturilor a fost mai bună, la fel ca şi starea fizică şi psihică pe ansamblu a pacienţilor cardiaci.
* Angina pectorală - o doză de 400 mg de extract de păducel, luată de 3-4 ori pe zi, duce la rărirea frecvenţei crizelor cardiace dureroase, dar şi a intensităţii acestora. Mai mult, extractul de păducel influenţează în bine şi starea emoţională a pacienţilor, în condiţiile în care tensiunea emoţională este implicată în apariţia a peste 60% din crizele de angină pectorală. Fructele acestui arbore au efect uşor sedativ, reduc excitabilitatea psihică, calmând stările de panică, de anxietate, care conduc la apariţia crizei de angină pectorală.
* Ateroscleroza - tratamentul cu păducel stopează evoluţia acestei afecţiuni şi, important, previne multe dintre complicaţiile sale. Se iau capsule cu extract de păducel, câte 4-6 pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauză, după care administrarea se reia. Suplimentar, se consumă ulei de măsline virgin, câte 30-50 de mililitri zilnic.
* Aritmia cardiacă - studiile arată că la aproximativ 40% dintre cei trataţi cu extract de păducel, câte 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca şi tensiunea arterială) este stabilizat. Efecte foarte bune se obţin prin asocierea păducelului cu talpa-gâştei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu păducel, se vor consuma alimente bogate în potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierţi, pepeni).
* Sechele post-infarct - studii de medicină experimentală, făcute în mai multe laboratoare din lume, au pus în evidenţă faptul ca administrarea de păducel după infarctul miocardic favorizează revascularizarea muşchiului cardiac, stabilizează valorile tensiunii arteriale, ajută la mărirea calibrului vaselor de sânge care alimentează inima. Se administrează extractul de fructe şi pulberea de flori de păducel, câte 200 de miligrame din fiecare, de patru ori pe zi.
* Circulaţie periferică deficitară - la venirea sezonului rece, se face o cură de 60 de zile cu sirop de păducel, din care se iau câte 3-4 linguri pe zi. O variantă mai puternică a acestui tratament este cel cu sirop de păducel asociat cu pulbere, fără sâmburi, de măceşe (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi câte două linguriţe. Aceste tratamente îmbunătăţesc circulaţia la nivelul vaselor de sânge de mici dimensiuni, precum şi circulaţia de la nivelul finei reţele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe întăresc pereţii vaselor de sânge, fiind eficiente contra fragilităţii capilare.
* Stări de anxietate, atacuri de panică - se face un tratament cu ceai de păducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regulă, acest preparat se administrează pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea meselor principale. Are un efect calmant şi de stabilizare a emoţiilor, fiind în mod special recomandat pacienţilor care acuză şi simptome cardiovasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.
Aplicaţii externe
* Piele sensibilă la frig
* Insomnie - se face o baie cu frunze şi fructe de păducel, în care se adaugă şi 20 de picături de ulei de lavandă. Imediat după baie, ne ştergem tot trupul, ne învelim bine şi ne relaxăm uşor. Somnul va veni numaidecât.
Precauţii şi contraindicaţii
În cazuri foarte rare, păducelul poate avea aşa-numitele efecte paradoxale, traduse prin dereglări de ritm cardiac şi stări de indispoziţie (dureri de cap, greaţă etc.). Din acest motiv, păducelul va fi administrat, în primele 2-3 zile de tratament, în cantităţi mici (100-200 miligrame de extract pe zi), doza crescând până la cea normală, doar dacă nu apar reacţiile adverse menţionate.
Supradozarea păducelului, adică depăşirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 de grame la planta întreagă şi 16 grame la extract, pot produce aritmie cardiacă, greaţă şi hipotensiune.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
