- La reuniunea consiliului JAI s-a hotărât deja ca ţările care nu acceptă cotele de refugiaţi să fie amendate cu 0,002% din PIB, iar înainte de summit-ul UE de miercuri, cancelarul german Angela Merkel a declarat că va propune o amendă de 6.500 euro pentru fiecare refugiat refuzat. Vice-preşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a avertizat şi el că va fi foarte ferm în aplicarea sancţiunilor pentru cei care nu respectă hotărârile CE. De altfel, conform normelor europene, nici nu se pune problema ca aceste hotărâri să nu fie respectate; ele pot fi doar contestate la Curtea Europeană, ceea ce Cehia a şi anunţat că va face, cu decizia privind cotele obligatorii de migranţi. Oricum se va solda această dispută, rămâne gustul amar al sentimentului că ţările mari din UE, în special Germania şi Franţa, au trecut cu tăvălugul peste voinţa unor ţări mai mici, mai ales că decizia Consiliului JAI a fost luată prin vot majoritar, nu prin consens, cum se obişnuieşte în asemenea chestiuni delicate. Statele puse la zid de "mai marii Europei" se pot întreba, de pildă, de ce trebuie să plătească pentru decizia doamnei Merkel de a-i invita pe toţi migranţii din Orientul Mijlociu să vină în Germania, doar pentru ca Germania să-şi închidă propria graniţă, câteva zile mai târziu, depăşită de situaţie. Dacă analizăm însă atent problema, ne dăm seama că disputa privind cotele este, de fapt, doar o perdea de fum menită să ascundă eşecul major şi ruşinos al UE de a anticipa criza umanitară din Orientul Mijlociu, generată la rândul ei, de o serie de demersuri internaţionale de care UE nu este străină şi care au dus la destabilizarea Siriei, Irakului şi Libiei. Ca urmare a acestei miopii - sau inconştienţe politice, frontierele UE s-au prăbuşit, pur şi simplu, iar continentul a fost invadat de o masă de oameni din care doar o parte sunt sirieni dislocaţi de război, restul fiind migranţi economici din Asia şi din Africa. Or, dacă statele au obligaţii faţă de refugiaţi, ele nu au nici o obligaţie faţă de migranţii economici. Ca să nu mai vorbim de pericolul infiltrării teroriştilor islamişti, în puhoiul care a trecut frontierele UE cu forţa, fără niciun control. Europa îşi pune abia acum problema trierii maselor care au luat-o cu asalt, a susţinerii ţărilor din Orientul Mijlociu care adăpostesc deja aproape patru milioane de refugiaţi (Iordania şi Liban) şi a unui efort diplomatic menit să rezolve situaţia din Siria. Dacă vrea să conteze pe plan internaţional, România trebuie să participe la acest proces de regândire a politicii UE, nu să se izoleze în mod inutil, doar pentru că preşedintele Iohannis avea nevoie de o măsură populistă, ca să-şi ridice puţin cota de popularitate, aflată în declin, iar premierul Ponta trebuia neapărat să distragă atenţia cetăţenilor de la propriul proces penal. În fond, dacă refugiaţii ar fi trecut prin România, nu prin Serbia, am fi dorit ca ei să fie redistribuiţi în celelalte state, sau nu?
- PSD îl susţine în continuare pe Victor Ponta în fruntea guvernului, tocmai când dosarul său, în cazul Turceni-Rovinari a fost activat de Justiţie. Cum explicaţi această solidaritate oarbă în jurul unui inculpat? PSD nu va plăti pentru imaginea sa pătată?
- Explicaţia este foarte simplă şi ţine de obsesia PSD de a rămâne la guvernare. Dacă Victor Ponta demisionează, cum ar fi decent, PSD nu are nici o certitudine că preşedintele Iohannis va desemna un premier din rândurile sale, sau că generalul Oprea va da ordin pe unitate ca UNPR să voteze un nou guvern condus de PSD, indiferent de concesiile ce i se vor face. Domnul Oprea, în ciuda imensului scandal de plagiat în care este implicat, se visează el însuşi premier, ceea ce nu poate conveni partidului condus de Liviu Dragnea, care nu a uitat că UNPR a votat de mai multe ori în ultima vreme aşa cum a dorit Klaus Iohannis, nu PSD. Prins între ambiţiile generalului Oprea şi dorinţa preşedintelui Iohannis de a-l desemna premier pe Cătălin Predoiu, care ar putea negocia eventual un pact de guvernare cu UNPR, PSD nu are altă soluţie pentru a rămâne la putere decât să-l păstreze pe Victor Ponta în fruntea guvernului. Este ruşinos şi dezastruos pentru ţară, dar pentru partidul condus de Liviu Dragnea este singura modalitate de a controla procesul electoral din 2016, prin mobilizarea primarilor şi a preşedinţilor de CJ şi alocarea discreţionară a resurselor bugetare. Această situaţie dezonorantă în care ne aflăm se datorează prevederilor constituţionale, care acordă o imunitate aproape perfectă prim-ministrului şi blochează orice demers prezidenţial de a-l penaliza atunci când este trimis în judecată. S-ar zice că avem o Constituţie special concepută pentru apărarea înalţilor demnitari penali. Este greu să nu ne amintim că PSD - împreună că PNL, UNPR şi UDMR - nu au avut nicio problemă în 2012, să declanşeze procesul de suspendare a preşedintelui Băsescu, deşi acesta nu avea niciun dosar penal, dar niciunul din politicienii care au iniţiat acel demers contrar statului de drept, care ne-a atras oprobriul lumii civilizate, nu îşi pune acum problema înlăturării unui premier învinuit de spălare de bani şi evaziune fiscală. Acum se vede calitatea execrabilă a clasei politice româneşti. În mod normal, PSD ar trebui să piardă sprijinul populaţiei, după ce a făcut ţara de ruşine, dar nu putem fi siguri că aşa se va întâmpla, din două motive: 1. PSD dispune de un sprijin important din partea unor televiziuni care-l susţin, şi 2. Opoziţia nu prezintă destulă credibilitate, este pasivă şi dă chiar impresia de complicitate cu puterea. Dacă nu se reinventează, PNL nu va mobiliza acel electorat urban, educat şi implicat pe care l-a pierdut - singurul care poate contracara inerţia bolnavă a electoratului PSD.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
