Moldovenii nu mai pot
Nemulţumirea şi dezamăgirea au atins cote alarmante în Republica Moldova. Eşecul politicienilor pro-europeni, care guvernează ţara din 2009 până în prezent, este astăzi cât se poate de vizibil. Buzunarul moldoveanului nu s-a umplut cu bani europeni, ci mai mult cu vise europene în timpul guvernării pro-europene. Visele cer sacrificii, pe care populaţia din Republica Moldova nu mai vrea să le ofere politicienilor, mai ales după ce furtul de un miliard de dolari nu a fost anchetat, iar agenda de reforme europene necesare (ce derivă din Acordul de Asociere semnat cu Uniunea Europeană) stagnează. La toate acestea se adaugă un climat economic foarte instabil, cu fluctuaţii dese şi necontrolate ale monedei naţionale. Mai durează până se va ajunge la un acord cu FMI, care înseamnă, în primul rând, stabilitate pentru Moldova. Cine strigă la Chişinău "DNA, treceţi Prutul!" trebuie să ştie că mulţi rechini financiari de-ai locului se sperie de un eventual export de justiţie din partea României. Până la urmă, Moldova vrea normalitate, stabilitate şi linişte. Însă contextul geopolitic regional nu-i mai oferă posibilitatea să se descurce de una singură, să-şi gestioneze problemele interne, financiare sau sociale, prin resurse proprii. În definitiv, istoric, Moldova va trebui să aleagă între Rusia şi România!
Protestele, mai mult politice decât anti-guvernamentale
Protestele de la Chişinău sunt mai mult anti-politice decât anti-guvernamentale. Cei aflaţi în stradă, adăpostiţi în corturi, solicită demisia întregii clase politice, fie că vorbim de forţele pro-europene sau de forţele pro-ruseşti. Pe lângă aceste chestiuni, protestatarii mai vor: anchetarea celebrului furt al miliardului de dolari (a şasea parte din PIB-ul Moldovei care, conform raportului Kroll, a fost furată prin complicitatea mai multor bănci din Moldova cu capital rusesc, chiar înainte de summit-ul de la Riga), recuperarea banilor şi pedepsirea vinovaţilor, precum şi modificarea constituţiei, astfel încât preşedintele Moldovei să fie ales prin vot direct. Toate aceste cerinţe nu pot fi îndeplinite de forţele pro-europene aflate la guvernare. Soluţia străzii: alegeri anticipate. Oamenii din stradă afirmă simplu: "Aşa cum i-am dat jos pe comunişti, aşa îi vom da jos şi pe pro-europeni". Ruptura dintre stradă şi palatele puterii pare definitivă în acest moment. Alegerile anticipate ar însemna sfârşitul guvernării pro-europene, deoarece partidele pro-europene (care deţin astăzi majoritatea în parlament, cu 55 de locuri din 101, ca urmare a alegerilor din 30 noiembrie), la un nou scrutin parlamentar, nu ar mai fi în stare să acumuleze procentele necesare pentru a mai putea crea o alianţă cum este ea configurată astăzi legislativ, pe fondul erodării politice masive cu care se tot confruntă.
Cum va alege să acţioneze România, având în vedere contextul mai larg al protestelor de la Chişinău? Ce discurs ar trebui să adopte politicienii români? Unde începe şi se termină solidaritatea, când cheia este politică şi geopolitică?
Alexandru Filimon, Chişinău
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
